O poezie pe care nu o stiam, insa a carei atmosfera de Sorescu se simte inca de la primele versuri:
*****
Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub uşă.
Mi-am aşezat pe nas ochelarii
Şi-am început
S-o citesc.
Nimic deosebit,
După câte văd.
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Şi-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.
Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munţii, cu aerul,
În legătură cu pretenţia lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, şi-n creier.
Apoi, obişnuitele ştiri
Despre puterea mea de muncă,
Despre drumul la pâine,
Despre buna dispoziţie
(Dar nu se suflă un cuvânt
În legătură cu situaţia
Din ficat).
Unde s-o fi tipărind
Viaţa asta a mea,
Că e plină de greşeli
Inadmisibile.
(marin sorescu -- pe sub usa)
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)
22 September 2013
16 September 2013
"Fac umbra cerului"
O melodie pe care am descoperit-o astazi, si de care ma bucur copilareste. O ascult, in ritmu-i sugubat, cu versuri intre descantec si balada populara culta, imaginandu-mi universul rasturnat, cand ceea ce traiesti este frumos ca un vis, sau un vis, mergand in maini, cu cucuie care nu dor, ci sunt semne de indrazneala, cu zmeie, noi perspective, si zbor, si fascinatul vers "fac umbra cerului"- cerul devenit pamant.
Splendid, cate trairi!
Subscribe to:
Posts (Atom)