impresie. albastru inefabil...

1 albastru/ luna

2012-01-29T22:39:00.003+02:00

Mi-era dor de Albastrul lunii; nu este chiar 'albastru nemarginit, aproape transparent', ci declinari de albastru si alte culori; pentru ca imi plac vitraliile - este ca si cum ai privi reflectia unui curcubeu disparat, iar cand incerci sa opresti aranjarea imaginii pe perete sau pe podea, parca ai tine culorile in palma, ori ti s-ar tatua trecator pe piele.

Imi place imaginea, Total - mozaicul, coloanele, felul in care plutesc culorile pana sa se astearna pe jos, tacerea.

Achizitii - carti

2012-01-25T05:14:00.001+02:00

La captul lumii in tara aspra a minunilor -- Haruki Murakami
Sabotaj din iubire -- Amelie Nothomb
Mercur -- Amelie Nothomb

Am primit ultimele carti comandate de la Polirom. In sfarsit, am colectia completa Amelie Nothomb, si pt ca nu ningea, - si mi-am dorit sa o citesc in pat, sub plapuma, cu ninsoare la geam, hotarasem sa pastrez cartea lui Murakami pentru Paris. Acum, intr-un fel sau altul, ninge si cred ca voi trai cateva zile grozave.
xxx

Ermetism si borcane

2012-01-14T06:41:00.007+02:00

Pana de curand, cand intalneam orice mi se parea ca avand vreun iz de ermetism - poezie, figura, exprimare, aveam in minte fix urmatoarea imagine -->

un borcan destul de estetic, inchis ermetic, cu o metoda facila si interesanta de deschidere.

Zilele trecute, insa, mi-am dat seama ca ceea ce ar trebui sa vad este asa ceva -->

un borcan pe care trebuie sa te chinui sa-l deschizi, sa-ti iasa sufletul, sa ti se inroseasca mainile, sa te apuce exasperarea, pentru ca in final sa-i fortezi desfacerea cu un cutit, lovituri, sau orice scoate aerul care nu permite sensurilor sa se releve...

xxx

he can do magic

2011-12-28T18:31:00.004+02:00

Ma simt desavarsit vrajita; simt vraja in ganduri si privire, si nu m-as desprinde de ea nicicand; nu este plutire, sau indragostire, sau exultarea varatica a parfumului de tei, ci ceva necunoscut care s-a insinuat in sinea mea, si care incepe sa devina eu... ca si cum as trai o alta realitate; ca si cum nu m-as mai putea recupera.

Mi-am trait ultimele ore ale zilei de Craciun cu "Partea launtrica a vantului", apoi primele ore ale zilei urmatoare, si seara; am citit fiecare pagina de trei ori, pentru ca vorbele sa-mi ramana gravate in memorie, si cred ca am devenit cumva sensul cuvintelor insesi.

"[...] descoperi ca nici in vis nu exista timpul prezent pentru cel care visa, ci aparea ca adverb de timp din prezentul visatorului sub forma unei actiuni paralele cu timpul in care se doarme. Lingvistica visului arata clar ca exista un adverb de timp visat si ca drumul spre prezent trece prin viitor si chiar prin vis. Totul fiind aidoma unei stari netraite, ca o ciudata zi de maine care a inceput dinainte. Intr-un fel, ca un avans luat dintr-o viata viitoare, ca un viitor care se infaptuieste pt ca visatorul (inchis in timpul viitor) s-a ferit de implacabilul acum. "

"Partea launtrica a vantului" este un roman-clepsidra: roman despre Hero si Leandru - doua povesti pornind de la capete diferite ale cartii si ale timpului, si intalnindu-se la mijloc, imperceptibil, prin semne, simboluri si coincidente. Am inceput cu povestea lui Leandru, intrebandu-ma cum as fi inteles romanul daca porneam invers.

Acum citesc Peisaj pictat in ceai, si in existenta mea, anul 2011 va ramane primul an Milorad Pavić, urmand sa traiesc alti ani Milorad Pavić, insa, sarbesti...
xxx

Babelonia

2011-12-16T15:13:00.003+02:00

butterfly, farfalla, papillon, mariposa, fluture... atat de diferite, dar cu acelasi sens; de unde diferenta, ma intreb; care este povestea, istoria, etimologia (primordiala a) fiecarui cuvant? sunt parte din vocabularul fundamental al limbii, o parte arhaica, pura, de demult, care nu a suferit sau care a refuzat imprumuturi?

breathtaking blue

2011-12-10T07:56:00.011+02:00

De mai mult de cinci ore deja, caut o melodie Alphaville ascultata accidental mai devreme in drum catre casa, cand cufundata in reverie, cuvinte si muzica am preferat sa nu-mi notez nici macar un vers care sa ma ajute s-o regasesc; acum rasfoiesc furibund youtube-ul, aparent fara succes. Melodia nu cred s-o gasesc; am descoperit insa cateva melodii de repeat si un breathtaking blue... am ascultat melodiile haotic, dar imi place cum unele meodii sunt Alphaville dupa bucatile instrumentale (intro mai ales), altele dupa voce, majoritatea impresioneaza si prin versuri, iar unele nu par a fi Alphaville deloc - asa cum s-a intamplat cu melodia mea, insa odata aflat interpretul, parca pare prostesc sa nu fi recunoscut amprenta vocala sau inflexiunile vocii.

alphaville -- life is king

alphaville -- welcome to the sun

alphaville -- point of no return

***
Uh, am gasit-o in sfarsit, desi cautarea a fost mai mult placere si nerabdare; o ascult si reascult, si inteleg de ce si ce m-a captivat, capturat: alphaville -- the impossible dream

xxx

Srpski IV

2011-11-29T11:20:00.002+02:00

Oh, ce minunatie!!! --> english-serbian language talking electronic dictionary

Gaudeamus 2011 -- achizitii

2011-11-29T00:48:00.007+02:00

* borges -- cartea de nisip (polirom)

* donna tartt -- istoria secreta (polirom)

* amelie nothomb -- in necunostinta de cauza (polirom)

* amelie nothomb -- combustibilii (polirom)

* matei visniec -- orasul cu un singur locuitor (paralela 45)

* matei visniec -- omul cu o singura aripa (paralela 45)

* alfred jarry -- superbarbatul (art)

* alfred jarry -- superfemeia (art)

Gaudeamus-ul acestui an a inceput promitator, pana mi-am dat seama ca nu am gasit tocmai cartile pe care mi le doream mai mult (Murakami - La capatul lumii... si Ondaatje -- Masa pisicii), moment in care am lasat naibii listutzul si mi-am permis sa-mi pierd mintile printre carti.
Pe langa cele deja cumparate, am gasit si ultimele doua carti care-mi lipsesc pt a avea colectia completa Amelie Nothomb -- mi-am spus insa, ca targurile urmatoare vor avea un strop de minus farmec fara Amelie pe lista.
Am cumparat insa Matei Visniec, si as fi cumparat si mai mult daca mi-ar fi permis finantele, pt ca abia acum cateva luni am citit 'Ultimul Godot' si 'Caii la fereastra' si de multa vreme nu am mai citisem - nu numai teatru, dar o piesa care sa-mi placa atat de mult, incat sa o fi recitit de trei ori la nici o saptamana dupa ce am terminat-o.
Am depasit planurile si cu doua carti de Alfred Jarry ale caror titluri nu m-au prea incantat, dar pt ca este el, creatorul si intemeietorul Patafizicii, simt ca vor fi o surpriza.
Mi-ar fi placut sa gasesc la targ si standul editurii Muzeului Literaturii - pt a-mi mai completa seria Manuscris, o colectie sub forma de facsimil, cu fragmente de proza, jurnal sau poezii ale catorva dintre scriitorii cu manuscrise expuse la MLR; un mic muzeu al literarurii in propria-ti casa; sa fie - cred - vreo doi-trei ani de cand nu mai participa la targ.
Am gasit si Faust, insa eu imi amintesc (poate eronat) ca l-am citit in traducerea lui Lucian Blaga; caut, deci, acea traducere.
In rest, niciun Dictionar sarb-roman si invers, desi am zarit unul roman-thai (wtf!!!). In si mai rest, simt ca m-am abtinut destul de bine. Uf!

Gaudeamus 2011

2011-11-22T11:05:00.005+02:00

23 - 27 noiembrie 2011

Pt ca un listutz intr-un loc cu multe carti reprezinta un fel de fir al Ariadnei, ma gandeam la:

Donna Tartt -- Istoria secreta/ Micul prieten <-- in urma acestui articol
un Murakami (Haruki)
o Amelie (Nothomb)
poate Borges -- Cartea de nisip
ca intotdeauna, cartea de negasit a lui Paul Ricoeur -- Despre traducere
si Milorad Pavic -- Dictionarul khazar
si as vrea sa recitesc Faust si Evgheni Oneghin; pe prima pt ca tot rasfoiesc caietul cu citate, si mi s-a facut dor, iar pe Puskin, pt ca mi amintesc vag cartea ca pe o lectura dulce; doua carti pe care nu ar fi trebuit sa le citesc atat de demult.
xxx

Quantum

2011-11-10T11:02:00.000+02:00

Fizica cuantica, chimie cuantica... literatura cuantica?!

Boala

2011-10-20T22:31:00.002+03:00

Cred ca am racit sau ceva. Indescriptibil. De marti, dupa Meci, parca a intrat boala in mine - nu stiu daca e ceva psihosomatic sau o boala in sine, dar e ingrozitor. Traiesc cand cu iarna, cand cu soare arzator in plamani si in carne; o parte din zi tremur continuu, si oricat si orice as imbraca, hainele raman reci pe mine, iar inspre seara simt o asemenea temperatura, incat ma tem de combustie spontana. Ma doare epiderma, ma doare orice atingere, am dureri care palpita in mine, iar din cand in cand simt in minte si in privire un decalaj, care ar putea anunta inconstienta. Incerc sa gandesc neincetat... conjug verbe in sarba, recit tabla inmultirii, si incerc sa scriu niste ganduri care nu sunt eu. Parca imi sangereaza auzul, ascult melodii in sub-surdina si ma ustura privirea. Mi-e somn...

Nu ma tem de boala, cand stiu cu ce ma lupt; nu cred in medicamente, ci mai degraba in efectul Placebo. Am incredere in mine si in corpul meu, si, cumva, simt cand nu poate lupta singur; atunci il ajut. Acum insa, habar n-am ce am, pt ca nu mai trece -- ceea ce ma cam prostdispune, si ma sperie...

fara petale

2011-10-13T16:38:00.007+03:00

Astazi m-am trezit cu pofta de poezie, si daca tot sunt prizoniera melodiei si a versurilor ei de atata vreme...

Nisipul fin a oftat
Zambeste-n el o urma de pacat
E semn c-aici in zadar
Isi cheama luna lupii la altar.

Cearcan, cearcan, piaptana
Ochii ei ma-ncearcana.

Stropi de vina ingropat
Ciorchini de sare fata i-au spalat
Cristale reci tes in fum
Coperti de aur pe-un sicriu de scrum.

doru stanculescu -- fara petale
xxx

Micro

2011-10-07T09:51:00.001+03:00

Cateva imagini din microuniversurile caleidoscopului meu...

Srpski III

2011-10-06T11:49:00.007+03:00

Ma intreb daca astenia de toamna se manifesta chiar daca se mentine inca vremea varateca; nu am chef de absolut nimic; vreau doar sa zac intr-o stare de nebuloasa mentala, fara ganduri, fara contradictii, fara intrebari; doar intuneric.

Pe de alta parte, am fost la facultate azi; orarul afiseaza cursurile de limba sarba doar pt anul II, ceea ce inseamna ca in maxim trei zile trebuie sa ajung la nivel de anul II, ca sa pot asista si participa cu demnitate si nu numai.
Trei zile... pot face asta! :)

L.E. clar, intre mine si limba sarba nu poate fi decat patima...

Si mai L.E. se pare ca nu se poate asista la cursuri doar de dragul de a cunoaste; unele realitati sunt diferite de realitatea din mintea mea; pentru cateva momente am simtit o descurajare sora cu moartea sufetului; apoi am hotarat sa nu renunt, si de atunci ma stapaneste un soi de incrancenare extrem de productiva...

xxx

Kafka pe malul marii -- H.M. -- II

2011-09-21T13:45:00.001+03:00

Acum cateva ore aveam convingerea ca fluturele nu mi se va mai arata fizic, ci sub foma finalului de roman; nu stiam insa, ca peste putine pagini voi gasi aceste randuri:

Respiratia imi rasuna neobisnuit de tare in urechi, ca un curent de aer care suera intr-un colt de lume. Un fluture negru, mare cat palma, imi trece prin fata ochilor. Are forma petei de sange de pe tricoul meu alb.

Am zambit si mi-am oprit lectura, dupa cum promisesem; fluturele meu a luat o forma neasteptata... Semne...

Kafka pe malul marii -- H.M. -- I

2011-09-21T05:52:00.011+03:00

Astazi ma astepta un fluture in scara; de-obicei nu il sperie miscarea – nu miscarea mea ; stau imobili, pe bucata de sptiu pe care si-o aleg – sau nu, si uneori doar lumina zilei ii mai alunga. Prezenta mea nu a produs umbre, nici lumina, si totusi s-a miscat, incepandu-si zborul haotic care ma sperie.
Am asteptat putin in afara scarii, privind cerul; mi-am facut curaj si am intrat. Mai hotaresc din cand in cand sa lupt cu teama; atingerea fluturilor albi, de zi, este usoara si catifelata. Mi-au atins in zbor tandru piciorul, intr-o zi de vara, cand totul era prea frumos ca sa fug; acea atingere mi-a ramas in memorie.

Hotarasem sa dorm, dar cartea ma atrage. Citesc deci. Citesc, si nu mai stiu cine sunt : Kafka Tamura – tanarul de cincisprezece ani, fugit de acasa, blestemat oedipian de tatal sau, sau batranul Nakata – a carui abilitatea de a scrie si a citi a ramas blocata de mult intr-o alta lume, intr-un lesin de saptamani, si a carui menire pare a fi sa aranjeze Timpul, ori Hoshino – un fel de ucenic intamplator al batranului, care pare sa-si gasesca sensul, sau Colonelul Sanders – “nici zeu, nici Budhha, nici om ; un concept“. Sunt capitolele impare, redate la pers I sg – povestea lui Kafka, sau cele pare, la pers III – povestea lui Nakata? Schimbul de la un personaj la altul, de la o forma de metafora la alta, ameteste – identitatea, dar nu si atentia. Un artificiu vechi, dar persistent.

Citesc, si vreau sa inteleg. Vreau sa stiu cum pers I va intalni pers III, cum blestemul se indeplineste prin mintea si trupul altcuiva, sau poate prin acelasi personaj peste spatiu si timp, cum unele lucruri sunt menite sa fie, sub forma intamplarii. Imi notez “Kafka pe malul marii“ si analizez cuvinte, sintagme si simboluri.

Ascult Arhiducele. Ma amuz. Uneori batranul Nakura, care vorbeste despre sine la pers III, si care “nu este prea destept“, imi aminteste de Winnie the Pooh. Urmeaza apoi capitolul impar si simt ca privirea mi se schimba si zambetul dispare. Gasesc conexiuni, detalii, referinte. Eruditia trimiterilor imi apare atat de subtil si de natural inserata in curgerea povestirii, incat aplaud si admir stilul.

Mi-am propus sa citesc pana cand un fluture va intra in camera, indepartandu-ma. Mi-au mai ramas 137 de pagini, stau incomod, si simt ca se apropie sfarsitul. Citesc, citesc, citesc si ma simt ca intr-un carusel. Realitatea se estompeaza, si, desi vreau sa ma pierd, ma tin tot mai stras de singurul lucru pe care il stiu real. Cartea. Privesc ceasul si mi se pare ca Timpul s-a oprit de ceva vreme (???) pentru mine. Am trait atatea pagini, incat este imposibil sa fi trecut atat de putin. Un gand nebunesc ma indeamna sa verific ziua. Cate zile au trecut de fapt, de cand sunt aici, in noapte, asteptand un fluture sau sfarsitul cartii?

"Totul pe lume e metafora." Uneori sfarsitul unei carti lasa haos precum un fluture de noapte, sau tandrete ca atingerea unui fluture de zi. Inteleg ca fluturele pe care il asteptam eu nu va veni niciodata...

“…lucrurile nu se intampla pana nu s-au intamplat deja; iar uneori nu sunt ce par a fi.“

Nescrise

2011-09-14T11:23:00.002+03:00

In ultima vreme orice asteapta sa fie scris - foaie, fila, pagina, hartie, alba, albastra, colorata, imi paralizeaza mintea, lasand in mine doar umbra unei idei, ceva ce parca as fi gandit candva, departe, in vis.
Cand raman iar cu mine, gandurile isi reiau asaltul, mai puternice, mai frumos slefuite, mai armonioase -- un fond fara forma.

