19 November 2013

Humans of Snooker(land)

Snooker Videos Collection -
Pic:ChrisHenry
Are ceva nespus de induiosator aceasta imagine cu Ronnie dormind pe jos in asteptarea meciului urmator; un ceva care il reprezinta complet: vulnerabilitatea pe care nu si-a ascuns-o niciodata, atitudinea ambivalenta de nesiguranta si incredere in sine, si imaginea barbatului care a trait drame - ce il construiesc si-l distrug deopotriva, si care are nevoie sa fie iubit, protejat si 'reparat'.

11 November 2013

de ce astept Targurile de Carte...

* Pentru ca librariile online nu-mi induc starea de nebunie pe care o am cand ma gasesc la un targ de carte si vad carti pe care mi le doream, pe care mi le doresc sau pe care mi le-as sau mi le voi dori. 
* Pentru ca in librariile online cartile sunt aranjate frumos, iar pentru a le gasi, trebuie sa le caut eu, pe cand la targurile de carte, parca m-ar asalta, mi se insinueaza in creier, ma coplesesc, iar de cele mai multe ori ma gasesc ele, decat sa le caut eu.
* Pentru ca atunci cand trec pe langa carti citite le zambesc complice si nostalgic, ca unor fiinte alaturi de care pastrez amintiri placute, si le - si imi promit, in gand, ca am sa le revizitez.
* Pentru ca le ating si le mangai cu tandrete si astfel le simt mai aproape; mai mangai eu randuri si cu cursorul, cand citesc carti in format electronic, insa ramane o atingere virtuala, blocata de ecran.
* Pentru ca euforia de dupa, si drumul inspre casa, cu ele amortindu-mi bratele, sau umerii sau 'taindu-mi' mana imi induce un sentiment de imensa victorie si realizare fizica, si, cumva, este un sentiment care ma incanta.
* Pentru ca descopar sau redescopar edituri, si carti, si autori.
* Pentru ca imi pierd mintile, intru in sevraj, nu mai stiu de mine, imi tremura mainile, imi frang mainile, mi se asterne o negreala de irational pe creier, imi blestem zilele, si saracia, si timpul lipsa. Pare-se ca targurile de carte imi reamintesc ca sunt Om. Si ca am un timp. Care trece.

10 November 2013

P.D.Ouspensky

O postare pentru a marca un citat cu aer de Pavic descoperit acum putin timp pe Facebook, si un scriitor care-mi este necunoscut inca, si pe care (pre)simt ca il voi ''intalni'' in curand, si, cel mai probabil, ne vom intelege de minune.
Sau poate pur si simplu mi-e dor de Milorad...

"Dintr-o dată am văzut că omul care venea spre mine dormea... Deşi avea ochii deschişi, mergea adâncit în vise, care treceau pe faţa lui aşa cum trec norii pe cer. Mi-a trecut prin minte că, dacă aş putea să mă uit mai mult timp la el, aş putea să-i văd visele... După el a venit alt om, care dormea şi el. Pe drum a trecut un izvosik (şofer de taxi) adormit şi el, la fel ca şi pasagerii pe care îi transporta. Dintr-o dată m-am văzut în postura prinţului din Frumoasa adormită. Toţi cei din jurul meu dormeau."

7 November 2013

Gaudeamus 2013 - pseudolistutz

Gaudeamus
20-24 Noiembrie 2013

La o ne-gandire, si impulsiv, mi-as cumpara cam asa: Despre eroi si morminte, un Borges, niste Amelie, Anestezie locala - Gunter Grass, Apararea Lujin - Nabokov, un Murakami. Si am impresia ca am uitat muuulte, dar si cand voi intocmi listutzul! daca! sau mai bine nu...

