Am intrat de curand pe un forum pe care scriam candva, si unde aveam trecuta ca 'locatie' una dintre cele mai poetice imagini din versurile unei melodii; ma pierd in reverie, imi creez un univers in culori si nuante, si castele, si povesti, picurat cu sclipiri argintat-selenare, si, timp de o melodie - sau mai mult, acasa nu mai e acasa, iar eu calatoresc 'interplanetar'; cand, la intoarcere, nestiind sa-mi controlez aterizarea, ma izbesc dureros de cotidian...
When it's summer in siam
And the moon is full of rainbows
(the pogues -- summer in siam)
Îi apreciez mult pe The Pogues. Și melodia. Îmi aduc aminte starea de calmă euforie a solistului (autentică, pe cât se pare; doar el știe cum a obținut-o).
ReplyDeleteÎmi mai aduc aminte că de ziua mea am primit -între altele- o floare și o sticlă de whiskey irlandez. Din floare a rămas doar tulpina, dar sticla -din fericire pentru aceste vremuri- e aproape plină.