Chiar si aceste randuri exista pt ca mi le-am repetat continuu, continuu, continuu pana cand nu le-am mai putut uita, si privirea hartiei nu m-a mai speriat; traiesc un fel de teama in fata nescrisului, o paralizie care intensifica apasarea tacerilor mele, tinand demonii tot inauntru.
xxx

Caleidoscop

2011-08-14T00:05:00.003+03:00

De cateva zile imi doresc un Caleidoscop - un fel de realitate colorata oricand la indemana, cand cealalta realitate devine alb-negru. Imagini mereu altfel, simetrice, perfecte; evadare vizuala, portabila, oricand, oriunde...

Dincolo de muzica sau de cuvinte, imaginatia construieste lumi si (i)realitati pornind chiar si de la un tablou reprezentand doar albul; caleidoscopul meu este o succesiunie de lumi; cate imagini, atatea posibile 'realitati' -- o perceptie altfel decat in copilarie, cand jocul culorilor si al formei era mai mult delectare decat refugiu.

De astazi am si eu caleidoscop; imi simt deja privirea optimista...

Fantezie si sinestezii

2011-08-02T11:11:00.002+03:00

* Claude Leon auzi la babord sunetul trompetei-desteptator si se trezi s-o caute mai atent. Dupa care adormi la loc automat si cinci minute mai tarziu, absolut neintentionat, deschise iarasi ochii. Privi cadranul fosforescent al desteptatorului, constata ca e ora si zvarli cuvertura; imediat ea ii inveli cu afectiune picioarele si i se rasuci la loc in jurul trunchiului. Era intuneric, nu distingea inca triunghiul luminos al ferestrei. Claude mangaie cuvertura care inceta sa se mai agite si consimti sa-l lase sa se scoale. Se aseza pe marginea patului, intinse bratul stang ca sa aprinda veioza, constata o data in plus ca acesta se gasea in dreapta lui, intinse bratul drept si se izbi, ca in fiecare dimineata, de tablia patului.
-- Pana la urma am s-o tai, murmura el printre dinti. Acestia din urma se desfacura pe neasteptate si voce ii rasuna brusc in incapere.
-- Stt! isi spuse in gand. O sa scol toata casa. Dar, ciulind urechile, percepu ritmul regulat, respiratia supla si asezata a podelei si peretilor si se linisti. In jurul perdelelor incepeau sa se intrevada dungile cenusii ale zilei... Afara era lumina pala a diminetilor de iarna. Pe marginea patului, Claude Leon suspina si bajbai cu picioarele dupa papuci. Se ridica in picioare cu efort. Prin porii dilatati, regretand, somnul se strecura cu zgomot discret de soarece visator. Ajunsese la usa, si, inainte sa rasuceasca intrerupatorul, se-ntoarse spre sifonier. Aseara stinsese brusc lumina, tocmai cand facea o strambatura in oglinda si voia s-o revada inainte de-a pleca la serviciu. Aprinse dintr-o data. Chipul lui de ieri era inca acolo. Rase din toata inima vazandu-l, apoi i se dizolva in lumina, si oglinda il reflecta pe Leon al acestei noi dimineti, care ii intoarse spatele si se duse sa se rada. Era grabit sa ajunga inaintea sefului.

*****

* Toate cate le spunea Angel starneau lucruri tare vechi in strafundul lui Athanagore, idei lungi si plapande, complet aplatizate sub un strat de evenimente mai recente, atat de aplatizate, incat, privite din profil ca-n clipa aceasta, nu se putea nici diferentia, nici distinge forma si culoarea: le simti doar misunand pe dedesupt, sinuoase, ca niste reptile. Dadu din cap si miscarea inceta; infricosate, ele s-au oprit si s-au retras.
Vroia sa-i spuna ceva lui Angel si nu stia ce. Incerca disperat. Mergeau unul langa celalalt, ierburile verzi gadilau picioarele lui Athanagore si se frecau bland de pantalonii de panza ai lui Angel, iar sub talpile lor, cochiliile goale de melcisori galbeni izbucneau in jeturi de praf si-un sunet limpede si pur se auzea ca o picatura de apa ce cade pe o lama de cristal in forma de inima, ceea ce-i o nebunie.

(Toamna la Pekin -- Boris Vian)

Carti in asteptare

2011-07-30T21:51:00.004+03:00

Acest articol despre ultima carte a lui H. Murakami aparuta la Polirom, si Toamna la Pekin de Boris Vian pe care am terminat-o de curand, mi-au amintit ca am cateva carti care asteapta a fi citite de oarecum multa vreme; poate o lista(re) a lor va opri orbirea de care sufar de cand m-am apucat de studiat limba sarba:

* Muntele vrajit -- Thomas Mann -->
pt recitirea 'Muntelui vrajit' imi doresc ceva deosebit: zile libere si nesomn cu siguranta; nu stiu insa daca sa-mi cumpar 'bunataturi' de savurat si sa ma baricadez in casa cu cartea, sau sa ma dedic ei retragandu-ma undeva la munte, si sa ma ratacesc in poveste si in peisaj.

* Cronici romantate -- Boris Vian -->
dupa 'Spuma zilelor', nicio alta carte de Boris nu a fost la fel (cu fluturasi in stomac, adica) - proza (Smulgatorul de inimi, Moarte pocitaniilor, Amintirea, Blues pt o pisica neagra) sau poezie (Nu as cam vrea ca s-o mierlesc); am citit insa Toamna la Pekin - atat de 'Borish'- ca sa spun asa, incat parca as incerca si Cronicile romantate.

* Wittgenstein - the Story of a genius -- Ray Monk -->
inca o carte careia i-as dedica niste zile libere; fiind si biografie, ar fi primul meu mini-concediu petrecut cu Wittgenstein; mi-am mai petrecut sarbatorile de iarna cu scrierile lui, dar cu el - pt ca probabil va fi un fel de vizualizare foarte intensa, inca nu.

* Peisaj pictat in ceai -- Milorad Pavic &
* Partea launtrica a vantului -- Milorad Pavic
mi-am promis sa nu mai citesc nimic de Milorad pana nu termin de transcris citatele preferate din tot ceea ce am citit pana acum -- ca un fel de memento al farmecului trait; deocamdata am intrerupt activitatea, dar presimt ca nu voi rezista prea mult magiei lui si voi citit totusi macar una dintre cele doua carti in asteptare.

* Kafka pe tarmul marii -- Haruki Murakami -->
am ascultat audiobook-ul mai demult; insa cuvintele vorbite permit gandurilor sa se piarda mult mai usor decat cele scrise.

* lista deschisa *

Intamplare

2011-07-19T04:10:00.004+03:00

Sunt anumite carti, melodii sau persoane pe care nu le poti intalni altcumva decat intamplator; pt ca altfel, nestiindu-le, pare imposibil. Asa s-a intamplat cu un album semnat Archie Shepp -- Blue Ballads -- aparut parca de nicaieri, cat timp cautam in librarie la Carturesti o banala sacosa de in, personalizata ("I love tea" -- ca o aducere-aminte a momentului "Peisaj pictat in ceai") in care sa-mi port cartile pe timp de vara.
Mi-a parut o intamplare frumoasa, cu ceai si albastru si jazz...

Archie Shepp -- Blue in Green

xxx

Semne sau magia Milorad Pavic

2011-07-12T22:01:00.008+03:00

De patru zile deja, caut cuvintele care sa exprime magia unei zile conduse de semne si alegeri; astazi insa, s-a dovedit ca insasi tacerea zilelor trecute a fost un semn, sau un nod in tesatura predestinarii.

Fiecare alegere de-a lungul zilei de sambata mi-a purtat pasii si privirea catre un singur si neasteptat stand de carti din Herastrau; lumina soarelui care se reflecta in carti, ezitarea, si imediat decizia de nu renunta la a privi toate cartile, si apoi momentul in care am zarit-o: Peisaj pictat in ceai -- Milorad Pavic, pt doar 5 ron.
Am trait o emotie atat de puternica, incat am tremurat mult timp dupa. Ma asteptam sa gasesc in parc biciclete, inghetata, baloane colorate, zambete, dar nu si una dintre cartile mele de negasit. Acasa, am citit si semnul de carte pe care vanzatorul il inserase in roman: semneartemis.ro

Acum insa, cautand (tot in van) cartea prin librariile online, am gasit inca o carte (pe care o consideram) fantoma: Partea launtrica a vantului sau roman despre Hero si Leandru -- Milorad Pavic. Am mai comandat si Raul - Paul Ricoeur si Livada de visini - Cehov. Imi simt iar inima batand puternic. Se pare ca, cumva, lucrurile se inlantuie si se aranjeaza la timpul potrivit - atunci, cand probabil voi intalni si Despre traducere...

Imi place cum de fiecare carte a lui Pavic ma leaga cate o poveste: Mantia de stele pe care am citit-o in Londra, Dictionarul khazar pt a carui citire m-am luptat cu tendinta mea de a mangaia randurile si cuvintele, si Celalalt trup, citita in parcurile din Paris...

xxx

Retorice XVII

2011-06-29T09:01:00.001+03:00

Da... inca o explicatie pentru vanataile si zgarieturile mele...

xxx

1 albastru/ luna

2011-06-24T00:02:00.006+03:00

Omului cu plasa colorata

Pentru fiecare rand, vers sau idee cu care creezi lumi si universuri in lumea si universul meu; pentru cum cuvintele capata noi intelesuri cand le citesc de la tine, pentru cum zambesc uneori, si ma exasperezi alteori, pentru cum stii sa aduci liniste si intrebari, pentru Omul care devin si datorita tie, pentru ca nu stiu cum altfel sa imi scriu urarea, pentru ziua deosebita care a devenit azi, 24...

Srpski II

2011-06-23T09:41:00.002+03:00

Cateva situatii interesante in ceea ce priveste declinarea substantivelor in limba sarba:

*** cazul Vocativ
* subst masc sg adauga "-e" formei de nominativ
- subst masc care se termina intr-o consoana moale, adauga "-u"
(cons moi: c/ ć/ č/ dž/ đ/ j/ lj/ nj/ š/ ž )
DAR
- la cazul vocativ, "R" este considerat consoana moale
ex. konobaru!
* subst neutre pastreaza forma de nominativ
* vocativul plural coincide cu forma de nominativ plural, pt toate genurile

*** cazul Acuzativ
* forma de masc sg coincide cu forma de nominativ sg
INSA
- cand un subst masc desemneaza o fiinta umana sau un animal (subst animate deci), forma de acuzativ preia desinentele cazului genitiv
- la acuzativ plural, regula nu se aplica

*** cazul Genitiv
- pt cazurile de genitiv plural, daca tema cuvantului se termina in doua consoane, atunci se adauga vocala "-a" intre aceste consoane, la toate genurile
ex. banka - banke - banaka (N sg - N pl - G pl)

De fiecare data cand citesc si recitesc si rerecitesc cele de mai sus, mai ca incep sa plang nervos. Adica, WTF? De unde si pana unde? De ce?

In astfel de situatii parca as vrea sa ard foile dupa care invat, sa le prefac in scrum si praf, sa le amestec cu sange sau alcool si sa mi le injectez in vene. La naiba, ca o iubesc si o urasc aprig!
xxx

If you are blue and you don't know...

2011-06-20T05:19:00.003+03:00

De cateva zile locuiesc intr-un ceainic.

Parca in niciun an teii nu au avut un parfum atat de puternic; ori sunt eu, ori sunt ei. Cred ca sunt ei; si din cauza lor, si eu: o stare incontrolabila de beatitudine, fluturasi in stomac, si inima batandu-mi mai puternic, ori de cate ori le simt mireasma. Un fel de indragostire continua, ca si cum ai iubi fara sa stii ce, sau de ce. Un cantec neincetat.

Adorm cu greu, iar daca prin somn ii simt, ma trezesc aceleasi emotii care mi-au intarziat visarea, si lupta cu ei si cu nesomnul, se repeta. Ma trezesc inchizandu-le fereastra, asa cum fac mereu cand ma tem de vreun sentiment, insa ei isi insinueaza parfumul prin pereti, prin sticla, prin piele, prin orice. Ma surprind asteptand ploaia, pentru ca atunci ii simt mai puternic. Ma resemnez, si ii inspir cu atat nesat, incat am impresia ca respiratia mea se transforma in flori de tei. Atat de intens, incat devine insuportabil de placut...

Cartea care nu exista

2011-06-13T04:18:00.004+03:00

Am petrecut doua ore si mai mult, cautand prin librariile si anticariatele online Paul Ricoeur -- Despre traducere; fara succes, desigur. La Polirom stocul era/este mereu epuizat, dinainte de a fi cautat eu cartea -- moment care pt mine se situeaza deja in "negura timpului".

Mi-am amintit ca am cautat cartea si in Paris, la buchinistii de pe malul Senei: unii indiferenti la numele lui Paul Ricoeur, altii - putini - indrumandu-ma spre alte carti de "philo" ( - asa i-am si reperat pe cei pt care cartile erau 'munca', si pe cei pt care erau pasiune si interes).

Acum insa, incep sa ma intreb daca aceasta carte exista cu adevarat; poate a existat candva, si acum s-a pierdut. Poate nu se va mai retipari niciodata, si va ramane ratacita pe vecie. Poate nu a Existat niciodata, si este doar o plasmuire a unor fiinte alese, care au parcurs randurile unei carti existente doar in vis...

Muzica, nu zgomot...

2011-06-10T17:44:00.004+03:00

Am deschis radioul gandindu-ma ca mi-as dori sa urmeze Michelle Torr ; a treia melodie a fost Michele Torr - Lui...

Traiesc cu multe nelamuriri, intrebari si contradictii, dar am certitudinea ca mi-a fost scris sa ascult RomanticFM, si il ascult parca dintotdeauna; atat de dintotdeauna incat parca ne-am contopit cumva; si atunci cand dupa ce ma atrage vreo melodie pe care o tin, tradator, pe repeat si ma intorc la el, simt ca a fost si va fi mereu acolo, asteptandu-ma, cu acea armonie care uneori imi linisteste sufletul, alteori mi-l tulbura....

xxx

it was fascination VI

2011-05-27T00:44:00.005+03:00

There's another world inside of me
That you may never see
There're secrets in this life
That I can't hide
Somewhere in this darkness
There's a light that I can't find
Maybe it's too far away...
Or maybe I'm just blind...

So...

xxx

Srpski I

2011-05-25T06:46:00.000+03:00

Daubmannus povesteşte altă legendă privitoare la formarea alfabetului slav. Se zicea că limba barbarilor nu putea fi stăpânită; într-o toamnă scurtă de trei săptămâni, cei doi fraţi erau retraşi în chilie şi trudeau la desenarea literelor care mai târziu vor fi numite chirilice. Nu le ieşea defel. Din chilie se vedea minunata doime de octombrie, cu tihna ei prelungă cât o oră de mers pe jos şi lată cât două.

Atunci Metodiu îi atrase atenţia fratelui său la patru ulcioare din fereastra chiliei lor, aflate de partea cealaltă a gratiilor.
- Când ai uşa ferecată, cum ajungi la unul din ulcioare? -întrebă el.
Constantin sparse un ulcior, adună cioburile printre zăbrele, după care le replămădi cu salivă mestecată cu lut de sub tălpile lor.

Aşa au făcut şi cu limba slavă, au sfărâmat-o în bucăţele, au luat-o de după zăbrelele slovelor chirilice şi-au pus-o în gurile lor lipindu-i crăpăturile cu salivă amestecată cu lutul grec de sub tălpi..
(milorad pavic -- dictionarul khazar)

Ma extenueaza si ma dispera, ma atrage, ma pasioneaza si ma incranceneaza tot mai mult acesta limba sarba, cu deznadejea pe care o simt cand nu gasesc logica, algoritm, sau ceva care sa imi ajute memorarea, si apoi cu zambetul descoperirii de sens si copilaria propriilor intrebari...
I-am declarat razboi, si am s-o inving; o voi imblanzi, si va fi a mea, chiar daca apoi va trebui s-o descoper si s-o redescoper o viata; dupa asa o lupta, nu cred ca ne vom mai putea abandona...

my dream is to fly

2011-05-24T11:36:00.004+03:00

yves larock -- rise up

Am impresia ca de cand ascult repetat melodia, ploua mult mai des; poate este modul Universului de a imi indeplini versurile; insa eu nu stiu sa zbor... nu in trezie...
Exista insa si alt fel de zboruri si de curcubeie: in cuvinte, in zambete, in sine, in forta de neinteles pe care o simt ascultand melodia...