5 November 2013

Mood ingrozitor de negru-inchis

Doua filme am asteptat cu nerabdare anul acesta: the Great Gatsby si Mood Indigo - sau invers, mai degraba. Pe primul l-am vazut prin iunie, si m-a dezamagit - poate pentru ca nu m-am putut detasa de etaloane - carte si clasicul cu Robert Redford si Mia Farrow. Dupa cum scriam pe Facebook intr-o pauza sa vizionare (pt ca mi-e lene sa refrazez si sa adaptez): "ma asteptam sa se vrea (si eventual reuseasca) daca nu ceva mai bun, macar ceva la acelasi nivel; da, se foloseste de un tertip inedit pt a declansa povestirea, pastreaza putin din imaginile si constructile poetice ale lui Fitzgerald, dar parca ii lipseste diafanul. Mai am o ora si ceva, poate se mai schimba pe parcurs." Nu s-a prea schimbat nimic - este un film de atmosfera, o adaptare reusita, intre modern si de epoca, un film de vazut, insa nu si de revazut.


Dupa aceste consideratii, mi-a ramas doar Mood Indigo - pentru care intentionam sa-mi organizez o zi-eveniment, pentru ceea ce pentru mine este un film-eveniment: adaptarea 'Spumei zilelor' a lui Boris. M-am temut si poate inca ma mai tem putin, sa nu fie inca o dezamagire; insa dezamagirile exista ca urmare a unor asteptari, or eu nu am nicio idee, si nici nu-mi pot inchipui cum va arata vizual cartea lui Boris, altfel decat cum o privesc si traiesc sufletul si imaginatia mea. Simt doar emotii si o furtuna de fluturasi in stomac. Ieri, insa, am decis sa mai caut o data cand si unde, sa-mi notez si sa ma pregatesc. Asa am aflat ca filmul, lansat deja in cinematografele din mai toata Europa inca din primavara (24 aprilie, mai exact *wink-wink*), nu va fi difuzat si la noi. Tocmai filmul caruia i se potriveste un ecran imens, si intuneric, si sunete care sa-ti imbratiseze auzul, pentru ca se priveste cu toate simturile... 

P.S. 
Iar postarea va ramane cu un aer de neterminat, pentru ca eu ma simt umpic terminata, trista si aproape plangacioasa...

4 November 2013

Noduri dezlegandu-se

Ma intrebam acum cativa ani, cum se face de vocea lui Nichita se intalneste pe atatea inregistrari, insa cea a lui Marin Sorescu este de negasit; mi-ar fi placut sa-l ascult si pe Sorescu vorbind - pentru a-mi transforma imaginile, in Om.
Astazi, Radio Romania Cultural si-a deschis fonoteca eliberand cuvintele, gandurile si vocea lui - Asculta Vocea lui Marin Sorescu la RRC - aici. Mai vreau...

"Du-ma fericire-n sus, si izbeste-mi tampla de stele"...

31 October 2013

haiku tomnatic

Toamna.
O frunza plutind spre pamant -
singuratatea Vietii.

***
Toamna
O frunza plutind spre pamant -
singuratatea mortii.

Un haiku in doua variante, inspirat de exact imaginea descrisa; poate pentru ca era seara, si lumina de felinar, si toamna, am simtit singuratate - posibil singuratatea absoluta - a existentei in sine, si a frunzei pierite...

La o reconsiderare, pe cel de-al doilea haiku l-as scrie asa:

Toamna
O frunza plutind spre mormant -
singuratatea mortii.

28 October 2013

"a moon full of rainbows"

Am intrat de curand pe un forum pe care scriam candva, si unde aveam trecuta ca 'locatie' una dintre cele mai poetice imagini din versurile unei melodii; ma pierd in reverie, imi creez un univers in culori si nuante, si castele, si povesti, picurat cu sclipiri argintat-selenare, si, timp de o melodie - sau mai mult, acasa nu mai e acasa, iar eu calatoresc 'interplanetar'; cand, la intoarcere, nestiind sa-mi controlez aterizarea, ma izbesc dureros de cotidian...
When it's summer in siam
And the moon is full of rainbows


  (the pogues -- summer in siam) 

27 October 2013

The worst enemy to creativity is self-doubt...

