20 March 2014

la Solitude, din nou

Mai trist si apasator decat un tramvai gol, este imaginea unui batran - singur pe o banca de cartier, inconjurat de zgomotul orasului si linistea gradinii de bloc, intr-o zi cu soare de primavara...
*****
Un tramvai gol este mult mai trist decat un metrou gol; poate pt ca in metrou, din lipsa de vizual, privesti asupra propriului sine, in timp ce in tramvai, prezenta oricarei imagini din afara, a exteriorului viu, animat, face, prin comparatie cu golul din jur, (ca) singuratea sa urle infiorator...
Imi place cuvantul - ‘la solitude’... singuratate, loneliness, soledad, solitudine - toate par putin neslefuite, dar ”la solitude!” – parca ar fi exact tiparul unui personaj dintr-o scriere romantica : ravasitor, fragil, visator, trist... un singur cuvant, si parca simt cat toate minutele de Sonata Lunii...

2 comments:

  1. Deosebita si piesa propusa de colectiile Buddha Bar in acest sens: http://www.youtube.com/watch?v=PDBCg5qeSqs

    ReplyDelete
    Replies
    1. cam da... o ascult destul de des cand mai scriu; insa o aveam denumita doar buddha bar si un numar, habar n-aveam de titlu.
      I se potriveste.

      Delete