Cand somnul Soarelui creaza povesti - povestea cerului aparent devenit pamant - cotropit de lava luminii si a norilor; cand privesti in afara si traiesti eruptia Vezuviului sau a Etnei, iar calatoria trairii este atat de reala, incat te zbati impulsului de a te adaposti de apropierea infernului, ramanand totodata prizonier al fascinatiei imaginarului.
Cand trezirea este o clipire repetata - momente consecutive de distantare intru Real - si indepartarea a gandurilor - devenite broboane de imagini adunate pe frunte.
Amug?
ReplyDeleteDaca ai scrie carti, ar fi genul de carti pe care le-as abandona dupa primele 10 randuri. Nu inteleg absolut nimic din ce zici :)
Sretna Nova godina!
ReplyDelete(stil vechi :) )
@Gabriel: mancasem o litera; multumesc! si totusi, haide, bre... chiar asa! o_O
ReplyDelete@Archie: multumesc - Sa ai parte de un an cu scrieri, creativitate si momente de extraordinar alaturi de familie! :)