Ar fi implinit 81 de ani, daca nu ar fi ales, la 31, tacerea...

 
"I want to write because I have the urge to excel in one medium of translation and expression of life. I can't be satisfied with the colossal job of merely living. Oh, no, I must order life in sonnets and sestinas and provide a verbal reflector for my 60-watt lighted head."

23 October 2013

Din nou, Sorescu

-- Pai Sorescu? Iar? Ce, e blogul lui?
-- Chiar, oare cum ar fi aratat blogul lui Marin Sorescu?...
-- El a avut volume.
-- Si totusi... Si, da, Sorescu, din nou. Pentru ca aceste randuri ma farmeca, pentru ca as vrea sa mi le intiparesc in creier si nu pot, sa stau cu capul in maini in mijlocul lor, si sa ma pierd si minunez printre sensuri, pentru ca nu am renuntat la ideea mea de biblioteca portabila, pentru ca sunt cuvinte de solitudine si lacrimi, si nebunie, si mare, pentru ca pur si simplu este Sorescu, si nu-i pot rezista...
Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea". M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului... (Marin Sorescu)

21 October 2013

Smoke on the Water

De fiecare data cand fumez, imi amuz privirea si gandurile imaginandu-mi varful aprins al tigarii ca pe un vulcan abia trezit din eternitate, sufland fumingine si cenusa in scrumiera; iar cand pe terminate, si isi lasa ghemotocul de tutun lucind, inca aprins, parca as avea propria mea picatura solida de lava - o forma de lava care nu topeste materia care o sustine, insa distruge epiderma, si, ascuns, rasuflarea, ca si fumul anti-parfum, care ma ineaca uneori, insa de care nu ma mai pot lipsi. Iar cand sa o sting, ma joc cu scrumiera, rotind-o in vant, in zeci de directii, ca si cum as ghici in scrum. O delectare distructiva. Might Kryptonite...

22 September 2013

Atmosfera

O poezie pe care nu o stiam, insa a carei atmosfera de Sorescu se simte inca de la primele versuri:

*****

Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub uşă.

Mi-am aşezat pe nas ochelarii
Şi-am început
S-o citesc.
Nimic deosebit,
După câte văd.
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Şi-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.

Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munţii, cu aerul,
În legătură cu pretenţia lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, şi-n creier.
Apoi, obişnuitele ştiri
Despre puterea mea de muncă,
Despre drumul la pâine,
Despre buna dispoziţie
(Dar nu se suflă un cuvânt
În legătură cu situaţia
Din ficat).

Unde s-o fi tipărind
Viaţa asta a mea,
Că e plină de greşeli
Inadmisibile.

(marin sorescu -- pe sub usa)

16 September 2013

"Fac umbra cerului"


O melodie pe care am descoperit-o astazi, si de care ma bucur copilareste. O ascult, in ritmu-i sugubat, cu versuri intre descantec si balada populara culta, imaginandu-mi universul rasturnat, cand ceea ce traiesti este frumos ca un vis, sau un vis, mergand in maini, cu cucuie care nu dor, ci sunt semne de indrazneala, cu zmeie, noi perspective, si zbor, si fascinatul vers "fac umbra cerului"- cerul devenit pamant.
Splendid, cate trairi!

6 August 2013

Glory, Glory!

Pentru ca se apropie, si sufletul imi zvacneste nebuneste, un draft lasat neterminat de pe 31 iulie:

De vreo doua luni si ceva mi-a fost dificil sa dau zilelor nume si numar; timpul a trecut la fel de din clipire in semi-clipire, insa dezordonat; acum, cand maine e August, incep sa pricep de ce:

cred ca timpului meu ii lipseau reperele. Odata cu ultimul meci de Premier League, si cu finala Champions League nu am mai stiut ce sa numar si ce sa astept - cu exceptia lui 23 si 24 Iulie - pe care nu le-am uitat.