I try to fly away so high
direction- sky
My dream is to fly
Over the rainbow so high

Bookfest 2011

2011-05-17T02:58:00.014+03:00

25 -- 29 mai

Carti de negasit, carti pe care le doresc si carti la care mi-a ramas gandul:

* peisaj pictat in ceai -- milorad pavic
* despre eroi si morminte – ernesto sabato
* anestezie locala -- gunter grass
* despre traducere -- paul ricoeur

Fara indoiala, este placut sa te plimbi printre carti, fara scop (material), dar cand se iveste un titlu ori vreun scriitor placut, sau de descoperit, parca totul acolo devine scop in sine - cartile prind glas asurzitor si cer sa-ti apartina. Uneori, lupta este inutila... parca le-ar indarji si mai mult, si sfarsesti inrobit...

iRealitati

2011-05-03T19:44:00.003+03:00

Dormeam amandoua, eu izolata in intunericul meu, ea in lumina inchisa a parului ei. Am simtit cum podul palmei ei clipeste in palma mea, precum un zbor de fluture. Impresia atingerii mi-a ramas gravata in piele pentru o vreme, pana cand mana ei tresarind mi-a strans mana, ca o muscatura; asteptam sange, a fost tandrete...

Abuz de idee IV

2011-04-25T11:59:00.000+03:00

In urma cu ceva vreme, timpul imi trecea ca o clipire; acum trece precum gandul - gandurile care invadeaza mintea in stare de panica. Nu de trecerea timpului ma tem, ci de viteza sa, mai ametitoare cu fiecare zi...

xxx

Rostire

2011-04-12T11:00:00.004+03:00

Emily Dickinson -- Part One: Life/ LXXXIX

A WORD is dead
When it is said,
Some say.
I say it just
Begins to live
That day.

Puterea cuvantului rostit, care ma preocupa de ceva vreme; nu numai sensul rostit, imbogatit de sensurile percepute, dar si ideea ca momentul eliberarii de cuvant - prin verbal sau scris, constientizarea lui, declanseaza mecanisme necunoascute in Univers, care intorc cuvintele/intelesul, impotriva sau le implinesc...

xxx

it was fascination V

2011-03-29T20:43:00.003+03:00

.............

Dictionarul khazar -- Milorad Pavic (I)

2011-03-23T19:12:00.007+02:00

Mai am cateva pagini de format electronic din Dictionarul khazar si m-am blocat... cumva mintea mea refuza sa mai reactioneze; citesc si recitesc acelasi fragment, si sensurile nu se mai confunda cu mine asa cum obisnuiau. S-ar putea sa nu fie nesomnul, ci teama - m-am obisnuit atat de mult sa traiesc in acesta carte, incat nu stiu cum voi revedea lumea/lumina sau alte scrieri de-ale lui (milorad pavic) in afara ei.

Imi doresc sa pot citi cartile cu sangele rece al unui chirurg sau al unui asasin, sau cu indiferenta unui barbat in fata sufletului unei femei pe care nu o iubeste.

*******

Clepsidra crestată de el pe coperta cărţii nu se vedea cu ochiul liber, dar în liniştea deplină a cititului se putea auzi scurgerea nisipului. Când nisipul se prefira de tot, cartea se cerea întoarsă, se voia citită invers, de la sfârşit la început, şi astfel se dezghioca miezul tainic al cărţii.

Retorice XVI

2011-03-21T17:05:00.009+02:00

Iar trece timpul paralizant de repede... sau poate nu e timpul, ci viata, sau tocmai desfasurarea banala si din ce in ce mai rapida a lucrurilor, care ajunge sa nu mai plictiseasca, ci sa atraga existenta intr-un fel de vartej neconstientizat de zile pe care odata pierdute, nu le mai poti recupera. De aici si uitarea, poate...

"Ô temps ! suspends ton vol, et vous, heures propices !
Suspendez votre cours :
Laissez-nous savourer les rapides délices
Des plus beaux de nos jours !"
(le lac -- lamartine)

wonderful life

2011-03-09T21:30:00.004+02:00

Tocmai ce am ascultat zucchero -- wonderful life... imi pare atat de diferita fata de versiunea originala - black!

La Zucchero este o adiere de timbru descendent, un optimism rezervat, care asteapta si soare si noapte, in timp ce varianta Black este mai luminoasa, senina, si fara nori. Una este puncte de suspensie, cealalta numai semne de exclamare...
xxx

Reflex 110 -- George Tarnea

2011-03-01T12:24:00.003+02:00

E prea putin ce pot marturisi,
Daca-ai fugi si nu te-as mai gasi,
Dar, ca sa afli totul, nu e greu;
Asculta-ma cu sufletul, mereu,
Lasandu-ma sa cred ca nu mai vrei
Si te desprinzi cumva din ochii mei
Si-ai sa-ntelegi cat frig s-ar intampla
Dac-ai fugi si nu te-as mai afla.

xxx

I find it hard to...

2011-02-26T21:34:00.009+02:00

kelly clarkson -- because of you

Because of you
I never stray too far from the sidewalk
Because of you
I learned to play on the safe side
So I don't get hurt
Because of you
I find it hard to trust
Not only me, but everyone around me
Because of you
I am afraid

(The song) It's about the cycle of families, like you act how your parents acted towards you and then your kids act how you acted towards them, and it's all about breaking that cycle if it was a bad one [...] It's one of those songs that everybody's kind of gonna relate to, but you're not happy about that. It's very close to home [for me]. I OK'd it with my family and everything because they think it's important, because we're obviously very different now than we were when we were younger. And it's important for people to see that raw kind of emotion that happens in life. It sucks sometimes, so it's important to see that I think.

Poate o melodie sau povestea ei ajuta sa accepti amintiri si gandurile din copilarie - care revin si revin, si par irationale si absurde, dar totusi neconvingatoare si de necombatut? oare cat poate 'inaltarea impresonala' sau 'catharsis'-ul sa vindece? De fapt poate?
Cred ca pentru prima oara in viata mea chiar imi doresc sa ma vindec, desi mi-e o frica paralizanta... primul pas!

*****
Later edit - 27 februarie:
Numai ideea ca am hotarat sa incerc sa am incredere in ceilalti mi se pare inspaimantatoare... incepe tentatia renuntarii.
Momentul in care ideea este gandita reprezinta inceputul existentei sale, de nesters...

*****
28 februarie:
Totusi... cum sa ceri incredere fara sa acorzi incredere? macar putina?! inca un cerc vicios fara o aparenta rezolvare...
xxx

Sentimentale...

2011-02-17T13:56:00.004+02:00

— AS VREA sa ma-ndragostesc, spuse Colin. Ai vrea sa te-ndragostesti. Ar vrea idem (sa se-ndragosteasca). Am vrea, ati vrea sa va-ndragostiti. Si ei ar vrea sa fie îndragostiti...
(boris vian -- spuma zilelor)

Ricchi E Poveri - M`innamoro di te

M'innamoro di te so che non dovrei
m'innamoro di te di come sei.
M'innamoro di te di ogni tuo momento
m'innamoro di te perche lo sento
.......
M'innamoro di te in tutti i sensi
m'innamoro aIlche se tu non mi pensi.
M'innamoro di te che non ne sai niente
m'innamoro di te completamente.

Milorad Pavic

2011-02-17T02:44:00.004+02:00

"Kir Avram citea îndeosebi pe vreme rece, doar în cămaşă, lăsându-şi trupul pradă tremurului, iar dacă din cele citite cu înfrigurare dădea de un lucru care-l pătrundea până la oase, abia atunci găsea de cuviinţă să şi-l însemneze."
(Milorad Pavic -- Dictionarul khazar)

Exact asa sunt si eu de cand citesc Milorad Pavic, si am aflat de el -- un vis si un tremur continuu...
xxx

Retorice XV

2011-02-15T07:48:00.010+02:00

Nu imi vine a crede ca m-am trezit la ora sase dimineata pentru, si cu chef de a-mi cufunda privirea in nuvelele lui Eminescu! - cu aceasi emotie pe care o traiam candva, demult, in anii in care imi cautam sau desavarsam forma...
O noua viziune a sentimentelor?

***

Imi place parfumul cartilor -- cele noi, cu mirosul lor de proaspat tiparit, asteptand sa-si insuseasca parfumul prin atingerea si impletirea cu sufletul cititorului, si cele vechi -- unele mirosind a de demult si a povesti, altele a biblioteca sau uitare; totusi, dintre toate cartile mele, acest volum al lui Eminescu este singurul in care vechiul are parfum de ciocolata...
xxx

it was fascination IV

2011-02-07T16:58:00.007+02:00

As putea inconjura lumea intreaga alaturi de acesta melodie! fascinatie la prima ascultare, si dupa primele ore de 'repeat', inca o inspir avid.

Este genul de melodie care imi place nu prin versuri, ci pentru energia pe care o simt in sange, tendinta de a cauta cerul cu privirea atunci cand o ascult, si sentimentul ca in ciuda oboselii sau a nesomnului ea poate purta corpul oriunde si oricat... un cantec cat doze intregi de energizant...

the Decemberists -- Down by the Water

legaturi primejdioase

2011-02-05T04:18:00.005+02:00

Trebuie ca exista o legatura nestiuta intre genunchi si suflet, altfel nu-mi pot explica de ce cand pasesc, durerea din genunchi se regaseste si in stomac - acolo unde sunt fluturasii indragostirii - si in acea zona de pe langa inima unde traiesc emotii si sentimente...

Pt ca a inceput odata cu plimbarile prin Londra, am considerat-o un eveniment trecator - o reactie organica a trupului meu de respingere a fericirii; acum se transforma in permanent si ma tem sa nu fie manifestarea nostalgiei si a dorului... se poate mai rau?

cirque du soleil -- totem

2011-01-25T14:20:00.008+02:00

"Cirque describes Totem's theme as the evolution of mankind from its primordial, amphibian state toward the aspiration of flight, taking inspiration from many of mankind's founding myths." (wikipedia)

Cautarea unui timp de demult, primordial si modernitate, devenire, instinctualitate, originar si plutire... simt ca fiecare scena se va regasi cumva in structura mea - in adn, iar muzica, poate, imi va parea cunoscuta din vremurile unor vieti trecute pe care as vrea sa mi le amintesc... 27 ianuarie - royal albert hall.

cirque du soleil -- totem -- trailer I

cirque du soleil -- totem -- trailer II

xxx

Retorice XIV

2011-01-23T19:44:00.003+02:00

Nu stiu de unde atata repulsie si plictis fata de yahoo messenger, in timp ce cu skype sau orice alta forma de comunicare rapida nu am nicio problema...
xxx

Lecturi / 2011

2011-01-23T17:14:00.016+02:00

* Clopotul de sticla -- Sylvia Plath
* Tipuri mentale -- Daniel C. Dennett
* Mantia de stele -- Milorad Pavic
* Insula iubirilor nesfarsite -- Daina Chaviano
* Jurnale 1914-1916/ Cateva remarci asupra formei logice -- Ludwig Wittgenstein
* Dictionarul khazar -- Milorad Pavic
* Marguerite Duras -- Maladia mortii
* Marguerite Duras -- La maladie de la mort
* Milorad Pavic -- Celalalt trup
* Marguerite Duras -- La mer écrite
* Iris Murdoch -- Prins in mreje
* éloge du scribe -- textes de l'égypte ancienne
* Milorad Pavic -- Ultima iubire la Tarigrad
* Borges -- Cartile si noaptea
* Boris Vian -- Nu as vrea ca s-o mierlesc
* Boris Vian -- Toamna la Pekin
* Cehov -- Livada de visini
* Brecht -- Opera de trei parale
* Matei Visniec -- Ultimul Godot & Caii la fereastra
* Boris Vian -- Cronici romantate
* Puskin -- Dama de pica
* Goethe -- Suferintele tanarului Werther
* Haruki Murakami -- Kafka pe malul marii
* Max Blecher -- Vizuina luminata
* Anthony Berkeley -- Cutia cu bomoane otravite
* François Mauriac -- Thérèse Desqueyroux
* Jeff Kinney -- Jurnalul unui pusti I
* Matei Visniec -- Orasul cu un singur locuitor
* Amelie Nothomb -- Combustibilii
* Amelie Nothomb -- In necunostinta de cauza
* Milorad Pavic -- Partea launtrica a vantului

***

Raceala

2011-01-22T09:32:00.004+02:00

Oare sunt singura persoana care nu reuseste sa-si adapteze tinuta vestimentara la vremea de afara? Dupa un drum de doua melodii pana la metrou, apoi inca doua si jumatate pana acasa, si un vant hotarat sa smulga hainele de pe mine, parca simt apropierea unei raceli, desi starea de boala fizica nu ma caracterizeaza.

Totusi... cum sa racesti in 4 melodii si jumatate? - dintre care doua erau Caro Emerald...

Armonii

2011-01-13T02:38:00.009+02:00

eva cassidy -- what a wonderful world la romantic jazz, chiar cand revedeam imagini din Venetia, si apoi Londra -- intamplare sau nu... asa trebuie ca e simtita armonia universala... si un zambet.

* prima poza din Londra I

* prima poza din Londra II

* prima poza din Venetia

"În unduirea corzilor este geometrie. În spaţiul sferelor există muzică"...
(Pitagora)
xxx

Retorice XIII

2011-01-06T20:00:00.005+02:00

Daca reusesc sa termin Clopotul de sticla si sa-mi pastrez mintile si gandurile intacte, sunt prea tare!
Treizeci de pagini ramase...

xxx

Ludwig Wittgenstein & David Pinsent

2011-01-06T09:44:00.006+02:00

Ludwig Wittgenstein & David Pinsent – Justus Noll
( ed Paralela 45, 2004)

Albul este si el un fel de negru.
(L.W. - 01.12.1937)

O carte - parte de nivelul click sau cancan, parte cu valoare documentara; un sfert din carte ne descrie cum s-au cunoscut Russell si Ottline Morrell, cum s-au combinat, descendenta firecaruia, intalniri extraconjugale si asa; urmeaza apoi o introducere in viata culturala londoneza - Bloomsbury si Society din Cambridge - menite sa ne convinga ca misoginia si relatiile homosexuale erau o practica obisnuita la inceputul secolului.

* Societatea secreta „Cambridge Conversation Society”, prescurtata „Apostolii”, sau pus si simplu „Society”, a fost fondata in jurul anului 1820 la St John’s College ca un club de dezbateri si a fost mutata in anii urmatori la Trinity College, care era mai in voga. Membrii – initial erau intr-adevar doisprezece la numar – se intalneau sambata cu usile inchise. La o ceasca de ceai, la care se adaugau si felii de paine prajita cu ansoa. [...] George Edward Moore, student in primul semestru, isi face debutul cu o prelegere care incepe cu fraza: „La inceput a fost materia, iar materia l-a facut pe diavol, iar diavolul l-a facut pe Dumnezeu”, si sfarseste cu moartea lui Dumnezeu si a diavolului. Edward Morgan Forster debuteaza in 1901 cu intrebarea: „ Crocodilii sunt cele mai bune animale?”

In sfarsit aflam si cum a ajuns Wittgenstein la Russell, prima lor intalnire, impresii, discutii, detalii despre calatoriile in Islanda si Norvegia cu David, personalitatea lui W., perfectionismul, depresiile, cautarile si teoriile lui, apoi cum s-a reflectat primul razboi mondial in realtiile dintre Wittgenstein, Russell si David, si in viata culturala europeana; moartea lui David si experienta razboiului :

* „Se trage asupra noastra. Si la fiecare pocnet de arma sufletul meu tresare. As vrea atat de mult sa traiesc mai departe!”

Desi cartea a aparut in colectia „Perechi celebre”, nu exista nicio marturie directa cum ca cei doi ar fi fost mai mult decat prieteni; carte-tabloid. Ce o salveaza este abundenta in bucati documentare: scrisori dintre Russell si Ottoline, sau R-W, David-W si invers, marturii ale surorii lui W., fragmente din jurnalul lui David, sau din scrierile lui W. Multe informatii despre Wittgenstein-omul, care pe mine ma pasioneaza.

*****
Daca ma gandesc mai bine, profesorul de literatura din liceu ma sfatuia mereu sa devin istoric literar; ma intreb de ce nu i-am urmat indemnul...

