"Nu judeca o carte dupa coperta", se spune; sa judecam titlul. Nici macar o judecata de valoare sau vreo asteptare cu privire la carte, doar gandurile si (de)numirea.
"Nocturne. Cinci poveşti despre muzică şi amurg" - nici ca se putea un titlu mai japonez de la un scriitor nipon doar cu numele - Kazuo Ishiguro, crescut si format in Anglia.
Imi place forma impresionista a titlului - cu sau fara virgula lui Monet (Nocturnes: Five Stories of Music and Nightfall vs. Impression, soleil levant - dealtfel 'amurg' si 'rasarit' fiind parte al aceluiasi camp lexical); imaginea si sinestezicul - amestecul dintre melodie/melodios si culoare.
Ceea ce ma atrage cel mai mult insa, este alegerea atenta a cuvintelor (nocturne-muzica-amurg), jocul semantic reflectat in ambivalenta sau dubla determinare a cuvantului 'nocturne' regasita o data prin reiterarea ideii de intunecare in asocierea termenilor 'nocturn(a) -- 'amurg', si apoi a celei de sunet in 'nocturne -- muzica'; pare ca titlul (poate si povestea) este construit in jurul dihotomiei 'amurg, inserare - muzica, sunet':
Nocturne. Cinci poveşti despre muzică şi amurg
Este o carte pe care intentionez sa o am, si mai ales, sa o citesc; pentru cele de mai sus, pentru ca as atinge cu mana tremuranda pianul la care a compus Chopin, pentru ca nici eu nu-mi pot inchipui viata fara armonie, pentru ca inca un apus de soare este o noua victorie a vietii.*****
Later edit:
ma gandeam la varianta prescurtata a titlului:
Chopin.V-zane-pian-mov
xxx
No comments:
Post a Comment