Acum stiu ca este 31 iulie, miercuri, pentru ca vineri va fi 2 august - o saptamana pana la meciul de retragere a lui Rio. Apoi, duminica, pe 11 - Community Shield, pe 26, luni - jucam cu Chelsea, iar duminica, 1 septembrie, meciul cu Liverpool. Deodata, zilele sunt aranjate, timpul capata o forma de sens, iar eu am un sentiment de ca si cum mi-as fi gasit locul in Timp si Realitate.

flickr.com
Primul meci cu David Moyes pe banca, deruta, disperarea si  reamintirea de univers prabusit cand ma voi astepta sa-l vad pe Sir, dar nu va fi, emotii, asteptari, sperante, Treble... zambesc cu nerabdare, si avant, si entuziasm, si dor de momentele in care voi resimti intensitatea cu care United imi va pulsa, din nou, violent, in vene!

28 July 2013

(sub)constiente

Am inceput "the Perks of Being a Wallflower" - m-am uitat pana la secunda 57, mai exact. Nici macar nu am terminat genericul, si asta pentru ca literele pe care vedea privirea nu prea coincideau cu ceea ce imi rostea mintea/ vocea interioara/ gandul:

ezra miller -- ezra pound
mae whitman -- walt whitman
dylan mcdermott -- dylan thomas
nina dorbev -- nina berberova

 Nu am mai citit beletristica de vreo doua saptamani; poate asa isi manifesta creierul meu "tanjeala" dupa umpic de literatura....

24 July 2013

listutz - a trebui - timp - borcane

Am atatea idei de elaborat si draf-uri neterminate, incat mi-am facut listutz; imi mai trebuie Timp; pentru ca daca incep, nu mai mai opresc, or stiu trebuie sa mai si dorm - iar un verb precum Trebuie nu are nevoie de justificare:
"De ce trebuie?"/ "Pentru ca trebuie."/ "Dar de ce?"/ "Asa!".
Un fel de "etc", "samd" sau ":)" din tagma verbelor. Mare smecherie "a trebui" asta!

Deocamdata ma amuz cu sectiunea de Statistici a blogului:
searck keywords
borcane -- 339 views
teodor duna poezii -- 104 views
spuma zilelor citate -- 73 views.

Imi si imaginez aproximativ 339 de gospodini si gospodine blestemandu-ma teribil  pentru postarea despre Ermetism si borcane.
( si tocmai ce am mai adaugat o postare cu "borcane" in titlu; Trebuie ca numarul ''blagostovenilor" va creste vertiginos, mai ales ca se apropie inca un anotimp de pregatit provizii pentru camara).

8 July 2013

Masks - Shel Silverstein




Albastrul inefabil sunt Eu! - in armonie, in razboi - luptand cu mastile si cu Timpul, cu ideile de bine si gandurile de rau, uneori intru victorie, alteori dimpotriva, riscuri si temeri, zambete si disperari, recunostinte si blesteme - esenta contrariilor.

11 June 2013

Because I have a passion for reconstruction - Downton Abbey

O noapte si (deja) jumatate de dimineatza de nesomn, cu primul sezon din Downton Abbey; in toata istoria mea de seriale vizionate pe nerasuflate, nu mi s-a intamplat sa intalnesc o serie care sa ma cucereasca si careia sa-i devin prizonier; mi s-a intamplat acum. Inainte epuizam episoade si seriale mai mult din ambitia pariurilor contra somnului; in aceste ore, insa... nu imi amintesc de mine... imi amintesc de franturi de mine, si de camera mea, si de tigari fumate care coincid cu finalul unui episod, si inceputul urmatorului; prizonier voluntar in vremuri de demult, devenite apropiate.

Ma amintesc rasfoind ziarul care anunta scufundarea Titanicului, plimbandu-ma pe domeniul Downton, militand pentru drepturile femeilor, intreband de ce electricitate sau pledand pentru ea, razand sau plangand prosteste, ingrijorandu-ma sau indragostindu-ma, cerand ceaiul sau servindu-l, privind telefonul cu mirare si speriindu-ma de sunetul lui, planuind viitorul cu optimism ori privind-l cu ingrijorare, si nu ma pot uita primind vestea cum ca suntem in razboi cu Germania. Ladyship, Lordship, heir, heiress, Lay, ladymaid, housemaid, footboy, valet - ma amintesc ca fiind fiecare personaj in parte, si toate in acelasi timp (cu exceptia celor doua persoaje si jumatate malefice si negative, de nesuportat).