*****
In fine, citate reprezentative pt ceea ce ma intereseaza:

* George Edward Moore – Russell e cucerit. Moore este un barbat suplu, de o frumusete rara, cu „o privire ce aproape straluceste de entuziasm interior si cu o minte careia ii erau proprii profunzimea si pasiunea lui Spinoza.”
* Moore: „ Scepticismul nu poate distruge entuziasmul; ceva se pastreaza intotdeauna, si asta este entuziasmul pt scepticism.”  Russell: „ Daca esti inclinata spre entuziasm si nu crezi in nimic, trebuie sa fii entuziasmata de necredinta ta.”
* povestioara lui Schopenhauer – Parerga si Paralipomena - Povestea porcilor spinosi
* Un W. nu poate avea niciodata destul caracter si moralitate.
* „Din cate imi amintesc am fost un copil tandru, dar in acelasi timp cu un caracter slab. Mi-am dat seama foart devreme de taria de caracter mai mare a fratelui meu Paul. Daca era bolnav, de pilda, si mai era inca in convalescenta si era intrebat dac ar vrea deja sa se scoale sau sa ramana mai degraba in pat, el spunea linistit ca ar prefera sa ramana intins; in timp ce eu, intr-un caz similar, spuneam o minciuna (voiam sa ma ridic din pat) fiindca imi era teama de parerea proasta pe care as putea sa o produc celor din jur.”
* Totusi, pt Ludwig, care avea o inzestrare muzicala peste medie – se spune ca ar fi posedat auzul absolut --, muzica este mai curand cel mai frumos al doilea lucru din lume, chiar daca o vreme isi pune in gand sa devina dirijor.
* „ Cred ca pot sa-mi dau seama foarte limpede pana unde a ajuns Schopenhauer cu filosofia sa; totusi, cand citesc Schopenhauer mi se pare ca ajung foare repede sa-i deschifrez toate tainele. El nu este profund in sensul in care sunt Kant si Berkeley.”
* [...] s-ar simti in regula daca „propriul meu eu nu ar roade mereu din mine”, dupa cum ii scrie surorii sale Hermine. [...] Spiritele rele ma aduc in cele mai idioate stari pe care ti le poti inchipui.”
* [...] aforismele slefuite estetic ale lui W.
* antinomie – enunt logic care este in acelasi timp contradictoriu si demonstrabil. In antinomia descoperita de Russell, analizand opera lui Gottlob Frege, este vorba de multimea tuturor multimilor care nu se cuprind pe ele insele: astfel, acesta multime se cuprinde pe sie insesi doar atunci cand nu se cuprinde (si invers). Cu ajutorul asa numitei „teorii a tipurilor”, Russell si Whitehead incearca in Principia Mathematica sa impiedice aparitia antinomiilor. Paradoxul logic al lui Russell a influentat puternic teoria claslor si fundamentele matematicii.
* Cine nu vede in tusele fine ale logicii liniile nelinistite ale dorului, cine nu aude in acesta seismografie precisa pulsatia scoartei cerebrale, tensiunea celui care rataceste fara tinta, confunda logica cu o culegere de inflorituri de stil, sau doar, in mod pozitivist, de tautologii. – Ernst Bloch
* Este un om al extremelor, se irita usor si atunci uita adesea de manierele sale, de fapt excelente.
* „ Avalansele sale fac ca ale mele sa arate ca niste simpli bulgari de zapada. Poseda, in cel mai mare grad, pasiune intelectuala pura; de aceea il iubesc. Este tipul artistului, intuitiv si cu toane. In fiecare dimineata, incepe lucrul plin de speranta, sfarsind in fiecare seara in disperare.” (Russell)
* onestitate intelectuala
* experimente care testeaza perceptia muzicala subiectiva
* Pe hipnotizatorul sau, un anume dr Rogers, il insarcineaza ca, imediat ce se va fi instaurat starea de transa, sa-i puna intrebari in legatura cu probleme de logica nerezolvate.
* [...] frecventeaza incepand cu 1912 cursurile lui Moore de psihologie filosofica, iar profesorul remarca drept lucru pozitiv faptul ca Ludwig este singurul audient care lasa impresia intotdeauna ca „ceea ce spun i s-ar parea ingrozitor de misterios.”
* La sfarsitul primului semestru, Ludwig il intreaba pe Russell:
„Credeti ca sunt complet idiot?”
„De ce vreti sa stiti lucrul acesta?”
„ Pt ca, daca sunt, ma fac pilot, daca nu, filosof.”
* „Timp de noua ani, pana la Craciunul de anul trecut, am suferit de o insingurare interioara ingrozitoare si m-am gandit indelung la ideea sinuciderii.” (W. )
* „Pt el nu exista instinct mai puternic decat filosofia.” (Russell)
* „Verifica cineva daca acesta masa ramane aici daca nimeni nu-i da atentie?” (W – Berkley)
* „W. are parca o platosa de otel care il apara impotriva tuturor atacurilor gandirii rationale – este o adevarata pierdere de timp sa vorbesti cu el.” (Russell)
* „Argumentele nu fac decat sa strice frumusetea gandurilor; am senzatia intr-o astfel de situatie ca ating o floare cu mainile murdare. „ (W.)
* „Se vede ca nu poate sa se opuna acestor crize.[...] Era cu adevarat foarte vesel cand nu se nimerea sa aiba vreuna dintre depresiile sale.” (David)
* „Daca insa ce va scriu este ridicol, va rog sa incercati sa imi scuzati nebunia, pentru ca nu este una superficiala, ci e cea mai profunda nebunie de care sunt capabil.” (W catre Russell)
* Georg Henrik von Wright a fost desemnat, dupa moartea lui L.W. in 1951, impreuna cu alti doi britanici, Elisabeth Anscombe si Ruch Rhees, mostenitor executor al manuscriselor nepublicate ale lui W. El este cel care s-a ocupat de publicarea lor, operand o pertinenta selectie, in calitate de fin cunoascator al lucrarilor lui W. (nota red)
* bani pt scopuri caritabile – printre beneficiari, Rilke – prieten cu Lou Andreas-Salome
* „Sa nu depinzi de lumea exterioara – atunci nu va mai trebui sa te temi de ce se intampla in jur [...]. Este mai usor sa fii dependent de lucruri decat de oameni. Dar trebuie sa fii capabil s-o faci si p-asta!” (W.)

* „Adevarata mea sarcina consta in a explica esenta propozitiei.” , nota W. pe 22 ian 1915 la Cracovia. „In propozitie, noi alaturam lucrurile, ca sa zicem asa, de proba, insa intr-un mod in care ele nu se comporta in realitate; totusi noi nu putem compune ceva ilogic, caci pt asta ar trebui sa putem iesi prin limba din limitele logicii.” Cercetarea „propozitiei” il conduce la intrebarea cum isi poate construi omul cu ajutorul limbajului, prin „gandire”, o imagine despre lume. Totalitatea gandurilor adevarate descrie lumea si il implica in joc si pe Dumnezeu. Dupa W., libertatea lui Dumnezeu de a crea lumi posibile diferite este limitata de logica. Omului, ca si lui Dumnezeu, ii este imposibil sa creeze o lume „ilogica”, caci pt asta ar trebui sa fie posibil un gand imposibil, caruia i-ar corespunde o imagine imposibila – deci nicio imagine.
Unul dintre scopurile principale ale Tractatus-ului este acela de a dovedi cat de lipsit de importanta este ceea ce poate fi spus in acest mod – lucrul acesta este valabil si pt propozitiile din Tractatus. Ele ar fi doar „pseudo-propozitii”, care explica ceva care de fapt nu poate fi decat aratat. Cel care ajunge sa le priceapa trebuie sa recunoasca lipsa de sens. Astfel, W. arunca la paman scara pe care putea urca in lumea gandurilor sale. Acesta ‚aruncare a scarii’ nu este insa o activitate lipsita de valoare si de sens, ci una mai degraba datatoare de sens, care face sa iasa la lumina cu adevarat intrebarile intr-adevar importante.
xxx

La mult Extraordinar!

2011-01-01T21:27:00.017+02:00

Am cautat in zadar cuvinte pentru a exprima tot binele pe care il doresc celor dragi, intr-un fel care sa fie Eu; m-am simtit ca o persoana impresurata de idei, dar care nu poate articula cuvintele care o sufoca.

Apoi mi-am amintit ca deseori dorim si daruim celor dragi ceea ce cautam (pentru) noi - poate ca un strigat de ajutor -- or eu nu stiam ce-mi doresc pt mine, pentru a putea dori celorlalti.

Fiecare zi de Intai este semnul unui alt inceput, iar un nou An imi aduce mereu promisiuni, vise, si bine. Si privirea nostalgica spre ceea ce a fost: Londra si Venetia, Caro Emerald si les Elephants bizarres, the Moood, si Wittgenstein mai intens ca niciodata, examene, studii, si scrieri deosebite, schimbari si sentimente nestiute, dar mai ales Oameni. Au fost oameni care au adus curcubeu, lumina si zambet, emotii, priviri noi si sensuri, si oameni care au adus ploaie si furtuna, care mi-au transformat sentimentele in disperare, nori si incruntare, si i-am acceptat, sperand mereu ca vor aduce soarele, stelele si luna, dar nu au facut-o.
M-am regasit si descoperit, dar m-am si pierdut de mine, pana cand nu m-am mai reunoscut.

Asadar, pentru zilele care vin, am decis sa ma inconjor numai de Zambet, de fiinte care lumineaza sufletul, care stiu sa alunge furtuni, de cei care daca sunt urmariti de nori, accepta lumina soarelui meu, protejandu-ne pe amandoi de ploaie si de vant.
Ma voi inconjura de Extraordinar si memorabil, dincolo de banalitatea fiecarui gest, sau a rutinei inevitabile. De muzica, poezie si fascinatie.

Si cuvintele au inceput sa curga: "La Multi Ani! sa va incepeti fiecare zi a noului an cu zambetul care anunta extraordinarul si sa o incheiati cu surasul implinitului si al implinirii..."

a.c grayling – wittgenstein (II)

2010-12-28T15:29:00.003+02:00

III. Filosofia tarzie

1. Perioada de tranzitie
* Scrierile din perioada de tranzitie sunt cu adevarat tranzitionale [...]
* niciuna dintre scrierile lui W nu a fost publicata pana dupa moartea sa, iar motivul este ca nu a fost niciodata multumit de felul cum isi exprimase ideile sau ordonase remarcile prin care erau exprimate.
* o conceptie a „intelesului ca folosire”
* Partea intai a Gramaticii priveste felul cum atasam un inteles sunetelor pronuntate si semnelor scrise care constituie limbajul.--> intelegerea limbajului nu este un proces, ci o abilitate.
* [...] investigheaza in Gramatica, notiunile cruciale de „gandire” si „intelegere” in sine, [...] prin argumentarea ca exista mai multe feluri diferite de intelegere, corelate nu prin posesiunea in comun a unui set de caracteristici esentiale sau definitorii, ci printr-o relatie generala de similaritate pe care o numeste „asemanare de familie”.
* teoria intelesului ca folosire  „daca ar trebui sa indicam ceva ce constituie viata semnului, ar trebui sa spunem ca asa ceva este folosirea lui.”

2. Metoda, sens si folosire
* Tractatus --> limbajul are o esenta unic determinabila, o singura logica subiacenta; [..] rel de reprezentare in sine, se sprijina pe o legatura denotativa intre nume si obiect. Numele „insemna” obiecte. / Caiete --> nu exista o singura „logica a limbajului” [...] intelesul unei expresii este folosirea sa, in multiplicitatea practicilor care vin sa construiasca limbajul.. [...] limbajul este intretesut in toate activitatile si comportamentele umane si ca atare diferitele noastre folosiri ale lui primesc continut si semnificatie prin activitatile noastre practice.
* Tractatus -- Problemele filosofice rasar din cz ca „intelegem gresit logica limbajului nostru”/ Cerceterai --> problemele filosofice vor disparea atunci cand functionarile limbajului vor fi sesizate asa cum trebuie.
* [...] o sesizare a diferentei dintre ceea ce W. numeste „gramatica de suprafata” si „gramatica de adancime”. Prin „gramatica” el intelege mai degraba logica – mai precis, logica unei activitai lingvistice date; exista mai multe moduri diferite in care functioneaza „gramatica” limbajului., pt ca exista mai multe genuri de activitai lingvistice. [..] Cercetarile – o cercetare „gramaticala”.
* concluzia la care ajung remarcile lui W. despre metoda este ca in filosofie nu ar trebui sa cautam sa explicam, ci numai sa descriem.
* descrierea facuta de Sf Augustin invatarii limbajului in Confesiuni
* felul in care lucreaza limbajul este, sustine W., „ceva care se aflat deja la vedere, si care devine analizabil printr-o rearanjare”.
Ceea ce se afla la vedere spune W., este faptul ca limbajul nu este un singur lucru uniform, ci o multime de activitati diferite. [...] Toate aceste activitati sunt numite de W. „jocuri de limbaj” --> „termenul ‚joc de limbaj’ este destinat sa scoata in evidenta faptul ca vorbirea unei limbi este parte a unei activitati, sau a unei forme de viata”.
* intelesul unei expresii este folosirea pe care i-o putem da, intr-unul sau altul dintre variatele jocuri de limbaj ce constituie limbajul: „intelesul unui cuvant este folosirea sa in limbaj”.
* Cum ar putea incepe sa fie invatat limbajul atunci, daca intelegerea este denotare si astfel este dependenta de definitiile ostensive? --> a intelege un cuvant nu constituie o experienta ca a vedea rosu sau a simti o durere.
* Stabilind ce nu sunt intelesul si intelegerea, W. da apoi o descriere pozitiva a ceea ce sunt ele. Aici conceptul de intelegere este central. W. spune: „ A intelege un enunt inseamna a intelege un limbaj. A intelege un limbaj inseamna a stapani o tehnica.” --> legatura dintre intelegere, inteles si folosire

3. Intelegere si urmare a regulilor
* „intelegere” --> stapanirea unei tehnici sau practici in felul tocmai explicat, se orienteaza spre notiunea de urmare a unei regului, ideea fiind ca practica in care consta intelegerea sensului (intelesului) expresiilor este aceea a observarii regulilor pt folosirea lor in diferite jocuri de limbaj carora le apartin.
* W. respinge notiunea de calcul si o inlocuieste cu cea de joc de limbaj
* [...] este important sa nu fim indusi in eroare de notiunea de regula insasi, caci exista o perspectiva comuna, de pilda, asupra regulilor logicii si ale matematicii, care sustine ca acele reguli dicteaza daca facem ceva corect sau nu, independent de practica noastra de a aplica sau urma acele reguli; [...] doua caracteristici ale regulilor si ale urmarii regulilor – cineva are senzatia ca este ghiday sau constrans de regula; regula pare sa-i spuna ce sa faca, sa-i dicteze activitatea + regulile determina dinainte ce rezultat va decurge din palicarea lor. [...] Se pare ca exista ceva inexorabil in legatura cu regulile ce fac ca incorectitudinea sau corectitudinea a ceea ce eu realizez sa fie pe deplin independente de faptul ca realizez lucrul respectiv.
* Ceea ce subliniaza W. este faptul crucial ca ceea ce constituie o regula este folosirea comuna a ei de catre noi. [...] „O regula sta ca un indicator.”
* „o persoana merge dupa un indicator numai in masura in care exista o folosire obisnuita a indicatoarelor, un obicei.” --> urmarea indicatoarelor nu este o activitate mentala interioara, ceva ascuns, ci o chestiune publica; ea se arata in practica noastra, este manifesta + urmarea regulilor este in mod esential o practica sociala, adica este ceva ce exista intr-o comunitate; existenta acordului intr-o comunitate este ceea ce stabileste regulile pe care le urmam.
* „ Si deci ‚a respecta o regula’ este de asemenea o practica. Iar a crede ca se respecta o regula nu inseamna a respecta o regula. Nu este deci posibil sa respeti o regula ‚in mod privat’: altfel, a te gandi ce se respecta o regula ar fi acelasi lucru cu a o respecta.”
* a urma o regula este un lucru pe care il facem fara a reflecta (de ex, sahul); [...] urmarea de reguli este o practica habituala, una in care suntem antrenati ca tineri membri ai comunitatii noastre lingvistice: „A urma o regula este asmanator cu a te supune unui ordin. Suntem antrenati sa facem stfel.”

