Mi-l imaginez pe Camus deschizand fereastra camerei pentru a fuma. A doua tigara din ulima ora. Priveste prin ninsoare in vremuri mitologice, inconjurat de idei de contemporaneitate. Zapada a acoperit din nou pervazul abia dezalbit cu o tigara inainte. Isi cufunda mainile in zapada, indepartand-o cu miscari incete si haotice. Un gest zadarnic, dat fiind faptul ca la urmatoarea tigara, stratul de zapada se va fi reasezat; insa isi simte mainile si rasuflarea inghetate, iar fiinta dezmortita din gandurile care ii coplesiera mintea mai devreme, incercand sa astearna inteles hartiei nescrise. Se simte fizic, material, viu si traind, ca si cand contactul cu inghetul ninsorii il dezvaluie tot mai mult obiectivitatea propriei existente. Un gest inutil, insa plin de sens. Zambeste infrigurat, privind fulgii de nea si straturile care incep sa acopere, din nou, spatiul abia eliberat. Inchide temeinic fereastra, si se reaseaza la masa de scris: "Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit."
No comments:
Post a Comment