 Acum, ca sunt eu din nou, ma lupt cu tentatia reintoarcerii in Acasa din ultimele opt-noua ore, impreuna cu un nou sezon; si trebuie sa dorm; doar pentru ca trebuie; pentru inca o zi de muncutz cu entuziasm.

Si sentimentul de a resimti istoria aproape... sau nu istoria, cat emotia istoriei... vietuirea vie istoriei, transformarea ei intr-un soi de prezent - prezentul de atunci. Ceea ce m-a fascinat si legat in adolescenta de cartea lui Remarque, si romanele lui Sven Hassel.

Si am presimtit cat de mult o sa-mi placa inca de la una dintre replicile de inceput; si o scena:

"-- I thought it was supposed to be unsinkable.
-- Every mountain is unclimbable until someone climbs it.
So every ship is unsinkable until it sinks."

What is a week-end? 


21 April 2013

Strange Color Blue

Incepusem sa scriu ganduri, chiar pentru mai multe postari, pana cand o melodie m-a izbit atat de violent, incat a sters totul; a ramas doar ea. Si versurile ei...

3 April 2013

1 albastru/ luna

facebook.com
Albastrul lunii este in culori - multe, vii, optimiste, ca pentru un vis care se asteapta prins.
Paradoxal, un "dream catcher"- obiect, static, imobil (sau miscat, poate, de vibratia dorintei, a visului insusi) - pt ca ''a prinde'' presupune actiune - uni-directionala (a agentului inspre obiect) sau bi-directionala (cazul - mai mult sau mai putin ideal, de magnetism - cand agent si obiect se atrag reciproc); tocmai imposibilitatea situatiei miscare uni-directionala - obiect atras inspre agent ma atrage, pt ca agentul, doar dorind, actioneaza deja, numai prin dorinta, pt ca tanjirea nu este niciodata statica, pt ca ceea ce se vrea prins este urmarit si, uneori, luptat - cu gandul, privirea, trupul, imaginatia, visul...

***
"A prinde trenul/ a prinde viata/ a prinde momentul/ a prinde inima etc" - toate presupun actiune mentala sau motrice (? - parca "actiune motrice" aduce a pleonasm); poate doar "a prinde radacini"si "a prinde pe Dumnezeu de un picior" sa aiba acelasi sens aparent de static, ca si ideea "dream catcher"-ului...

In fine... lasati-mi visele sa vina la mine!...

24 March 2013

Praf de stele

23 martie, 23 iunie, 10 martie... luna lui Boris... pe 10 martie a fost ziua lui Boris si eu nu numai ca am
dormit-o, dar am si uitat; sunt praf...

 

Si din nou... "you know, I never went to Italy, so I had to write a song about it to know it"... so Borish!

1 March 2013

Maledetta primavera


Cand razele de lumina si culoare topesc orice forma de ninsoare, cand armonia, zambetul si entuziasmul devin involuntare, cand visele, viata si sensurile se intorc inapoi in suflet -- tatuaje permanente in fiinta...
pentru o Primavara grozava!

28 February 2013

Retorice VIII

Si daca transcriu ca sa ma pierd de mine?
Sa devin un Pessoa, Boris, Pavic, Sorescu, Nichita - o identificare, o re-traire indirecta a scrisului, a scrierii, lipsita de ganduri si creare, un furt de identitate - degraba restituita...
Sau poate un mod de a-mi manifesta tanjirea tainica de a le fi fost cumva, aproape? Spirit, adiere, tencuiala camerei, cerneala, hartia, randurile; timp, spatiu...
* Le persone sono come le vetrate colorate: brillano e scintillano quando fuori c’è il sole, ma al calar delle tenebre viene rivelata la loro vera bellezza solo se è accesa una luce dall’interno.
(Fernando Pessoa -- Il libro del'Inquietudine)

* Dal mio quarto piano sopra l’infinito, nella plausibile intimità della sera che scende, alla finestra verso lo spuntare delle stelle, i miei sogni viaggiano in sintonia verso paesi sconosciuti, o immaginati o soltanto impossibili.