4. „Forme de viata”, limbaj privat si criterii
* Intelesul unei expresii este ceea ce intelegem atunci cand intelegem acea expresie. [...] A cunoaste folosirea ei inseamna a avea o abilitate; abilitatea de a urma regulile pt folosirea ei in acele jocuri de limbaj diferite. [...} Urmarea regulilor este o practica incorporata in obiceiurile si conventiile unei comunitati. Regulile ne ghideaza si ne furnizeaza standarde de corectitudine. [...] A intelege orice enunt dat inseamna a intelege jocurile de limbaj din care face parte: in mod analog, a urma o regula inseamna a stapani practica in sine a urmaririi regulilor.
* limbajul este intretesut in acest model al caracterului si activitatii omenesti, iar expresiilor sale le este conferit un inteles prin natura si perspectiva imparatsita celor ce-l folosesc. Astfel, o forma de viata consta in acordul comunitatii asupra relatiilor naturale si lingvistice care se manifesta in intelegerea in definitii si judecati, si prin urmare in comportament. [...] suntem instruiti in limbajul comunitatii noastre.
* limbajul este in mod esential public  „argumentul limbajului privat”
* Pt W.. a vorbi un limbaj inseamna a participa la o forma de viata. [...] nici experienta „privata”, nici limbajul pe care il folosim pt a vorbi despre acesta nu sunt de fapt private. Exista, si trebuie sa fie, criterii publice pt aplicarea expresiilor despre durere, dispozitii si celelalte, pt ca astfel de expresii sa poata exista.  Regulile pt folosirea expresiei de „durere”, si a altor expresii psihologice, spune el, sunt unele publice, care se aplica in mod egal atunci cand vorbirea se refera la mine insumi sau la altii; nu exista doua seturi de reguli pt asemenea expresii, unul guvernand atribyirea starilor respective pt sine, iar altul guvernand atribuirea lor pt altii.
* notiunea lui W. de „criteriu” a provocat multe discutii.
* „temeiuri deductive”/ „temeiuri inductive”
* Pe scurt, criteriile pt a atribui o durere sunt date de jocul de limbaj din care fac parte atribuirile de durere, iar cand invatam cum sa folosm cuvantul „durere”, invatam de fapt practica experimentarii recunoasterii si vorbirii despre durere.

5. Minte si cunoastere
* In filosofia lui Descartes punctul de pornire este ego-ul, de a carui existenta nu putem decat sa fim siguri. [...] In acesta conceptie, cunoasterea la pers intai a starilor psihologice este in intregime neproblematica, in vreme ce cunoasterea lor la pers a treia este exact pe dos.
* Atacand aceasta ordine carteziana, Wittgenstein inverseaza ordinea dificultatii [...] Descartes - atribuirea starilor psihologice la persoana intai sunt relatari sau descrieri ale unor procese interioare esential private. W. neaga asa ceva si argumenteaza in schimb ca ele sunt manifestari sau expresii ce fac parte din comportamentul la care se aplica conceptele psihologice in cauza. [...] „Un copil s-a lovit si plange si atunci adultii ii vorbesc si ii invata exclamatii, iar mai apoi propozitii. Ei il invata pe copil un nou comportament pt durere.”
W. sustine ca faptul ca cineva spune „ma doare” este o manifestare a durerii sale; nu este un semn exterior pt altceva ce are loc pe dinauntru, ci este in sine o parte din comportamentul sau pt durere. [...] „Prin natura si printr-un anumit antrenament [...] suntem dispusi sa dam o expresie spontana dorintelor, in anumite circumstante.”
* „Cuvintele prin care imi exprim amintirea sunt reactiile memoriei mele.”
* W. adopta ideea ca o stapanire a limbajului introduce niveluri de bogatie si subtilitate ( a exprimarii) indisponibile creaturilor ce nu folosesc limbajul: „Un caine crede ca stamanul sau este la usa. Dar poate el sa creadea, de asemenea, ca stapanul sau va veni poimaine?”.
* Jocul nostru de limbaj este o extensie a comportamentului primitiv.(Pentru ca jocul nostru de limbaj este un comportament).
* noi putem sa cunoastem doar lucrurile de care are sens sa ne indoim [...] e lipsit de sens sa pui pretentii de cunoastere acolo unde indoiala insasi este lipsita de sens.
* Indoiala este ea insasi posibila numai in contextul unui joc de limbaj. [...] Din familiara afirmatie a lui W. ca „vorbirea noastra isi primeste intelesul de la restul intreprinderilor noastre” decurge ca „daca nu esti sigur de niciun fapt, nu poti fi sigur nici de intelesurile cuvintelor tale.”
* „O indoiala care a pus totul la indoiala nu ar mai fi indoiala.”
* O indoiala legitima poate avea sens numai in contextul unui cadru care nu este el insusi subiectul indoielii: „Jocul indoielii insusi presupune ceritudinea.”
* [...] rolul fundational al propozitiilor „gramaticale” consta in caracterul lor neindoielnic in practica, in actiune: „tine de logica investigatiilor noastre stiintifice faptul ca anumite lucruri nu pot fi in fapt puse in practica.”
* „ Unde nu exista indoiala, nu exista nici cunoastere?”

6. Cateva reflectii si comentarii
* in conceptia lui W. limbajul si gandirea se autodetermina si se autoconstituie din interior, si ca prin urmare realitatea nu este, asa cum o gandise el in Tractatus, independenta de limbaj si gandire.
* In sens larg, exista doua feluri de relativism, „cultural” si „cognitiv”. Relativismul cultural este teza ca exista diferente intre culturi sau societati, sau diferite faze din istoria unei singure culturi sau societati, cu privire la practici ssi valori sociale, morale si religioase. [....] Relativismul cognitiv este conceptia potrivit careia exista mai multe moduri de a percepe si a gandi lumea sau experienta, moduri ce pot fi atat de diferite incat membrii unei comunitati conceptuale sa nu mai poata intelege deloc cum este sa fii membrul unei alte comunitati conceptuale.
* „Daca un leu ar putea vorbi, noi nu l-am putea intelege.” „Noi nu intelegem gesturile chinezesti mai mult decat intelegem propozitiile in chineza.”/ modul in care vad ei lumea ne este inaccesibil, si viceversa.
* jocurile noastre de limbaj si opiniile noastre se schimba, ceea ce implica faptul ca perspectiva predecesorilor nostru ne-ar putea fi la fel de inaccesibila cognitiv precum cea a leilor, sau din nou in mod diferit, a chinezilor.
* daca limbajul este in mod logic public, nu pot exisata limbaje care sa fie in orice sens private.
* problema cu care se confrunta un presupus utilizator al unui limbaj privat – anume, ca el nu poate spune daca urmeaza o regula sau doar crede ca o urmeaza – se rasfrange de asemenea asupra comunitatii ca intreg. Cum poate spune comunitatea daca urmeaza o regula? Raspunsul pe care il da W. este: nu poate spune.

IV. Wittgenstein si filosofia actuala
* a ezitat atat de mult, incat in cele din urma toata opera sa tarzie a fost publicata postum
* el spune ca suntem „vrajiti” de limbaj

xxx

Retorice XII

2010-12-26T20:39:00.002+02:00

Daca ieri am citit Wittgenstein, transacriind citate si idei, se poate spune ca mi-am petrecut ziua de Craciun cu el?

xxx

"I am too pure for you or anyone."

2010-12-25T12:03:00.004+02:00

Am inceput sa citesc sylvia plath – clopotul de sticla... sunt deja la pagina 35; peste alte 53 vor mai ramane exact 200; de la 200 de pagini in sus incepe prabusirea – o alunecare continua, pagina dupa pagina, fara putinta de a ma opri, pana ating finalul, invinsa si epuizata de atata lupta si din nou cu nostaligia unei carti terminate prea devreme.
Romanul este o scriere la pers I sg, ceea ce face tentatia de contopire cu personajul aproape irezistibila – ma imbat si eu alaturi de ea, ametesc, privesc new-york-ul prin privirea ei, ne sufocam; stilul este organic, naturalist, si totusi liric, un amalgam de analiza - deocamdata supra-rationalizata, si metafore care ar trebui mai degraba sa-si aiba locul in poezie decat in roman.

***

Miezul zilei de Craciun, si in timp ce randurile capata sens, biserica din apropiere raspandeste 'Silent night' in sunete de clopot... intamplare sau armonie?
xxx

it was fascination III

2010-12-21T13:49:00.009+02:00

Am intalnit zilele trecute cel mai frumos brad de Craciun pe care l-am vazut vreodata -- un brad care inspira basme; pentru mine, intalnirea din pizzeria unde l-am aflat a stat sub vraja lui.

Acum, aproape ca inteleg pasiunea colectionarilor (de opere de arta in special) - cred ca nu provine din splendoarea obiectului respectiv, sau dorinta de a poseda ceva unic, ci dintr-o teama: frica de dor -- teama ca ti s-ar putea face dor de imaginea acelui obiect care ti-a surprins privirea, si te-a cucerit, si nu-l vei mai (re)gasi niciodata...

(poza realizata de Luminitz)

xxx

a.c grayling – wittgenstein (I)

2010-12-20T14:38:00.004+02:00

a.c grayling – wittgenstein
(ed humanitas, bucuresti, 2006)

Numai citate, inca nu stiu sa vorbesc despre Wittgenstein fara sa ma tem ca nu l-am exprimat ca pe sine...

I. Viata si personalitatea

* [...] manuscrisul cartii sale, Logische-Philosophische Abhandlung, cunoscuta cititorilor de limba engleza ca Tractatus Logico-Philosophicus (nume sugerat de Moore, ca imitatie dupa Tractatus Teologico-Politicus al lui Spinoza).
* Tractatus a fost singura lucrare filosofica pe care Wittgenstein a publicat-o in timpul vietii. Cand a incheiat-o, el a considerat ca a rezolvat toate problemele filosofiei si, in acord cu acesta convingere, a renuntat la activitatea filosofica si si-a indreptat atentia in alta parte.
* era stilul de predare a lui Wittgenstei sa se lupte cu problemele sale in fata lor, strigand uneori: „Astazi sunt tampit!” iar alteori stand intr-o tacere intensa, prelungita.

II. Filosofia timpurie

1.Cadru si teluri
* [...] o intelegere adecvata a modului de functionare a limbajului. El stabileste acesta spunand ca vom rezolva problemele filosofiei atunci cand vom intelege „logica limbajului nostru.”
* Obiectivul sau este de a rezolva problemele filosofiei, si el intentioneaza sa faca asta aratand cum functioneaza limbajul.
* [...] limbajul are o structura de baza logica, a carei intelegere arata limitele a ceea ce poate fi spus clar si cu sens. [...] ceea ce poate fi spus este acelasi lucru cu ceea ce poate fi gandit. Aparitia problemelor filosofice traditionale este tocmai rezultatul incercarii noastre de a spune ceea ce nu se poate spune – echivalent, dupa el, cu incercarea de a gandi ceea ce este de negandit.
* „ceea ce se poate spune in genere se poate spune clar, iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie sa se taca.” [...] „Exista, intr-adevar, lucruri care nu pot fi spuse in cuvinte. Ele se arata. Ele sunt ceea ce este mistic.”
* [...] sarcina sa este sa dezvalui natura limajului si a replatiilor sale cu lumea, ceea ce in fapt revine la a explica felul cum intelesul se ataseaza propozitiilor pe care le asertam. [...] a descrie ce sunt propozitiile si in ce consta intelesul lor. Pentru W. acesta este acelasi lucru cu a identifica limitele gandirii; de vreme ce limitele limbajului si ale gandirii sunt aceleasi, o investigatie a celor dintai constituie o investigatie a celor din urma.
* O judecata este ceva asertat, sau propus pt a fi acceptat ca adevarat, de exemplu: „masa este maro”, „aceasta carte este despre W”. [...] O propozitiune nu trebuie decat sa se supuna regulilor gramaticale ale limbajului caruia ii apartine, pt a fi o propozitiune; nu trebuie, in plus, sa fie ‚cu sens’.
* in teoria lui W. o propozitie este expresia pronuntata sau scrisa a unui gand.
* o problema tratata de Russell intr-un celebru articol de analiza logica. Problema respectiva priveste faptul ca limbajul comun este adesea inselator din punct de vedere filosofic – ceea ce inseamna ca ne induce adesea in eroare cu privire la ce putem gandi in mod legitim despre lume. [...] Ideea este deci ca forma de suprafata a propozitiuniilor din limabjul comun poate ascunde imporante diferente intre ceea ce se spune cu adevarat – si deci se gandeste – in diferite cazuri; iar aceasta poate conduce la probleme filosofice si neintelegeri.
* ideea entitatilor subzistente (Meinong)
* teoria descriptiilor lui Russell  ceea ce se intelege cand se discuta despre structura logica sau forma logica aflata la baza limbajului comun
* Abordarile moderne ale logicii incep cu Gottlob Frege. Pana la el, logica pastrase in esenta caracterul pe care i-l daduse Aristotel [...] Descoperirile si inovatiile lui Frege au fost revolutionare, facand imediat logica mai simpla, mai puternica, mai extensiva decat logica traditionala. In mare parte, aceasta se datoreste faptului ca el a inventat un limbaj simbolic, bazat pe aritmetica, si care i-a permis sa exploreze domeniul cu o mai mare ususrinta si mai profund decat fusese pana atunci posibil. El a numit limbajul sau simbolic o „scriere conceptuala” si l-a folosit pt a construi un set de noi notiuni logice fundamentale, ce sunt acum centrale in acest domeniu.
* Interesul principal in logica este de a identifica su clasifica formele valide de inferenta. [...] A trage o concluzie din premise inseamna a infera din ele. Daca o concluzie poate fi inferata in mod valid din premisele ei, atunci spunem ca premisele implica concluzia sau ca aceasta urmeaza din premise. [...] singurul interesel al logicianului priveste o forma a rationamentului, nu adevarul si falsitatea premiselor si concluziilor sale. [...] Distinctia intre validitate si adecvare este una semnificativa, caci multe rationamente pot fi valide in ceea ce priveste forma lor („formal valide”) fara a fi adecvate, adica fara a garanta adevarul concluziilor lor. [...] validitatea este proprietatea pe care o are un rationament atunci cand forma sa este astfel incat DACA premisele sunt adevarate, adevarul concluziei este garantat. [...] adevarul sau falsitatea, valorile de adevar al unei propozitii compuse depind in intregime de valorile de adevar ale propozitiilor sale constituente atomare.

