Humans of Snooker(land)

Snooker Videos Collection -

Pic:ChrisHenry

Are ceva nespus de induiosator aceasta imagine cu Ronnie dormind pe jos in asteptarea meciului urmator; un ceva care il reprezinta complet: vulnerabilitatea pe care nu si-a ascuns-o niciodata, atitudinea ambivalenta de nesiguranta si incredere in sine, si imaginea barbatului care a trait drame - ce il construiesc si-l distrug deopotriva, si care are nevoie sa fie iubit, protejat si 'reparat'.

de ce astept Targurile de Carte...

* Pentru ca librariile online nu-mi induc starea de nebunie pe care o am cand ma gasesc la un targ de carte si vad carti pe care mi le doream, pe care mi le doresc sau pe care mi le-as sau mi le voi dori. 

* Pentru ca in librariile online cartile sunt aranjate frumos, iar pentru a le gasi, trebuie sa le caut eu, pe cand la targurile de carte, parca m-ar asalta, mi se insinueaza in creier, ma coplesesc, iar de cele mai multe ori ma gasesc ele, decat sa le caut eu.

* Pentru ca atunci cand trec pe langa carti citite le zambesc complice si nostalgic, ca unor fiinte alaturi de care pastrez amintiri placute, si le - si imi promit, in gand, ca am sa le revizitez.

* Pentru ca le ating si le mangai cu tandrete si astfel le simt mai aproape; mai mangai eu randuri si cu cursorul, cand citesc carti in format electronic, insa ramane o atingere virtuala, blocata de ecran.

* Pentru ca euforia de dupa, si drumul inspre casa, cu ele amortindu-mi bratele, sau umerii sau 'taindu-mi' mana imi induce un sentiment de imensa victorie si realizare fizica, si, cumva, este un sentiment care ma incanta.

* Pentru ca descopar sau redescopar edituri, si carti, si autori.

* Pentru ca imi pierd mintile, intru in sevraj, nu mai stiu de mine, imi tremura mainile, imi frang mainile, mi se asterne o negreala de irational pe creier, imi blestem zilele, si saracia, si timpul lipsa. Pare-se ca targurile de carte imi reamintesc ca sunt Om. Si ca am un timp. Care trece.

P.D.Ouspensky

O postare pentru a marca un citat cu aer de Pavic descoperit acum putin timp pe Facebook, si un scriitor care-mi este necunoscut inca, si pe care (pre)simt ca il voi ''intalni'' in curand, si, cel mai probabil, ne vom intelege de minune.

Sau poate pur si simplu mi-e dor de Milorad...

"Dintr-o dată am văzut că omul care venea spre mine dormea... Deşi avea ochii deschişi, mergea adâncit în vise, care treceau pe faţa lui aşa cum trec norii pe cer. Mi-a trecut prin minte că, dacă aş putea să mă uit mai mult timp la el, aş putea să-i văd visele... După el a venit alt om, care dormea şi el. Pe drum a trecut un izvosik (şofer de taxi) adormit şi el, la fel ca şi pasagerii pe care îi transporta. Dintr-o dată m-am văzut în postura prinţului din Frumoasa adormită. Toţi cei din jurul meu dormeau."

Gaudeamus 2013 - pseudolistutz

Gaudeamus
20-24 Noiembrie 2013

La o ne-gandire, si impulsiv, mi-as cumpara cam asa: Despre eroi si morminte, un Borges, niste Amelie, Anestezie locala - Gunter Grass, Apararea Lujin - Nabokov, un Murakami. Si am impresia ca am uitat muuulte, dar si cand voi intocmi listutzul! daca! sau mai bine nu...

Mood ingrozitor de negru-inchis

Doua filme am asteptat cu nerabdare anul acesta: the Great Gatsby si Mood Indigo - sau invers, mai degraba. Pe primul l-am vazut prin iunie, si m-a dezamagit - poate pentru ca nu m-am putut detasa de etaloane - carte si clasicul cu Robert Redford si Mia Farrow. Dupa cum scriam pe Facebook intr-o pauza sa vizionare (pt ca mi-e lene sa refrazez si sa adaptez): "ma asteptam sa se vrea (si eventual reuseasca) daca nu ceva mai bun, macar ceva la acelasi nivel; da, se foloseste de un tertip inedit pt a declansa povestirea, pastreaza putin din imaginile si constructile poetice ale lui Fitzgerald, dar parca ii lipseste diafanul. Mai am o ora si ceva, poate se mai schimba pe parcurs." Nu s-a prea schimbat nimic - este un film de atmosfera, o adaptare reusita, intre modern si de epoca, un film de vazut, insa nu si de revazut.

Dupa aceste consideratii, mi-a ramas doar Mood Indigo - pentru care intentionam sa-mi organizez o zi-eveniment, pentru ceea ce pentru mine este un film-eveniment: adaptarea 'Spumei zilelor' a lui Boris. M-am temut si poate inca ma mai tem putin, sa nu fie inca o dezamagire; insa dezamagirile exista ca urmare a unor asteptari, or eu nu am nicio idee, si nici nu-mi pot inchipui cum va arata vizual cartea lui Boris, altfel decat cum o privesc si traiesc sufletul si imaginatia mea. Simt doar emotii si o furtuna de fluturasi in stomac. Ieri, insa, am decis sa mai caut o data cand si unde, sa-mi notez si sa ma pregatesc. Asa am aflat ca filmul, lansat deja in cinematografele din mai toata Europa inca din primavara (24 aprilie, mai exact *wink-wink*), nu va fi difuzat si la noi. Tocmai filmul caruia i se potriveste un ecran imens, si intuneric, si sunete care sa-ti imbratiseze auzul, pentru ca se priveste cu toate simturile... 

P.S. 

Iar postarea va ramane cu un aer de neterminat, pentru ca eu ma simt umpic terminata, trista si aproape plangacioasa...

Noduri dezlegandu-se

Ma intrebam acum cativa ani, cum se face de vocea lui Nichita se intalneste pe atatea inregistrari, insa cea a lui Marin Sorescu este de negasit; mi-ar fi placut sa-l ascult si pe Sorescu vorbind - pentru a-mi transforma imaginile, in Om.

Astazi, Radio Romania Cultural si-a deschis fonoteca eliberand cuvintele, gandurile si vocea lui - Asculta Vocea lui Marin Sorescu la RRC - aici. Mai vreau...

Am deci vocea lui Nichita (cu textul meu preferat dintre cele ascultate - aici), si vocea lui Boris (- aici), si acum si pe cea a lui Sorescu...

"Du-ma fericire-n sus, si izbeste-mi tampla de stele"...