* Io non ho fatto altro che sognare. E’ stato questo, e solo questo, il senso della mia vita. Non ho mai avuto altra vera preoccupazione se non la mia vita interiore. I più grandi dolori della mia vita si attenuano quando, aprendo la finestra che dà dentro di me, posso dimenticare me stesso alla vista del suo movimento. Non ho mai preteso di essere nient’altro che un sognatore. Non ho mai prestato attenzione a chi mi ha detto di vivere. Sono sempre appartenuto a ciò che non sta dove mi trovo io, e a quello che non sono mai potuto essere. Tutto ciò che non è mio, per quanto infimo, è sempre stato poesia per me. Non ho mai amato nulla. Non ho mai desiderato niente se non quello che non potevo immaginare. Alla vita non ho mai chiesto altro che di passarmi accanto senza che la sentissi. Dall’amore ho preteso soltanto che non cessasse mai di essere un sogno distante. Nei miei stessi paesaggi interiori, irreali tutti, è stata sempre la lontananza ad attirarmi e gli acquedotti che svanivano – quasi nella distanza dei miei paesaggi sognati, avevano una dolcezza di sogno in relazione alle altre parti del paesaggio, una dolcezza che faceva in modo che li potessi amare.
(Fernando Pessoa -- Il libro del'Inquietudine)

8 February 2013

Iubire - Nichita Stanescu

M-am intrebat pentru moment de ce, la inceput de an, tind sa folosesc cuvintele altora; apoi am inteles ca nu exprim sensuri, ci doar apreciere si admiratie pentru versuri si... albastru:

25 January 2013

Milorad Pavic - postari -

Randuri scrise demult, intr-un loc virtual aproape disparut; randuri care nu as vrea sa dispara; recitind, unele imi par neterminate, altele prostesti, dar deslusesc inca in ele aripile entuziasmului ingenuu si copilaresc pe care mi-l inspira scrieri, existente, melodii si tot ceea ce ma defineste.