2.Argumentul Tractatus-ului
* felul in care este structurat Tractatus-ul --> sapte teze, iar corpul cartii consta in comentarii si dezvoltari ale fiecarei dintre primele sase, impreuna cu comenatariile si dezvoltarile care deriva din aceste remarci de prim ordin.
* Atat limbajul, cat si lumea, spune W., au o structura. Limbajul este constituit din propozitii, iar acestea sunt compusi formati din ceea ce el numeste propozitii „elementare”, care la randul lor sunt combinatii de nume. Numele sunt constituentii ultimi ai limbajului. In mod corespunazator, lumea consta din totalitatea faptelor, iar faptele sunt compuse din „strai de lucruri”, care la randul lor sunt compuse din obiecte. Fiecarui nivel din structura limbajului i se potriveste un nivel in structura lumii. -->„teoria reprezentationala a sensului”
* Cand un semn sau un sir de semne nu reuseste sa exprime o propozitie, este vorba de un nonsens. [...] W. include „cele mai multe dintre propozitiile filosofiei” in acesta clasa. [...] Limitele a ceea ce poate fi spus – si deci gandit – cu sens se dovedesc astfel a fi impuse de structura limbajului si a lumii deoptriva, si de felul in carte ele sunt conectate reciproc prin relatia de „reprezentare”.
* In conceptia lui W., subiectele cu semnificatie etica si religioasa se arata; ele nu pot fi exprimate.
* Faptul ca sunt „simple” inseamna ca obiectele nu se schimba. Doar combinatiile si aranjarile lor o fac. [...] fiecare asemenea combinatie are un caracter definit. Aceasta determinabilitate a aranjarii constituie structura starii de lucruri. Strictura faptelor este determinata, de asemenea, de structura starilor de lucruri ce le constituie. [...] fiecare fapt are o singura analiza corecta.
* [...] starile de lucruri care exista stabilesc care stari de lucruri nu exista. De vreme ce, in acest mod, felul in care sunt lucrurile determina felul in care ele nu sunt, realitatea ca intreg este totalitatea starilor de lucruri existente, impreuna cu tot ceea ce existenta lor exclude ca nonexistent.
* teoria „reprezentarii” si limbaj  pt W., cand cineva gandeste ceva despre lume – un fapt – gandurile sale sunt ca o imagine logica a acelui fapt, si de vreme ce propozitiile sunt expresii ale gandurilor, propozitiile sunt prin urmare ele insele imagini ale faptelor.
* 4.001 Totalitatea propozitiilor constituie limbajul.
4.11 Totalitatea propozitiilor adevarat constituie intreaga stiinta a naturii.
* 4.01 Propozitia este o imagine a realitatii.
4.022 Propozitia isi arata sensul.
Daca este adevarat, propozitia arata cum stau lucrurile. Si spune ca lucrurile stau astfel.
4.023 Propozitia trebuie sa restranga realitatea la doua alternative: da sau nu. Pentru a face aceasta ea trebuie sa descrie complet realitatea.
* 5. Propozitia este o functie de adevar a propozitiilor elementare.
4.21 Cel mai simplu gen de prop, prop elementara, aserteaza existenta unei stari de lucruri.
4.25 Daca prop elementara este A, atunci starea de lucruri exista; daca prop elemantara este F, atunci starea de lucruri nu exista.
4.44 Prop elemantara consta din nume. Ea este o inlantuire, concatenare de nume.
4.24 Numele sunt simboluri simple.
* Interesul lui W consta numai in caracterul logic pe care lumea si limbajul trebuie sa-l posede, pt a face posibila conexiunea dintre ele.
* Teoria reprezentarii i-a fost sugerata lui W, dupa cum povesteste in Caietele sale, citind o descriere in ziar despre cum erau folosite intr-un tribunal din Paris masinutele de jucarie si papusile pt a reprezenta intamplarile unui fapt relativ nou atunci in lume, un accident de masina. Modelele reprezentau realitatea fiind aranjate intr-un fel care corespundea exact dispunerii oamenilor reali si vehiculelor la momentul accidentului. Aceasta ridica o intrebare: ce anume face ca ceva sa fie o reprezentare pt altceva?
* posibilitatea ca lucrurile din realitate sa fie reprezentate de imagini – adica aranjarea lor sa poata fi expusa prin aranjarea elementelor imaginii – se bazeaza pe faptul ca imaginile au ceva in comun cu realitatea pe care o infatiseaza, iar ceea ce au in comun este desigur structura lor.
* structura impartasita de imagine si realitate este o structura de elemente – elementele imaginii si elementele realitatii infatisate. Legatura intre o anumita imagine si realitate este o legatura intre elementle lor respective.
* 4.014 Discul, ideea muzicala, notele scrise si undele sonore, toate se gasesc, unele fata de celelalte, in aceeasi relatie interna de reprezentare care exista intre limbaj si lume. Ele sunt toate construite potrivit cu un plan logic comun.
Ca lucrurile stau astfel se poate vedea din faptul ca exista reguli care il fac pe muzician sa poata traduce notele muzicale intr-o miscare a degeteleor sale pe claviatura, si de aici, cu ajutorul mecanismului pianului, in sunete. In mod similar, structura santurilor de pe un disc muzical este in mod precis corelata cu sunetele care sunt produse cand este ascultat discul; iar cineva antrenat in mod potrivit ar putea asculta discul si transcrie muzica apoi in note. Santurile, sunetele, notatia muzicala au toate acesi forma logica. Exista o conexiune esentiala intre ele, si acesta conexiune este forma lor logica impartasita.W spune ca asa cum o partitura muzicala infatiseaza sunetele pe care le auzim cand e cantata, tot asa o prop este o imagine a realitatii in virtutea aceleasi relatii interne a formei logice imparatsite.
4.021 Propozitia este o imagine a realitatii, caci daca inteleg propozitia, cunosc situatia pe care o reprezinta.
4.03 Propozitia ne comunica o situatie, si astfel ea trebuie sa fie in mod esential in conexiune cu situatia.
Si conexiunea consta tocmai in faptul ca ea este imaginea logica a acesteia.
[...]
4.031 In loc de: „Aceasta prop are un anumit sens”, se poate spune mai bine: „acesta prop reprezinta o anumita situatie.”
* singurele prop semnificative (si deci ganduri) sunt cele care sunt imagini ale realitatii – adica cele care sunt imagini ale felului cum sunt lucrurile in lume. Si acest lucru inseamna a spune ca singurul discurs semnificant este discursul factual („propozitiile stiintei naturii”).
* „[Filosofia] trebuie sa stabileasca limite gandirii trecand in afara prin ceea poate fi gandit.”
* tauologii si contradictii
* rolul limabjului: „propozitiile logicii descriu schelaria lumii” si ele fac acesta aratand ce trebuie sa se petreaca pt ca limabjul sa aiba sens. Tot ceea ce presupune logica este ca numele denota obiecte si propozitiile au sens; altfel „logica nu are nimic de-a face cu intrebari despre cum este lumea noastra in realitate.”
* filosofia ca „elucidare”
* In mod strict, structurile logice ale limbajului, lumii si relatia lor se arata, sau devin manifeste, cand sunt vazute corect: „Propozitiile nu pot reprezenta forma logica: acesta este oglindita in ele. Limbajul nu poate sa reprezinte ceea ce se reflecta in limbaj.”
* Mai curand, eticul si religiosul se arata: „exista intr-adevar lucruri care nu pot fi puse in cuvinte. Ele se manifesta ele insele. Ele sunt elementul mistic.”
* [...] actele bune sau rele ale vointei nu aduc ceva diferit in lume, in sensul ca ele nu schimba nici unul dintre faptele privitoare la cum sunt lucrurile in lume, ci mai degraba modifica „limitele lumii”, adica afecteaza felul cum lumea ca intreg ii apare agentului moral.
* „Lumea omului fericit este diferita de lumea omului nefericit.”
* [...] prin urmare, propria mea moarte nu este un eveniment al vietii mele – „moartea nu se traieste” – si deci, intru catva, „lumea noastra nu are sfarsit, in acelasi fel in care campul nostru vizual nu are limite”.
* 6.44 Nu cum sunt lucrurile in lume reprezinta ceea ce este mistic, ci faptul ca ea exista.
6.45 A vedea lumea sub specie aeterni inseamna a o vedea ca un intreg – un intreg limitat.
Sentimentul lumii ca intreg limitat – acesta reprezinta ceea ce e mistic.
* „Despre ceea ce nu putem vorbi, trebuie sa pastram tacerea.”

3. Cateva comentarii si probleme
* Dar sa ne gandim ca limbajul este folosit exclusiv pt a face enunturi inseamna sa ignoram o multitudine de alte intrebuintari ale limbajului [...]
* Tractatus-ul neglijeaza pe deplin marea varietate a limbajului [...]
* modelul atomar – presupunerea ca limbajul si lumea sunt complexe si deci structurate, si ca prin urmare structurile lor pot fi analizate prin elementele lor cele mai simple si fundamentale.
* Dupa perspectiva din Tractatus, o propozitie este adevarata daca „reprezinta”, sau corespunde cu ceea ce se petrece.

4. Influenta filosofiei timpurii
* Din memoriile lui W reiese ca aceasta procedura de demolare a opiniilor – si increderii – cuiva, mai degraba prin maniera decat prin continutul opozitiei sale, i-a fost caracteriztica de-a lungul vietii.

-ème

2010-12-18T18:30:00.005+02:00

mitologem – element mitologic prim, forma mitică elementară şi pură, considerată cea mai mică unitate, indivizibilă, din structura unui mit, a unei naraţiuni mitologice, care nu mai are nevoie de interpretări şi explicaţii, întrucât se exprimă singură.(wikisource)

Dupa modelul - phonème, lexème, sémème, mythème... bluème?
xxx

it was fascination II

2010-12-14T10:07:00.005+02:00

Imi amintesc, vag, franturi dintr-un curs de literatura comparata; ceva despre etimologia comuna a lui "a uita"/"a se uita" - pentru ca privitul (fascinat) este un fel de pierdere, uitare de sine...

xxx

...

2010-12-13T21:21:00.007+02:00

Renuntarea la indiferenta, dependenta de cuvintele celuilalt, inseamna vulnerabilitate si ridicol -- iar mie imi trebuie o mare doza de nesomn sau alcool ca sa mi le asum, mai ales ca sunt si parte din fricile mele ( - poate asa se naste curajul).
Acesta este momentul cand, fara sa-ti dai seama, sufletul se poate dezintegra, in particule si cuante si pulbere, pana la inexistent(a). De aceea, cand pasesc, ramane in urma-mi doar praf de stele...

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

Pentru inimi

2010-12-12T22:50:00.005+02:00

O ilustrare muzicala a ideii anterioare:

suie paparude - pentru inimi

Pentru ca sunetul ajunge
din difuzoare pana-n sange
pentru ca inima ta moare
atunci cand sunetul dispare...

xxx

muzica dinlauntru

2010-12-11T00:13:00.010+02:00

Astazi am inteles de unde atasamentul pt melodiile mele: nu sunt intermediate de aer, nu plutesc inspre auz - ca sa fie captate sau nu, nu sunt percepute impreuna cu alte sunete la fel de exterioare; ci, prin casti, intra direct in corp, in creier, si in fiinta; este sunetul in forma pura care devine una cu auzul, ratiunea si sufletul. Simti fiecare acord, fiecare intonatie, sensul fiecarui vers, pt ca intr-un fel, melodia devine Tu. Poate de aici si obsesia - ca un fel de identificare cu obiectul pasiunii.
Muzica intru fiintare.

casa somnului -- jonathan coe (II)

2010-12-08T22:23:00.007+02:00

Mi-am facut curaj, si am hotarat sa termin totusi cartea; mai am o suta de pagini si deja a trebuit sa ma opresc de cateva ori sa-mi recapat rasuflarea: niciun personaj nu exista intamplator, nicio intamplare nu este accidentala, si tind sa cred ca, desi roman (+ traducere), fiecare cuvant este cat se poate de atent ales.
Despre context, aici.

i will possess your heart

2010-12-05T19:28:00.006+02:00

O melodie si clipul ei, intalnite intamplator pe youtube, pot fi uneori semnul care linisteste tulburarea unor decizii irationale; dincolo de melodiile lui Caro Emerald pe care le ascult aproape neincetat de cateva zile incoace - si care inca imi aduc entuziasm si un sentiment placut de euforie, libertate, si ceva care pare a fi fericire.

death cab for cutie -- i will possess your heart (extended version) --> imaginile primelor minute - trecut si viitor, si confirmarea ca "E bine!" - cum ar zice les Elephants Bizarres.

death cab for cutie -- i will possess your heart (radio version) --> pentru ca poate si versurile pot fi parte din mesaj - inca nu le-am descoperit sensul.

xxx

casa somnului -- jonathan coe (I)

2010-12-04T06:54:00.008+02:00

O carte care m-a atras inca de la prima pagina:
Nota autorului: Capitolele cu numar impar din acest roman isi deruleaza actiunea indeosebi in anii 1983-1984. Actiunea capitolelor cu numar par se petrece in ultimele doua saptamani din iunie 1996.

Si apoi de la a doua:
„Ma zapacesc rau de tot din cauza timpului. Daca nu-ti controlezi emotiile – se opri, se lupta din greu si continua cu o voce ragusita – asta se intampla. Eonii – fractiunile de secunda – fac schimb de locuri. Si nu mai stii sa numeri cum trebuie.” ( Rosamond Lehmann, Crangul ecourilor)

Apoi a inceput cartea, si pe masura ce inaintez cu lectura ma atrage si ma seduce mai mult – si scriitura, si actiunea, - pana la un asemenea nivel incat imi doresc sa nu se mai termine vreodata. Este prima carte pe care o savurez rand cu rand, capitol cu capitol, din care citesc cate putin, desi imi doresc cu disperare sa o descoper mai mult.
Desfasurarea povestirii, intrepatrunderea planurilor trecut-prezent, legatura dintre personaje care se dezvaluie treptat si suprinzator, modul cum un capitol se incheie in mijlocul frazei, pt a se continua in urmatorul, ma atrag irezistibil. Sunt la pag 128/ 392, si ultimele cuvinte mi-au taiat respiratia, pana la sufocare. Ma intreb daca a existat vreun semn exterior care sa-mi fi tradat socul.

Deocamdata povestea a fost exact cum o spune descrierea de pe polirom.ro: „O universitate este transformata peste ani intr-o clinica pentru insomniaci ai carei pacienti sau medici sint studentii de odinioara. Locul se numeste Ashdown. Are o mohoreala victoriana si respira un aer prin care plutesc umbrele castelului Elsinore, slujbasii din Chancery-ul lui Dickens si semnele de rau augur de pe linga Wuthering Heights. Intre zidurile sale traiesc, in trecut si in prezent deopotriva, Gregory Dudden, medicinistul riguros si vag dement care considera somnul o boala ce rontaie o treime din viata fiecaruia; narcoleptica Sarah Tudor, o fiinta fragila, dilematica, incapabila sa distinga intre vis si realitate; Robert Madison, prietenul sfisiat de iubiri nerostite si de drame identitare care-l trimit in cele din urma pe masa de operatie a unui chirurg specializat in schimbarile de sex (inca un soc, pt ca nu am ajuns pana aici/acolo); in fine, Terry Worth, cinefilul impatimit si insomniac care poate recunoaste orice actor in orice poza, fara a-si aminti in schimb de personalul medical cu care tocmai a stat de vorba. Asa arata cvartetul pe care isi sprijina Coe intreaga constructie.”

Daca voi gasi vreodata cuvintele potrivite, voi scrie mai multe despre...

Cartea exista si pe scribd.com

*****

later edit: cat de goale de sens sunt uneori cuvintele... si totusi, cum faci ca o carte sa nu se termine niciodata?

xxx

it was fascination I

2010-12-02T22:06:00.007+02:00

Imagini intalnite intamplator sau nu, care obsedeaza privirea...

Exceptand fascinatia (fata) de o idee - care e fulgeratoare, imi pare ca starea de fascinatie este determinata in primul rand vizual, apoi prin sunete, si in final, de material - probabil cea mai pura forma de fascinatie, fiind deja trecuta prin ratiune si sentiment.

(foto: topidolblog.com)

I bruise easily

2010-11-28T21:45:00.004+02:00

Imi observ tot mai des vanatai si zgarieturi pe corp fara sa stiu de unde sunt sau fara sa le simt; cred ca port in mine atatea contradictii, intrebari, indoieli si lupte, incat totul dinlauntrul meu se zbate sa scape...

Cartea anului

2010-11-25T11:34:00.016+02:00

Pentru ca ieri am terminat cea mai plictisitoare carte a anului, gandurile s-au intors in timp, catre 'Cartea anului' pt ultimii cinci ani:

2006 -- insuportabila usuratate a fiintei -- milan kundera
2007 -- spuma zilelor -- boris vian
2008 -- plansul lui nietzsche -- irvin d. yalom
2009 -- in noapte -- haruki murakami
2010 -- solutia schopenhauer -- irvin d. yalom

Imi amintesc ca am inceput Insuportabila usuratate in ziua mortii lui Paul Hunter - a fost ca un refugiu; am mai citit apoi Lentoarea, Identitate si Gluma, dar nu am mai regasit entuziasmul primei carti, dimpotriva; Testamente tradate a fost intr-adevar altfel, dar mi-a parut mai degraba o carte despre teorie literara/artei, decat un roman.

Apoi Spuma zilelor, singura carte de care m-am indragostit, si am ramas indragostita pana azi, si asa va fi, pana in ziua cand nu-mi voi mai simti inima batand nebuneste si fluturasi in stomac doar gandindu-ma la ea.

Imi amintesc de Plansul lui Nietzsche - prima carte pe care mi-am dorit s-o am dupa doar doua pagini cititite in format electronic.

In noapte - o carte atat de fragila, de tandra si de subtila, ca un haiku.

Si Solutia Schopenhauer, mai slaba ca Plansul lui Nietzsche, dar cea mai buna carte de beletristica citita in acest an inca neincheiat.

xxx

boris vian -- amintirea

2010-11-24T11:53:00.014+02:00

Boris Vian – Amintirea (ed. Univers, Bucuresti, 2004)

Volumul are patru povestiri, nu mai lungi de 5-7-9-70 pag; primele trei, aparute in volumul „Les Lourettes fourées”, iar ultima aparuta separat in „Conte de fées à l’usage des moyennes personnes”.

Pompierii
Pensionarul
Amintirea
Poveste de adormit oamenii obisnuiti

Pompierii --> este o povestioara conceputa pe invitatia unei conferinte-concert; este povestea micului Patrick care se joaca cu chibritele pana incendiaza apartamentul, deoarece „chibriturile sunt facute ca sa aprinzi focul cu ele”; de-aici incepe dimensiunea suprarealista a povestirii: naratorul - vocea matura, observa incendiul, dar prefera sa se joace cu copilul in alta camera, apoi sa anunte pompierii, care, fiind suprasolicitati, il programeaza intr-o zi viitoare.

* Am iesit din salon si am inchis usa, discret, dupa mine. Perdelele arsesera cu totul, iar focul incepuse sa atace covorul.

* Apoi, inarmat cu un cearsaf, m-am introdus in salon ca sa sting acest inceput de incendiu pe care in niciun caz nu voiam sa-l iau ca pe o tragedie.

* -- Casa mea a luat foc.
-- La ce adresa?
Am indicat latitudinea, longitudinea si altitudinea apartamentului.
[...]
Suntem suprasolicitati in acest moment, sunt incendii peste tot. Va pot programa poimaine dupa-amiaza la ora trei, este tot ce pot face pt dumneavoastra.
-- Bine, zisei eu. Multumesc. Ramane atunci poimaine.
-- La revedere, domnule, imi spuse vocea. Nu lasati sa vi se stinga focul.

