"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste."
(Nicolae Steinhardt)
28 October 2010
muzicale
Din cand in cand intalnesti o melodie alaturi de care simti ca ai putea muta munti si realiza imposibilul; un vers, acorduri, un sentiment care o scoate din banalul pe care i-l recunosti, si i-l accepti, pt ca nu totul trebuie sa fie perfect, si unele melodii te invata cedarea si compromisul....
You look at me it's like you hit me with lightning...
Muzica live e muzica autentică, iar muzica în stradă - pe care oamenii o cântă oamenilor şi universului - e cea mai "live" :)
Întotdeauna îmi rup un leu din buzunar când trec pe lângă tipul cu chitara ( şi vocea ) din stradă. Dacă n-ar fi el, totul ar fi de o mie de ori mai trist.
Ultima oara cand am auzit muzica in jur, au fost niste manele, in autobuz; de aceea si port muzica mea cu mine. In metroul inspre preciziei mai canta, demult, un acordeonist ; imi pregateam banii din timp, si speram sa cante ‘sous le ciel de paris’ - pt o melodie si inca putin, traiam o alta realitate.
Intr-adevar muzica 'live' este cea vie, care vietuieste in momentul concomitent rostirii si contopirii cu auzul; moment irepetabil, poate printr-o inflexiune a vocii, un acord, un vers, o idee.
Acum ca ai adus vorba despre "muzica in strada", gandurile curg...
Din multe puncte de vedere oraşul meu e mai degrabă filistin decât romantic. Totuşi supravieţuieşte şi pe străzile de aici un chitarist, unul singur. Alaltăieri era cu Mondial, azi cu Pasărea Colibri...:)
Imi devine tot mai drag orasul tau - oricare ar fi el, si muzicianul de pe strazile sale :)
Daca vei auzi vreodata "conexiuni - tu","pasarea colibri - daca ai ghici" sau "fara petale - doru stanculescu" cand vei trece pe langa el, rupe-ti te rog un leu din buzunar si pt mine; am sa ma revansez vreodata, cumva, sper.
Mie îmi plac muzicienii stradali.
ReplyDeleteMuzica live e muzica autentică, iar muzica în stradă - pe care oamenii o cântă oamenilor şi universului - e cea mai "live" :)
Întotdeauna îmi rup un leu din buzunar când trec pe lângă tipul cu chitara ( şi vocea ) din stradă. Dacă n-ar fi el, totul ar fi de o mie de ori mai trist.
Trebuie ca traiesti intr-un oras foarte romantic.
ReplyDeleteUltima oara cand am auzit muzica in jur, au fost niste manele, in autobuz; de aceea si port muzica mea cu mine. In metroul inspre preciziei mai canta, demult, un acordeonist ; imi pregateam banii din timp, si speram sa cante ‘sous le ciel de paris’ - pt o melodie si inca putin, traiam o alta realitate.
Intr-adevar muzica 'live' este cea vie, care vietuieste in momentul concomitent rostirii si contopirii cu auzul; moment irepetabil, poate printr-o inflexiune a vocii, un acord, un vers, o idee.
Acum ca ai adus vorba despre "muzica in strada", gandurile curg...
Din multe puncte de vedere oraşul meu e mai degrabă filistin decât romantic.
ReplyDeleteTotuşi supravieţuieşte şi pe străzile de aici un chitarist, unul singur. Alaltăieri era cu Mondial, azi cu Pasărea Colibri...:)
Imi devine tot mai drag orasul tau - oricare ar fi el, si muzicianul de pe strazile sale :)
ReplyDeleteDaca vei auzi vreodata "conexiuni - tu","pasarea colibri - daca ai ghici" sau "fara petale - doru stanculescu" cand vei trece pe langa el, rupe-ti te rog un leu din buzunar si pt mine; am sa ma revansez vreodata, cumva, sper.