*******

Am incercat sa ma opun tentatiei, dar nu am reusit; un topic special pentru el este un tribut minuscul... Deci un loc unde sa vorbim despre el (biografie si bibliografie) si lumea lui, si scrierile lui, si citate, si Totul!
Deci din Dictionarul khazar:
* Ochiul nostru este tinta pentru lucrurile care ne inconjoara. Ele ne ochesc pe noi, nu invers.
*****
si asta mi-a placut - despre magia cartii:
* Clepsidra crestata de el pe coperta cartii nu se vedea cu ochiul liber, dar în linistea deplina a cititului se putea auzi scurgerea nisipului. Cand nisipul se prefira de tot, cartea se cerea intoarsa, se voia citita invers, de la sfarsit la inceput, si astfel se dezghioca miezul tainic al cartii.
*****
* Calea nimerita spre un viitor adevarat (caci exista si un viitor parelnic) este sa mergi in directia care te infricoseaza. (Dictionarul khazar)
si chiar asa este! viitorul trait fara sa ne imblanzim fricile, nu e viitorul noastru - cel adevarat, ci al fricilor noastre
*****
* Presimtitoare, printesa Ateh hotari sa parasească palatul, nu inainte de a-i adresa kaghanului urmatoarele vorbe: Stapanul meu m-a intrebat intr-o dimineată daca inima mea zvacneşte ca a lui. Pe atunci aveam unghii lungi cu inele de argint suieratoare si fumam din narghilea, scotand valatuci verzulii. La intrebarea stapanului am raspuns: nu! - iar pipa imi scapa din gura. Stapanul meu pleca indurerat, nestiind că eu gandeam privind in urma lui: mi-ar fi scapat din gura chiar daca as fi zis: da! La vorbele ei, kaghanul tresari, intelese ca grecul se încaltase cu o voce angelica si ca adevărul era in alta parte. (Dictionarul khazar)
*****
http://www.wordcircuits.com/gallery/glasssnail/
am rasfoit primele doo pagini, dar nu indraznesc sa merg mai departe... o carte scrisa de el si construita de mine! colosal!
*****
* Din surse islamice se stie despre khazari ca au fost agricultori si pescari destoinici. In tara lor exista o dolina unde iarna apa crestea atat de mult incat se forma un lac, care peste noapte se umplea de pesti atat de grasi incat khazarii ii prajeau fara pic de ulei. Ca apoi, primavara, apa secand, in dolina sa se semene grau, caruia ii mergea nemaipomenit si asta gratie ingrasamantului de peste, asa ca ei, dintr-un foc, adica de pe un singur loc, obtineau iarna o recoltă de pesti, iar vara o recolta de grau. Si apoi ce le-a mai trecut lor prin cap, ca si copacii sa rodească stridii. Au incovoiat crengile copacilor de pe tărmul marii, le-au pironit cu pietre in apa marii, iar dupa doi ani copacii gemeau de stridii, iar in cel de-al treilea an, slobozind copacul, ramurile se inaltau tragand din apa rodul imbelsugat de stridii ce aveau un gust nemaipomenit. Imperiul khazar era strabatut de o apa cu doua nume, pentru ca un brat din aceeaşi albie o pornea dinspre rasarit spre apus, iar celalalt brat dinspre apus spre rasarit. Numele acelui rau se tragea de la numele celor doi ani ai Calendarului khazar. Caci, potrivit khazarilor, cele patru anotimpuri se schimbau din doi în doi ani, nu in fiecare an, prin urmare unul dintre ani curgea in sens opus celuilalt (precum cursul raului). Asadar, cei doi ani isi schimbau intre ei zilele si anotimpurile precum cartile de joc, si de aici incrucisarea dintre zilele iernii cu cele ale primaverii si dintre zilele verii cu cele ale toamnei. Si nu numai atat, unul dintre cei doi ani khazari curgea dinspre viitor spre trecut, iar celalalt dinspre trecut spre viitor. (Dictionarul khazar)
*****
am gasit acest pasaj, care ilustreaza perfect una dintre imaginile mele preferate:
* Ea impartea copiilor si animalelor fiertura din cazan cu un polonic si Masudi pricepu imediat ca de fapt din cazanul ala ea impartea visele. Buzele ei treceau prin toate culorile, iar cea de jos aducea cu o bancuta rasturnata. (Dictionarul khazar)