Pensionarul --> pare mai degraba o mininuvela de Maupassant. Trei elevi hartuiesc zilnic un batran iesit inevitabil, la aceasi ora, pe acelasi traseu, la plimbare; cu trecerea zilelor intensitatea jocului de-a batjocura creste, la fel si aparenta indiferenta a batranului, pana in ziua cand, cu unul dintre baieti cocotat in spate, batranul se intoarce brusc si-l impusca, continuandu-si apoi, impasibil, drumul.

* Robert avu ideea sa glumeasca zicand ca de fapt cocoasa pensionarului era de cauciuc si lucrurile aruncate in ea ar fi sarit inapoi ca dintr-un balon.

* A doua zi, Robert si Lagrige se simteau deprimati, caci a-l intrece pe Peinture insemna deja a transforma totul intr-un sport.

* Pensionarul isi continua drumul. La rascruce, o lua la stanga pe Bulevardul Marechal-Dumou.

Amintirea --> din nou universul metaforic si animat care ma farmeca atat de mult la Boris, asemanator celui din Spuma zilelor. Este o poveste relatata la pers III sg, a unei sinucideri; o plonjare de pe empire state building, si amintiri din zece in zece etaje – flashback-uri care justifica incercarea : un bistro de pe long island, o zi de vara la mare cu Winnie – iubita, tatal ei si fumul de tigara care il ucide, intalnirea cu Winnie, cei doi barbati care poate il cauta si teama lui. Apoi, la etajul douazeci, intalnirea cu o aparitie, o fata galbena care ar fi putut fi chiar soarele sau moartea, si finalul inevitabil.

*Aerul canta in urechile lui [...]

* Micul yacht alb se apropia tot mai mult, apoi parasi suprafata marii, urca in panta lina catre cer si disparu in spatele unui nor care avea exact aceeasi culoare.

* Fumul tigaretei puse pe marginea unei scrumiere urca spre plafon in timp ce vorbea si lua in aer forme capricioase. Fumul se apropia de gatul lui, il inconjura, se strangea, iar tatal lui Winnie nu parea sa-l vada. [...] fumul tigaretei il sugrumase pe tatal lui Winnie.

* o spuma de sarutari abia atinse

* Uita sa deschida ochii la etajul douazeci si isi dadu seama trei etaje mai jos. [...] intra pe fereastra deschisa.

Se lasa sa cada intr-un fotoliu gelatinos de piele verde si astepta.

* -- De unde vii?
-- De sus. M-am oprit din pricina cafeteriei. Scotea aburi.
[...]
-- Ai vazut ce fel de tot felul de lucruri?
-- Amintiri... zise el. In camere, pe feresetrele deschise.

* Dumnezeu nu foloseste la nimic daca iti este frica de oameni.

* Nimeni nu vrea sa mora din propria-i vointa, zise fata ca o concluzie. Intotdeauna exista cineva viu si cineva mort care te imping sa-ti iei zilele.

* Urca din nou in varful uriasei cladiri, se arunca in gol, iar capul lui forma o mare meduza rosie pe pavajul lui Fifth Avenue.

Poveste de adormit oamenii obisnuiti --> judecand dupa titlu, am crezut ca nu voi termina niciodata de citit povestea, ca om obisuit; am si ezitat sa o citesc, de fapt.

Povestioara a fost scrisa pentru a o binedispune pe Michelle – sotia lui Boris, care abia suferise o interventie chirurgicala, si este insotita de desene realizate de Boris insusi.

Structura/impartirea povestii pe capitole este inedita:
„Primul capitol nu e scris de mine”, al doilea are cam jumatate de pagina, „Capitolul trei –Lipsit de interes, cap. patru este impartit in subpuncte, iar capitolul cinci, cel final, are forma traditionala. Povestea infatiseaza diferite intamplari prin care trec printului Joseph impreuna cu calul sau negru – evident personificat, in cautare de zahar – pentru a-si indulci viata: pt a se ospata deschide o carte de bucate, ucide o vrajitoare, isi insuseste pesterile ei, cumpara zahar de la o zana, are amnezie, se imprieteneste cu Barthelemy – cu care continua cautarea de zahar , sunt luati prizonieri de catre troli, apoi iau prizoniera o printesa si cer zahar in schimb, dar ies in pierdere si raman datori etc etc.

* [...] acoperis mov (acoperisul era acoperit de muschi, asa ca parea verde)

* [...] incepu sa se gandeasca la faptul ca viata lui era amara, fiindca nu avea nici pic de zahar in ea. Atunci, in sufletul lui a luat o mare hotarare: hotararea de a pleca (adica d a muri putin). A pleca in cautarea acestui zahar atat de pretios si de rar!

* Drumul era alb, iar soarele ascutit.

* Capitolul III
Lipsit de interes.

* In timpul noptii, o picatura de apa care is urma orbeste drumul prin straturile de granit ce formau bolta pesterii, ajunse in sfarsit sa faca o gaura suficient de mare si sa cada in plin pe marului lui Adam al lui Joseph, si acesta fu pe loc lovit de o amnezie fulgeratoare.

* Stejarul ii facu bataturi, fiindca e un lemn rau-voitor de felul lui.

* un put de intuneric verde

* Dupa un an de zile de cand cadea asa, isi zise ca a durat destul caderea si se opri.

* -- De ce a plecat?
-- Fiindca nu mai este acolo.

* [...] habar n`aveau unde mergeau, si din cauza asta nu puteau spune ca se aflau in intarziere.

* Cat vrei? (Era nascut dintr-un tata american si dintr-o mama troliesa, deci cunoastea valoarea cuvintelor.)

* nici unul, nici altul, nici celalalalt (erau trei)

* [...] si traira fericiti pana in ziua in care incepura sa se plictiseasca si plecara in cautarea unor noi aventuri.

* „Thanks!” zise calul, care stia italiana.

xxx

1 albastru/ luna

2010-11-22T14:58:00.011+02:00

...sau despre nebunie.

De cateva zile imi este un dor de Londra, incat imi vine sa plang. Si tot de curand am revazut alegria - cirque du soleil. Si mi-am amintit ca i-as fi putut vedea in Budapesta, in decembrie, daca nu m-as fi temut de vreme si de distanta. Apoi mi-am amintit si ca as fi vrut sa vad nigel kennedy & nouvelle vague in noiembrie, la royal albert hall; ar fi trecut o saptamana de cand era planuita intoarcerea.

Poate asa se explica nebunia de vineri, foarte de dimineatza, cand luna era acoperita inca de ceata, si cand am vazut ca cirque du soleil are spectacol la royal albert hall. Cu mainile tremurande, si cu ratiunea intunecata de nebunie, am cautat o posibila data pentru spectacol, apoi am incadrat-o in ofertele de zbor de la wizz, am verificat si cazarea, si cand suma rezultata echivala vreo trei drumuri la vreun super-hyper-market, si am primit acordul companioanei mele de calatorii, am confirmat. Totul.

Acum zambesc stupid, asa cum zambesc mereu cand renunt la comportamentele mele de siguranta; si incerc sa-mi explic unde s-au dus toate gandurile despre cat de nesigure sunt zborurile, iarna, in ianuarie, despre inevitabilele finante, despre posibila sesiune. Stiu insa ca sunt in stare de orice sacrificiu pt ceea ce iubesc... si imi pare inca un vis ca in doua luni si cinci zile am sa (re)vad Londra, si Cirque du Soleil...

xxx

Gaudeamus - achizitii

2010-11-20T05:07:00.002+02:00

A trecut si Gaudeamus 2010, o editie sub semnul chibzuintei, desi in ciuda listutzei, as mai fi cumparat si Faust (pe care il vreau totusi in traducerea lui Blaga), ceva de lingvistica – rodica zafiu sau gabriela pana-dindelegan, o marguerite duras sau un roland barthes de la ed cartier, umberto eco, un murakami (haruki), si cateva carti pe care in facultate si liceu le cautam disperat: bouvard si pecuchet, rosa del conte – eminescu sau despre absolut, racine, balzac – la maison du chat qui pelote.

Am cumparat totusi:
sylvia plath – clopotul de sticla
johnatan coe -- casa somnului
daniel c. dennett – tipuri mentale
justus noll - wittgenstein & david pinsent

As mai fi vrut si Gunter Grass – „Anestezie locala”, dar chiar si cu presupusa reducere mi s-a parut prea mult, mai ales dupa nebunia de astazi. Cu „Tipuri mentale” am ezitat umpic, dar m-a convins gandul ca este o completare sau o alta perspectiva la „Cum gandeste creierul” – William H. Calvin. Cat despre cartea lui Paul Ricoeur, cred ca imbatranesc, imi pierd vederea, si nu gasesc si io „Despre traducere” – ca ultima solutie va trebui sa ma interesez de un abonament la bcu.

In continuare, despre „epistemologia nebuniei”.

Retorice XI

2010-11-18T22:34:00.005+02:00

Oare daca m-as pierde de mine, de ratiune sau de amintiri, ar mai ramane in prezentul existentei macar unele afinitati ale lucrurilor pe care le-am iubit?

Sa iubesti mai presus de propria-ti viata sau dincolo de trecerea timpului, e nimic... sa iubesti mai presus de ideea de iubire, ori sa-ti amintesti o dragoste impotriva uitarii, este Totul!

Hipnotic...

*****

J't'aime plus fort que l'absence
Aussi loin que tu sois
J't'aime plus fort que le silence
Qui me reste de toi
[...]

J't'aime plus fort que la vie
Qui voudrait toute la place
J't'aime plus fort que l'oubli
Qui veut brouiller tes traces
Plus fort que cet enfer
Où je me débats sans toi
J'tiendrai bon le cœur, les nerfs
J'te lâcherai pas, j'y crois

J't'aime plus fort que ma raison
Et ces mille questions
J't'aime, j't'aimerai même sans retour
J't'aime plus fort que l'amour...

Targuri de carte si noi achizitii

2010-11-14T03:52:00.007+02:00

10-14 nov – kilipirim – sala dalles
18-22 nov – gaudeamus – romexpo

Cu gaudeamus-ul batand la usa, am comandat totusi trei carti de pe site-ul editurii trei – motivele scapa oricarei explicatii.
dr. andre moreau – psihoterapie.metode si tehnici
brenda schaeffer – dragoste sau dependenta ?
luisa duss – testul fabulelor

si, desi nu aveam listutz, am fost totusi la kilipirim ; a fost ciudat sa (cred) ca nu-mi doresc chiar nicio carte, insa, data fiind saracia de la kilipirim, mi-am amintit de cateva titluri pe care le cautam, si iata-ma si cu listutz pt gaudeamus! m-am linistit, nu sunt pe moarte.
sylvia plath – clopotul de sticla
paul ricoeur – despre traducere
+
daniel c. dennett – tipuri mentale

clar, kilipirim-ul este un fel de trailer al gaudeamusului, sau ca si cum te-ai duce la o intrunire a alcoolicilor anonimi si ai incepe sa savurezi un pahar de wiskey in fata lor.
am gasit totusi cateva titluri si autori carora nu le-am rezistat, si nici nu-mi propun sa le rezist : boris si « universul-limbaj », si witty si filosofia limbajului.
boris vian – amintirea (ed univers)
wittgenstein – insemnari postume (1914-1951) (ed humanitas)
a.c. grayling – wittgenstein (ed humanitas).

As vrea

2010-11-11T06:14:00.007+02:00

... sa ma pierd intr-un oras necunoascut pt o zi; de-obicei ma regasesc in Sinaia, dar parca as vrea ceva nou, si un drum lung cu trenul... Sibiu?

later edit:
pfff... cam 7 ore este drumul cu trenul pana in Sibiu - o zi, si cazarea deja complica intentia.
Deci ceva familiar atunci – Valenii de Munte sau Sinaia; totusi, desi sunt orase pe care le iubesc, simt, inexplicabil, dezamagire... ca si cum renuntand la Sibiu, as fi putut avea parte de aventura, si am refuzat-o... ciudat sentiment...

la Solitude

2010-11-10T06:34:00.011+02:00

Un tramvai gol este mult mai trist decat un metrou gol ; poate pt ca in metrou, din lipsa de vizual, privesti asupra propriului sine, in timp ce in tramvai, prezenta oricarei imagini din afara, a exteriorului viu, animat, face, prin comparatie cu golul din jur, (ca) singuratea sa urle infiorator...

Imi place cuvantul asta...‘la solitude’... singuratate, loneliness, soledad, solitudine - toate par putin neslefuite, dar ”la solitude!” – parca ar fi exact tiparul unui personaj dintr-o scriere romantica : ravasitor, fragil, visator, trist... un singur cuvant, si parca simt cat toate minutele de Sonata Lunii...

o noapte ca o piatra despletita

2010-11-05T04:20:00.006+02:00

"Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciune,
Nici omul meu nu-i, poate, omenesc.
Ard catre tine-ncet, ca un taciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gandesc."
(tudor arghezi -- psalm III)

cand fascinatia misterului nerevelat persista inca, si imaginatia poate crea orice, cand gandurile gandesc o singura prezenta, si cautatrea nu-si poate striga dorinta, cand necunoscutul isi dezvaluie lumea, dar nu pe sine insusi, cand lumea lui te atrage hipnotic, si iti (re)da priviri noi, si noi taramuri, atunci nu poti decat...

"Vreau sa te pipai si sa urlu: “Este!” "

...sa-ti astamperi sentimentele cu niste vorbe si sensuri, si sa o iei de la capat... sau sa ii ceri un semn.

muzicale

2010-10-28T16:11:00.003+03:00

Din cand in cand intalnesti o melodie alaturi de care simti ca ai putea muta munti si realiza imposibilul; un vers, acorduri, un sentiment care o scoate din banalul pe care i-l recunosti, si i-l accepti, pt ca nu totul trebuie sa fie perfect, si unele melodii te invata cedarea si compromisul....

You look at me it's like you hit me with lightning...

elle goulding -- starry eyed

xxx

Irealitati, din nou

2010-10-24T10:28:00.006+03:00

Ore de nesomn cat doua zile... Paradoxal, tocmai in nesomn privesc oamenii, lumea, cerul, toamna; si iar am impresia ca vad haite de caini negri, cand sunt doar umbre, si-mi simt oboseala pana in respiratie. Ascult muzica disperat... sunt sunete, armonii care ma mentin treaza, imi poarta pasii, si-mi creaza gandurile...

„Si cerul se-aproie si cade pe mine! E bine!” Si privesc cerul, si stiu ca e bine... amintirea unui concert care a fost, sau va fi...

Metroul... fiecare avansare este o trecere prin locurile trecute de cei din vagoanele de dinainte, fara a simti nicio schimbare in timp si spatiu, si o viteza care uneori mi se pare ca ar creste ca intr-un film dintr-o alta realitate, pe masura ametelii care ma cuprinde... might kryptonite...

Geamul masinii care ma desparte de exterior este inca o aparare de ameteala si frigul realitatii; o femeie deschide ziarul, cautand avid o pagina anume - ma intreb ce poveste urmareste; altcineva cauta o melodie – oare cat resimte regasire, amintire, energie in ea... oameni grabiti, multi abia isi incep ziua, umbrele felurite, ploaie, niciun zambet. Toamna aduce negru si pamant, ca si cand culorile vesele nu pot tine de cald.... si mai multe masini, ca intotdeauna cand ploua... femei care par ieftine, femei care par scumpe, barbati pierduti in anonimat... Oboseala imi exacerbeaza simturile; lumina incepe sa doara... langa mine, o femeie miroase a primavara...

Cafeaua alunga orice fel de paralizie; gandurile si gesturile mele incep s-o ia razna, si ziua devine si mai productiva.... cursuri, ore de biblioteca, dialoguri.

Apoi drumul spre casa, aceleasi melodii care ma mentin in viata... stadionul national in reinventare, si gandul egocentrist, absolut stupid si de neoprit ca evolutia premier league din acest sezon, se desfasoara astfel incat sa pot vedea eu united in acea finala europaleague care se va intampla peste doi ani. O plimbare prin parc, cerul cazut - mai aproape ca niciodata... acasa...

1 albastru/ luna

2010-10-18T16:28:00.006+03:00

Am incept sa visez la venetia de prin liceu, din perioada byron, charlotte bronte, george sand, cartea elvirei popescu, wagner, chopin, dridri... venetia era romantismul insusi... apoi au fost the corrs si am visat la irlanda, si am descoperit snooker-ul si a fost londra; si este inca londra… dar luna care a trecut, timp de cateva zile, am crezut iar in iubire: naiv, total, obsedant, stupid, copilaros, pentru ca am fost in venetia... si a fost bine!

