2 December 2012

1 albastru/ luna

(sursa foto: pinterest.com)

Imi place cand albstrul lunii se lasa asteptat; uneori il caut; cand nu mi se arata, il astept. Poate nu il caut cu destula sarguinta, sau poate nu il caut intentionat cu destula sarguinta, pentru ca-mi place cand il intalnesc. Cand ne intalnim. Cand cautarea mea, care este o forma de neliniste, isi (re)gaseste sentimentul de intreg. Cand din mine pare sa fi lipsit o nuanta de albastru.

Albastrul acestei luni nu stiu unde va duce, asa cum nu stiu de cateva luni incoace - ma las purtata de pasi, idei, melodii, culori si decizii, si incerc sa le controlez - mereu esenta contrariilor; inca mai simt, inca ma tem, inca mai sper si deznadajduiesc, dezamagesc si ma dezamagesc, apoi zambesc si mi se raspunde; traiesc un soi de fericire...

24 November 2012

it was fascination VIII

O imagine care ma fascineaza de cateva zile; nu stiu ce ceva animalic si romantic trezeste in mine, dar trezeste. O tot privesc si incerc sa (ma) inteleg: oare este rasuflarea ei, geamatul, mana lui care - poate in contextul pozei - imi pare teribil de masculina, ideea in sine, vreun resort interior, ceea ce traiesc de cateva zile, o combinatie?...
O privesc, si o privesc, si o privesc,, si fac ce fac si ma intorc la ea pentru a o privi din nou...

(sursa foto: facebook.com)

24 September 2012

what should i read next?

In periplurile mele prin lumea virtuala am descoperit o recomandare de site:



Practic accesezi site-ul, scrii in caseta de cautare numele unui autor sau al unei carti, apoi accesezi link-ul-rezultat al cautarii, si ti se afiseaza o lista de sugestii - scrieri similare stilului cartii sau autorului respectiv.
Am incercat cu Boris, Milorad, Thomas Mann si Borges, si rezultatele par multumitoare. De fapt, mai mult de-atat... 

Acesta postare se vrea o incantare: am cautat Boris si Foam of the Daze (Spuma zilelor). Ignorand primele doua sugestii - Paul Auster (??? Timbuktu si nush ce trilogie), pe locul trei a fost 'Magicinul' lui Fowles, iar ultima: Italo Calvino - If on a Winter's Night a Traveler. Despre Italo Calvino stiam ca este un autor de citit, iar din 'Daca intr-o noapte de iarna, un calator' imi era cunoscut doar titlul. Am aprofundat putin, si ceea ce am descoperit nu a facut decat sa-mi sporeasca curiozitatea: 
"Romanul vorbește despre un cititor care începe să citească o carte intitulată "Dacă într-o noapte de iarnă un călător ". Primul și toate capitolele impare explică la persoana a doua cum se comportă cititorul care vrea să citească urmatorul capitol al romanului. Capitolele pare însă, sunt capitole inițiale ale cărților per care cititorul încearcă să le citească. Este un roman care povestește plăcerea lecturii, sau mai bine spus plăcerea începutului unei lecturi. Este un metaroman în care structura sintactică se împletește în mod direct cu povestea pe care autorul dorește să o nareze.'' (wikipedia)

M-am apucat asadar de citit; am gasit-o in italiana; si am inteles: primul capitol este scris la pers a II-a singular, si pare a fi un fel de descantec de dinainte de hipnoza: sunt de fapt sfaturi, adresate cititorului despre cum sa citeasca mai departe. Ce idee! M-a prins, deci; imi place; sa vedem mai departe!

31 August 2012

it was fascination VII


Dali Bench - in fata muzeului Dali din St Petersburg, Florida. Placuta si nu prea: pe de-o parte este un fel de "Persistenta memoriei" pe care o poti privi din pluriperspectiva fara sa ti-o imaginezi, pe de alta este o imagine supra-asociata cu Dali, prea cunoscuta, ca sa mai poata parea originala sau surprinzatoare.