pinterest.com
*****
* Dadura de un mojar cu scortisoara, de un hamac agatat atat de sus incat puteai citi cartea culcat doar dacă statea lipita in tavan deasupra ochilor, apoi de o clepsidra cu nisip mirosind a lavanda, de o lampa cu ulei cu numele celor trei suflete ale omului inscrise pe fiecare din cele trei brate ale sale: nefea, ruah, nesmah. in fereastra era o planta pe care vizitatorii o socoteau a fi un soi sub influenta zodiei Racului. Pe policioarele prinse de-a lungul peretilor se aflau o lauta, o sabie si o suta treizeci si doi de saculeti din panza rosii, albastri, negri si albi, in care se aflau manuscrisele lui Cohen sau copii ale unor manuscrise straine. Pe o farfurie era o inscriptie facuta cu pana inmuiata in ceara de sigiliu, despre modul de a te trezi usor si repede: ca sa-ti vii in simturi e de-ajuns sa scrii un cuvant, oricare, si te trezesti imediat, intr-atat este scrisul de binefacator, de natura divina, nicicum omeneasca. Pe tavan, deasupra hamacului de dormit, stateau insirate cuvinte scrise in clipa trezirii. Dar atentia privitorului era atrasa de trei carti aflate pe jos, langa fereastra, acolo unde de obicei Cohen citea. Se pare ca el rasfoia cartile pe sarite, cititul sau aducand cu un soi de poligamie.
deci omul asta mi se pare din alta lume - toate detaliile atat de fantastice, care se armonizeaza cu restul detaliilor, cu celelalalte povestiri, si in acelasi timp cu ansambul cartii... este ceva ce cu greu pot cuprinde... nush, s-a asigurat cineva ca era intra-adevar carne si oase? poate a fost o galaxie care a luat forma unui om...
*****
si sinestezie...
* Una dintre vapai se desprinse de lampa si incepu sa planga cu doua voci, iar rabinul Papo zise: 
- E sufletul dintai, al tanar, al lui Cohen, cel care plange dupa trup, iar trupul dupa suflet. Atunci sufletul se apropie de lauta de pe policioara si-i atinse usor coardele, insotindu-si astfel plansetul cu cantarea. Uneori in pragul serii - plangea sufletul lui Cohen - daca soarele iti apuca ochii, ti se poate intampla sa vezi intr-un fluture care iti taie calea o pasare indepartata, ori intr-o bucurie zburand la joasa inaltime o tristete adanca zburand la mare inaltime...
*****
...caci uitarea se afla in ochiul privitorului. 
ce traducere de geniu!
uitarea ca privire si/ sau uitarea ca ne-aducere aminte... tare de tot!
*****
Daubmannus o zari pe strada. Inimile lor se intalnira in ochi...
*****
mi-a placut Celalalt trup atat de mult, incat mai ca-mi vine si mie sa caut un inel de piatra care sa-si schimbe culoarea, si restul... acum ca am citit cele trei Mantia de stele -- Dictionarul khazar -- Celalalt trup, mi se pare ca scrierile se imbina intr-un tot unitar, si nu ma refer neaparat la teme sau motive recurente, ci la unele idei care construiesc cartile, si care la un anumit nivel (sau poate doar in mintea mea), rezoneaza, se potrivesc perfect, precum piesele unui puzzle; deci Mantia de stele este povesti in poveste - avatarurile personajului narator; Celalalt trup dezvolta o teorie cum ca ar exista un trup pamantesc si unul duhovnicesc, dar si ca intruparile pot fi concomitente, in niste prezenturi paralele. Acum, dupa Celalalt trup, salturile in timp pe care le face personajul din Mantia de stele pt a-si regasi povestile vietilor trecute poate parea de fapt o calatorie in(tre) aceste forme paralele de prezent
*****
azi am inceput Ultima iubire... am si tras o prima carte din pachetul de carti de tarot, inainte de a le dispune intr-un fel pt a citi cartea - a fost Magul
*****
am terminat Ultima iubire... cu amestecul dintre capitole, a fost o plimbare intre planurile temporale, istoria personajelor si reconstituirea legaturilor dintre ele; mi-a placut, a fost provocator; acum o recitesc, urmand ordinea fireasca a capitolelor
*****
atat de in viata! 
khazars.com

24 January 2013

Yamore

pinterest.com

Doar ca uneori se intampla sa intalnesti pe cineva care pare sa locuiasca printre gandurile si fanteziile tale - si ti le implineste ingrozitor de identic - in ciuda tacerilor tale incapatanate. Atat de teribil de identic, incat te indoiesti de identitatea sa si de realitatea ta; incat iti pare o intrupare a fiintei tale, prin care experimentezi senzatii nestiute, temeri adormite, reguli rescrise sau vieti netraite...
Atunci tot ce ramane de facut este sa iti construiesti ziduri, sa spui tampenii si sa fugi.
Sunt ochiul tău, ești ochiul meu
și cine poate să despartă
doi ochi privindu-se-ntr-atât
o, contopire, o, durată,
................................
încât vom fi un orb deodată.
(Ion Draganoiu)