Nocturne

2010-09-07T10:50:00.003+03:00

Ori de cate ori am impresia ca nu mai am nimic ramas din suflet, ascult Chopin; si atunci il simt iar, cum sangereaza, mai viu ca oricand... dap...ceva gen „you bleed just to know you`re alive”...

Si atunci, daca eu simt o durere care aproape ma sufoca ascultandu-l, ma intreb cat de puternic si-a resimtit el trairile... el care sangera la o simpla atingere, care iubea definitiv si devotat, care isi canta pana si polkile cu acorduri aproape imperceptibile de nostaligie,care era exasperant de sensibil ... cum sa nu iubesti omul care poarta atata durere in el? offf, george sand!

Block out the sun and pack up the sky

2010-09-05T11:43:00.003+03:00

A fost o data ca niciodata un Print care isi dorea o Carte, o carte care sa-i aduca Fericirea... o carte numai si numai a lui, numai si numai pt el; mai avusese carti inainte, dar acum isi dorea o carte careia sa i se daruie si care sa i se daruiasca; nu dupa mult timp a primit cartea pe care si-o dorea. Si a fost fericit. Ii placea nespus noua lui carte, si credea ca si-ar putea petrece viata intreaga descifrandu-i Sensurile, fara sa se plictiseasca vreodata. Cartea il imbogatea cu sensurile ei, iar el o imbogatea cu fiecare nou inteles pe care i-l dadea.
La scurt timp insa, printul s-a speriat de fericirea pe care tocmai o primise: trebuia sa petreaca timp cu cartea, sa o inteleaga chiar cand parea de neinteles, sa o protejeze de timp, de ea insasi si de cei care voiau s-o citeasca, trebuia sa ii dea noi sensuri, si sa se lase schimbat de intelesurile ei. Cand a inteles ca isi are in sfarsit fericirea alaturi, pt totdeauna, teama lui a fost atat de mare, incat s-a simtit coplesit.

A inceput sa nu mai vrea sa inteleaga cartea, sa n-o mai citeasca, si sa sufoce in el insusi orice imagine a fericirii pe care o simtea.

Apoi printul si-a amintit ca in copilarie isi dorise o masinuta care sa-l faca fericit. Nu primise niciodata masinuta visata, si, incetul cu incetul, incepuse sa creada ca o masinuta este o mai mare fericire decat o carte. Incepuse sa se gandeasca la ea din ce in ce mai des, si sa o caute in amintire si in vitrinele magazinelor. Si atunci cartea ii parea din ce in ce mai lipsita de sensuri. Ar fi vrut s-o arunce, dar ceva il impiedica de fiecare data... pana cand cartea a inceput sa i se para din ce in ce mai grea. Si atunci printul a preferat sa porneasca in cautarea noii sale fericiri, convins ca acea carte nu era decat o fericire fara viitor. Cu cat isi dorea mai mult masinuta, cu atat uita de cartea care ii statuse alaturi atata vreme.

Dupa multe incercari, primi masinuta pe care si-o dorise de atata timp; si cu ea in mana intelesese ca atatia ani tanjise doar dupa o jucarie stralucitoare, o iluzie pe care o imbracase cu sperante desarte, un biet obiect, acum, lipsit de orice sens; ca atunci, in copilarie, masinuta ar fi putut sa-i infrumuseteasca viata, dar acum, o data cu intelepciunea, isi putea gasi sensul doar in randurile cartii...

*******

Ani de-a randul m-am intrebat ce este mai curajos: sa continui sa traiesti sau sa renunti la viata... acum ma intreb daca nu cumva curajul inseamna sa accepti fericirea, ne-teama de a fi fericit. Pe mine ma inspaimanta numai ideea de fericire: frica ma paralizeaza, mainile imi tremura, mi se face greata... doar pt ca ma tem ca nu cumva sa simt fericirea si apoi s-o pierd. Si stiu ca o sabotez ori de cate ori incearca sa se apropie de mine, doar pt ca nu mi-a putut oferi niciodata siguranta ca va ramane a mea; insa nu am renuntat la ea niciodata. Mi se pare o atitudine de acceptare tematoare.

Apoi mai sunt lasii - cei care traind fericirea, se simt atat de coplesiti, incat renunta la ea de frica, o alunga; se autosaboteaza, si adopta comportamente de siguranta negand orice sentiment de fericire viitoare, atribuind altor obiecte iluzia unei posibile fericiri, in speranta ca pot acoperi vocea care urla inlauntrul lor dupa fericirea aruncata; sunt cei surzi la fericire, dar care traiesc intr-o continua cautare, poate nestiind niciodata ca au ales deja sa renunte la ea...

Si mai sunt indiferentii, pe care poate fericirea sa-i traga de maneca mult si bine, mereu-fericitii - care traiesc din fericiri mai mici sau mai mari, fara discernamant, si cei anti-fericire, care nici nu concep ca poate exista asa ceva... as fi vrut sa adaug ca doar teoretic ar trebui sa existe si acesta ultima categorie, desi nu stiu cum ar putea supravietui... apoi mi-am amintit de gandurile gen 'nu cred ca voi mai fi fericit/a vreodata'; deci da ei exista, si respira doar... asa...

Retorice X

2010-09-01T22:12:00.006+03:00

Cand toate sensurile isi pierd sensul, si tot ceea ce-ti ramane este doar sa respiri automat si inconstient, cum eviti sa te lasi sa mori putin?

Irealitati

2010-08-20T20:58:00.008+03:00

o noapte pe o saltea cu aer este, pe langa un somn bun si o experienta in afara obisnuitului; un somn pe aer, ca o plutire pe un pat cu apa, sau pe valurile marii. o senzatie atat de placuta incat as transforma patul meu de acasa intr-un turn de astfel de saltele, pe care sa plutesc ireal cu fiecare somn. Aer, apa si pamant, toate in acelasi timp...

xxx

1 albastru/ luna

2010-08-15T12:44:00.010+03:00

Albastrul lunii este Rece... mie imi place sa il vad ca pe o carte deschisa care inchide totusi in sine povestea randurilor sale, si sensul ascuns, intelesul de dincolo de inteles, care ia forma fiecarui cititor... o dubla opera aperta, o poveste in poveste... si stiu ca este o opera de inceput, abia astept creatiile de mai tarziu..

(rece -maria-dumitrescu.blogspot.com)

semantice II

2010-08-08T15:38:00.002+03:00

imi plac cuvintele, aproape le ador; imi plac silabele, sunetele, fonemele iubesc muzica lor.
imi place sa le rostesc prelung, sa le desfac in bucati, sa le ascult armonia:
je- reve.
viiiii-sez.
fe-ri-ciiii-re.

imi plac cuvintele pline de vocale - sunt extravertite, luminoase, vesele, asa cum imi plac si cuvintele cu multe consoane - ca o lupta pt supravietuire, cuvinte greu de imblanzit, dar care odata supuse, iti apartin pt totdeauna.
com-pre-hen-si-bil.

imi place cum unele cuvinte sunt poezie, altele proza, jazz si simfonie. totul doar intr-o rostire; cuvinte-zambet si cuvinte-tristete.

imi place uneori sa le caut, sa le descoper pe masura ce rostesc cuvintele, si sa le aleg astfel incat sa iasa o fraza veselie, sau o fraza furie, nor sau soare; aproape nimic nu e intamplator. alteori vorbesc unele cuvinte doar pentru sonoritatea lor, pt ca-mi place sa le ascult cealalta semantica, cea dincolo de sensuri.

1 albastru/ luna

2010-07-25T15:35:00.000+03:00

Albastrul lunii ramane acelasi, pt ca nu am gasit inca un albastru care sa mi se potriveasca…

the wind....

2010-07-14T13:07:00.002+03:00

(breathe - rosiehardy - flickr.com)

The wind rises, electric. She's soft and warm and almost weightless. Her perfume is a sweet promise that brings tears to my eyes. I tell her that everything will be all right. That I'll save her from whatever she's scared of and take her far, far away. I tell her I love her...

un google de poveste

2010-06-29T12:37:00.004+03:00

Astazi google este de poveste ; o poveste fermecata, cu un print micutz si intrebarile lui curioase, cu multe sentimente, tandrete, zambet, naivitate, intelepciune si tristete ; si povestea vietii unui autor.

« Moartea scriitorului nu a fost niciodată pusă la îndoială, în schimb, circumstanţele accidentului nu au fost desluşite, până pe 7 septembrie 1998, când este recuperată o brăţară care i-a aparţinut lui Exupéry, chiar în zona Mediteranei, unde se presupune că avionul, pilotat chiar de scriitor, s-ar fi prăbuşit. De-abia în 2003, epava avionului a fost localizată şi identificată, un an mai târziu. În martie 2008, Horst Rippert, pilot la Luftwaffe, şi-a amintit, că, pe 31 iulie 1944, a doborât un avion Lightning P-38, chiar în zona pe care o survola Exupéry. "Dacă aş fi ştiut că e el, nu aş fi deschis focul", mărturiseşte Rippert, citat de "Nouvel Observateur". » (realitatea.net)

Ma intreb daca in familia Rippert se citeste povestea micului print ; daca si cum.... o fi devenit vreun blestem sau a fost o intamplare de demult pierduta in indiferenta ? Si ce anume in acesta ultima poza ar fi putut anunta Sfarsitul?...

http://www.antoinedesaintexupery.com/

Retorice IX

2010-06-28T23:24:00.003+03:00

Cine as fi fara demonii mei? sau macar fara unii dintre ei?...

1 albastru/ luna

2010-06-23T21:29:00.007+03:00

‘Eu am iubit albastrul si atat.
Si n-am cerut albastrului mai mult,
Decat sa-si duca rece si sihastru
Destinul lui albastru de albastru.’

(m. sorescu)

************

(a feel of blue - juntos - flickr.com)

Atatia ani deja

2010-06-23T19:12:00.006+03:00

Din 1959 ar trebui ca in fiecare zi de 23 iunie lumea sa fie in doliu ; poate de asta a si plouat atat azi... mi-ar fi placut sa mai traiasca Boris... sa fi fost nemuritor ; l-as fi urmat peste tot, as fi trait in umbra lui, adorandu-l, poate, in secret...

Retorice VIII

2010-06-10T06:18:00.009+03:00

"Maslow a introdus categoria de metamotivatie, pt a desemna acea forma de motivatie intrinseca ce se situeaza deasupra starilor proprii de necesitate si propulseaza actiuni si comportamente centrate pe cauze cu semnificatie generala. In virtutea unei asemenea metamotivatii, se savarsesc marile fapte de caritate,in interesul comunitatii, fara a se astepta vreo recompensa."
(M. Golu - Fundamentele psihologiei)

... sa fie Maslow un psiho-Kant?

xxx

bookfest 2010

2010-06-08T11:08:00.008+03:00

9-13 iunie 2010, romexpo
mi-sb --> 10.00-20.00/ d --> 10.00-18.00

Deci mini-wish-list ca sa zic asa :

* dupa banchet – yukio mishima (ed. humanitas)
* scrisori pt o necunoascuta – saint-exupery (ed. rao)
* jurnalul randunicii – amelie (ed. polirom)
* despre traducere – paul ricoeur (ed. polirom)
* ceva pasionant de la ed Trei.

Lista este intocmita, acum sa vedem si cu resursele cum procedam....

A Monologue for Three Voices

2010-06-07T18:07:00.003+03:00

Ma pasioneaza Sylvia Plath de cativa ani, de cand am vazut filmul cu gwyneth paltrow si daniel craig in rolurile principale; de atunci tot incerc sa aflu mai mult, sa descoper mai mult despre ea si scrierile ei... am gasit o selectie de citate, la care ma mai intorc din cand in cand :

* And by the way, everything in life is writable about if you have the outgoing guts to do it, and the imagination to improvise. The worst enemy to creativity is self-doubt.

* But life is long. And it is the long run that balances the short flare of interest and passion.

* Dying is an art, like everything else. I do it exceptionally well. I do it so it feels like hell. I do it so it feels real. I guess you could say I've a call.

* I am too pure for you or anyone.

* I shut my eyes and all the world drops dead; I lift my eyes and all is born again.

* I talk to God but the sky is empty.

* I took a deep breath and listened to the old bray of my heart. I am. I am. I am.

* If neurotic is wanting two mutually exclusive things at one and the same time, then I'm neurotic as hell. I'll be flying back and forth between one mutually exclusive thing and another for the rest of my days.

* Is there no way out of the mind?

* Kiss me and you will see how important I am.

* Nothing stinks like a pile of unpublished writing.

* Perhaps when we find ourselves wanting everything, it is because we are dangerously close to wanting nothing.

* There must be quite a few things that a hot bath won't cure, but I don't know many of them.

* Widow. The word consumes itself.

the sound of music

2010-06-05T01:48:00.007+03:00

Pare a fi un an al concertelor la noi, si cu fiecare plimbare prin oras, mai adaug un nume pe lista concertelor de neratat; dupa organizari si reorganizari, si rationalizari indelungi, gandiri si razgandiri, am redus lista la:
* pink martini --> 17 iulie, ciuc summer fest, bucuresti --> pink martini goes without saying, ca sa zic asa, in maniera monty-pythonista
* gotan project --> 25 iunie, sala palatului --> cam asa suna pasiunea
* nouvelle vague --> 4 noiembrie, royal albert hall --> tare mult as vrea sa ascult cel putin 'in a manner of speaking' live; probabil n-o sa se-ntample.
* nigel kennedy --> 3 noiembrie, royal albert hall --> dupa jazz, vreau sa-l vad si pe nigel kennedy varianta vivaldi classic; probabil n-o sa se-ntample.
* vanessa mae --> 29 noiembrie, sala palatului --> pt sentimentele electrice pe care le simt cand o ascult
* quantum leaps --> as merge aproape oriunde s-ar tine, aproape oricat ar costa... sunt formatia romaneasca a momentului pt mine...

********

“If I were not a physicist, I would probably be a musician. I often think in music. I live my daydreams in music. I see my life in terms of music. ... I get most joy in life out of music.” (Albert Einstein)

(where does music touch you - just.K @ flickr.com)

gone with the sin

2010-06-04T09:51:00.004+03:00

Tot gandindu-ma la povestea mea din ultima vreme, am ajus la concluzia ca-mi place Pe aripile vantului... am citit cartea, demult, din negura vremii, si cred ca e o carte de citit o data in viata... dar filmul l-as revedea mereu... nu atat pentru atmosfera, rochii, culoare si povestea lui Scarlett in care ma regasesc partial (- cine nu poarta cu el o privire, cel putin, care sa-i rascoleasca fiinta?!), ci pentru Rhett - in al carui personaj, incep sa cred ca ma regasesc complet: aceasi patima si disperare, indarjirea pana la sufocare intr-o iubire aparent absurda, redefiniri si resemantizari ale conceptului, concesii, schimbari, temeri si lupte cu tine insuti, furtuni, nesigurante confirmate si reconfirmate mereu, esecuri, si mereu speranta, si sentimentul pe care nu-l poti stapani, atitudinea de aparenta nepasare si gesturi care spun contrariul dar sunt mereu neintelese... si dupa toate incercarile, o imensa oboseala si deznadejde, aproape resemnare, si aproape liniste, si momentul in care-ti vine sa spui: "Frankly, my dear, I don`t give a damn!" si sa trantesti cu putere usa in urma-ti...

paris sera toujours paris

2010-05-31T23:21:00.005+03:00

Ma tot gandesc la tablourile furate recent din muzeul de arta moderna din paris... nu stiu daca anumite atitudini sunt predeterminate cultural, sau multi percep o astfel de spargere ca pe un joc intelectual, sau e fascinatia neobisnuitului, dar cu toata criza, si era tehnologica, si tot modernismul din toate domeniile, traim totusi si vremuri romantice... pt ca, sa furi opere de arta dintr-un muzeu, este romantic, mai ales in Paris...

Picteaza-mi inima cu ceva....

2010-05-28T10:39:00.015+03:00

De cateva zile, de cand temperaturile aduc cu sine aer de vara, aproape toate femeile, tinere sau in varsta, copile, studente, increzatoare sau nu, au inceput sa-si acopere trupul in culori. Sa fie frumoase, sa emane pe unde trec, flori, fluturasi, buline, nuante puternice sau pastelate. Sunt minunate... pana acum priveam pe geamul masinii contemplandu-mi gandurile mai degraba, decat sa privesc in afara... acum le privesc avid, ma imbat de culoare si zambesc... contemplu exteriorul cu o senzatie magnifica, de renastere, de cantec vesel... precum simfonia de culori de pe strazile si din gradinile londoneze...

(octavio ocampo - boca de flor)

*************

Si simfonia de culori de pe strazile si din gradinile londoneze...