(sursa foto: chiarblog.eu)
(sursa foto: flickr.com)
(sursa foto: unmeaningflattery.com)

27 August 2012

1 albastru/ luna

(sursa foto: pinterest)

Albastrul acestei luni este chiar imaginea pe care am ales-o ca fundal al blogului, in incercarea de reinventare... vizuala. Am lucrat la el aproape trei zile, si aproape fara somn, in cautarea formei sau a formelor care sa completeze fondul si cuvintele. Pentru ca ramane blogul gandurilor mele, am considerat ca reprezentarea de jurnal scris de mana i se potriveste perfect, mai ales ca regret vremurile epistolelor, cand numai aspectul scrisului in sine crea legaturi. 
Singura mea neliniste ar fi ca acest font sa nu fie cumva ilizibil, iar ceea ce ma macina este ca semnele de punctuatie abia se mai disting, in conditiile in care imi citesc postarile de cateva ori inainte de a le publica, adaugand semnele de punctatie potrivite regulilor, si mai ales cadentei. Pentru mine, fiecare virgula este esentiala in curgerea vie a cuvintelor. In plus, punctele mele de suspensie sunt de nerecunoscut - ceea ce e similar unei lovituri de moarte, pentru ca in lumea semnelor de punctuatie, punctele de suspensie sunt echivalentul inefabilului, sunt... Eu.
 Structurii blogului am mai aduagat o pagina, cu Albstrul lunii de la inceputuri pana-n prezent; doar imagini, fara vorbe. Povestea fiecarui Albstru se regaseste in sub forma de link, in mentiunea lunii si a anului in care a fost postat.
Evident, astept impresii!

Albastreste vorbind, imaginea este din Rovinj, Croatia - loc deja trecut pe lista locurilor de vizitat si zabovit saptamani; bancuta de pierdut in ganduri si in carti, felinar, albastru, cer, sunet si adieri de valuri si armonie - cu siguranta mai mult decat doar cromatica.

25 August 2012

Incandescence

Traiesc o asemenea temperatura, incat ma astept ca in orice moment totul in jurul meu sa inceapa sa se topeasca; un ghetar urias, in diverse forme si diferite culori: incepanad cu laptopul meu, care nu rezista functionand mai mult de o ora, si terminand cu peretii camerei, care parca au inceput sa respire viu, cald. White heat. Ma gandesc la Dali, Poe si Camus in timp ce adun bucati din mine intr-o galeata...

17 August 2012

OCD much?

 

Am observat ca, dintr-un motiv obscur, postarile aceste luni au aparut - cu o singura exceptie - din trei in trei zile.
Pentru ca ideea sa nu mi se para din ce in ce mai tentanta, si pentru a nu strica spontaneitatea momentelor, iata-ma asadar distrugand Ordinea.
Asa! (bun. trei paragrafe. glumeam! :d)

13 August 2012

Sign your Name

Daca se va intampla, il consider un moment istoric (nefericit); as prefera sa nu-l traiesc, insa. O mini-campanie si aici - o sansa de a (re)da tuturor sansa la Cultura; paradoxal si poate fortat, ideea de a semna petitia imi para similara unei executii: un singur glont care ucide, o semnatura care poate salva - nimeni nu va sti vreodata daca nu a fost chiar a sa...

10 August 2012

Rar

Ploua, ploua, ploua, 
Vreme de betie 
Si s-asculti pustiul, 

Ploua... abundent si galagios, cu lumini de argint in stralucirea felinarelor, si ma gandesc ca de acesta data nimeni nu si-a mai inchis ferestrele ca sa nu ploua in casa. 

Intind mana in ploaie... cu cata desfatare a primit pielea mea atingerea racoroasa a ploii, cu cata aviditate trebuie sa o primeasca Pamantul! O ascult batandu-mi in pervaz si lovind asfaltul, parand a nu fi ploaie, ci doar fosnetul copacilor in vant sau furtuna. Incepe sa se astearna pe mine, desi doar o privesc indeaproape, adapostita inca intre ziduri. Din cand in cand, isi confirma viziual prezenta, si lumina ei imi zaboveste, secunde, in privire. Devin toata numai simturi... 

Cata sete mi-a fost de fapt de ploaie, si dor... ploaia caniculei, sau ploaia altor meleaguri, ploaia care incetoseaza orizontul, poarta adieri si amintiri, si-mi face trupul sa arda...

7 August 2012

A*Man

Dupa momentul Muhammad Ali de la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, am crezut ca nimic nu ma mai poate impresiona intr-atat, in acel alt fel de lacrimi -- asteptam recorduri, imnul national, intamplari de viata, dar nimic care sa ma tulbure mai mult decat povestile lacrimogene gen "Dansez pentru tine". 

