O postare mai veche mi-a inspirat cateva consideratiuni
asupra expresiei 'pe de rost' - un text izvorat din rostire, din zicere
si memorie, spre deosebire de cel scris, recitit de privire;
una dintre putinele expresii riguroase ale limbii romane, care in privinta
acestei locutiuni se deosebeste de poeticul 'by heart'/ 'par coeur' - caz in care textul se idenfica cu inima, astfel incat rostirea sa este dictata
de suflet mai degraba, decat de memorie.
Gandindu-ma la semnificatia lui 'rost' din 'a avea un rost' insa,
atunci pare ca textul salasluieste in propriul sens si structura logica,
facilitand procesul memorarii - ceea ce ar transforma expresia si intr-o
apreciere a stilului scriitoricesc al autorului, sau constructia per se
a cuvantului, pe langa indicarea practica a manierei de recitare;
rostirea devine astfel generata de sens - elemente dealtfel
mnemotehnice.
No comments:
Post a Comment