 A urmat insa, drumul "in orb" al lui Florin Georgescu, pe bicicleta, pana la Londra, si am privit apoi, primul schimb de "tricouri" pe care l-am vazut vreodata, in atletism - semi-finala la 400m masculin, intre Kirani James si Oscar Pistorius; Kirani James - cel care castigase semi-finala respectiva (si ulterior finala), si Oscar Pistorius (primul atlet cu picioarele amputate care s-a calificat si, deci, a participat la Olimpiada). Abia atunci l-am vazut, de fapt, pe Oscar Pistorius -- obisnuinta cu o asa-zisa normailitate, care pierde din vedere - la propriu, iata - detaliile definitorii in si pentru viata celor carora le lipsesc. Un exercitiu de umilinta.
 "You're not disabled by the disabilities you have, you are able by the abilities you have." (Oscar Pistorius) 
(guardian.co.uk)
(zimbio.com)
(exclusivnews.ro)

31 July 2012

aMAZEme

Din seria evenimentelor culturale care se desfasoara in Londra paralel cu Olimpiada, pentru a marca existenta-i si a o sarbatori, ceea ce ma incanta, farmeca si fascineaza este ideea aMAZEme - un labirint din carti, in forma amprentelor lui Jorge Luis Borges. 

Sunt cucerita si ametita de aceasta idee - pe langa felul armonios in care se intersecteaza cu titurile operelor si a temelor predilecte lui, ''Labyrinths'' - numele sub care o bogata antologie-traducere de proza scurta a fost publicata in limba engleza, cititorul de Borges in engleza identificandu-l practic cu ideea de labirint, ceea ce aproape (ca) ma lesina de emotie este faptul ca, lasand la o parte felul meu de a mangaia paginile sau cuvintele pe care le citesc, Borges, devine cumva si mai personal, aproape de intim, palpabil; ce poate fi mai incantator decat posibilitatea de a te plimba fizic printre liniile amprentelor lui, asa cum iti plimbi imaginatia in Uqbar ori printre randurile scrierilor sale - ambele unice, apartindu-i lui si numai lui, si tot restul de simbolistica si analogii care se subinteleg?!
Urmele atingerii lui Borges sub forma de carti si randuri. De carti...
Mi-a făcut semn să mă apropii de el. Mîna lui s-a întins ca să-mi strîngă mîna. M-am ferit; îmi era frică să nu ne confundăm definitiv.

aMAZEme -- London 2012
Labyrinths -- J.L. Borges

1 albastru/ luna

Albastrul lunii este olimpic. Poate pentru ca ma entuziasmeaza din nou victoriile noastre, poate pentru ca am timp sa urmaresc competitiile, din nou, poate este Orasul, sau poate trecerea timpului care ma reapropie de copilarie; pe masura ce imi reamintesc detalii - pierdute voit sau nu - de demult, descopar ca pasiunile si visurile copilariei inca ma mai definesc si, ceea ce stiam deja si este evident, sunt ceea ce m-a creat.
Nu stiu daca "poate" separat sau impreuna, sau ce determina ce, sau daca.

sursa foto: http://blog.virtuemarttemplates.org

30 July 2012

Mini-madeleine

Printre atatea sporturi si transmisiuni in direct, am reusit sa urmaresc ieri integral aproape, evolutiile la gimnastica feminina: toate cele nush cate echipe, sub-grupe, rotatii samd. Nu stiu de ce am hotarat sa nu pierd nimic - poate nostalgia orasului, regrete, poate melancolia emotiilor copilariei cand spatarul de la canapea devenea un fel de barna, iar patul rampa de sarituri, si deveneam, pe rand, Lavinia Milosovici, Gina Gogean et comp. In fine.
La un moment dat, in timpul exercitiului la sol al uneia dintre concurente, chinezoaica cred, si fara legatura cu programul interpretat de ea, mi s-a parut ca acorduri din melodie ar aduce cu sunetele spadelor in duel. Brusc, pentru cateva momente, privirea mea a retrait intens imaginile legendare ale duelului pe gheata interpretat de Philippe Candeloro, la Nagano in 1998. Apoi totul s-a reintors la normal.
Ciudat cum gimastica si patinaj, o olimpiada de vara si una de iarna, orase si ani s-au intrepatruns in mintea mea, de la o micro-bucata de melodie.