it was fascination VII

Dali Bench - in fata muzeului Dali din St Petersburg, Florida. Placuta si nu prea: pe de-o parte este un fel de "Persistenta memoriei" pe care o poti privi din pluriperspectiva fara sa ti-o imaginezi, pe de alta este o imagine supra-asociata cu Dali, prea cunoscuta, ca sa mai poata parea originala sau surprinzatoare.

(sursa foto: chiarblog.eu)

(sursa foto: flickr.com)

(sursa foto: unmeaningflattery.com)

1 albastru/ luna

 

(sursa foto: pinterest)

Albastrul acestei luni este chiar imaginea pe care am ales-o ca fundal al blogului, in incercarea de reinventare... vizuala. Am lucrat la el aproape trei zile, si aproape fara somn, in cautarea formei sau a formelor care sa completeze fondul si cuvintele. Pentru ca ramane blogul gandurilor mele, am considerat ca reprezentarea de jurnal scris de mana i se potriveste perfect, mai ales ca regret vremurile epistolelor, cand numai aspectul scrisului in sine crea legaturi. 

Singura mea neliniste ar fi ca acest font sa nu fie cumva ilizibil, iar ceea ce ma macina este ca semnele de punctuatie abia se mai disting, in conditiile in care imi citesc postarile de cateva ori inainte de a le publica, adaugand semnele de punctatie potrivite regulilor, si mai ales cadentei. Pentru mine, fiecare virgula este esentiala in curgerea vie a cuvintelor. In plus, punctele mele de suspensie sunt de nerecunoscut - ceea ce e similar unei lovituri de moarte, pentru ca in lumea semnelor de punctuatie, punctele de suspensie sunt echivalentul inefabilului, sunt... Eu.

 Structurii blogului am mai aduagat o pagina, cu Albstrul lunii de la inceputuri pana-n prezent; doar imagini, fara vorbe. Povestea fiecarui Albstru se regaseste in sub forma de link, in mentiunea lunii si a anului in care a fost postat.

Evident, astept impresii!

Albastreste vorbind, imaginea este din Rovinj, Croatia - loc deja trecut pe lista locurilor de vizitat si zabovit saptamani; bancuta de pierdut in ganduri si in carti, felinar, albastru, cer, sunet si adieri de valuri si armonie - cu siguranta mai mult decat doar cromatica.

Incandescence

Traiesc o asemenea temperatura, incat ma astept ca in orice moment totul in jurul meu sa inceapa sa se topeasca; un ghetar urias, in diverse forme si diferite culori: incepanad cu laptopul meu, care nu rezista functionand mai mult de o ora, si terminand cu peretii camerei, care parca au inceput sa respire viu, cald. White heat. Ma gandesc la Dali, Poe si Camus in timp ce adun bucati din mine intr-o galeata...

OCD much?

 

Am observat ca, dintr-un motiv obscur, postarile aceste luni au aparut - cu o singura exceptie - din trei in trei zile.
Pentru ca ideea sa nu mi se para din ce in ce mai tentanta, si pentru a nu strica spontaneitatea momentelor, iata-ma asadar distrugand Ordinea.
Asa! (bun. trei paragrafe. glumeam! :d)

words of wisdom

Some are wise and some are otherwise.

Sign your Name

Daca se va intampla, il consider un moment istoric (nefericit); as prefera sa nu-l traiesc, insa. O mini-campanie si aici - o sansa de a (re)da tuturor sansa la Cultura; paradoxal si poate fortat, ideea de a semna petitia imi para similara unei executii: un singur glont care ucide, o semnatura care poate salva - nimeni nu va sti vreodata daca nu a fost chiar a sa...

Rar

Ploua, ploua, ploua, 

Vreme de betie 

Si s-asculti pustiul, 

Ce melancolie! 

Ploua... abundent si galagios, cu lumini de argint in stralucirea felinarelor, si ma gandesc ca de acesta data nimeni nu si-a mai inchis ferestrele ca sa nu ploua in casa. 

Intind mana in ploaie... cu cata desfatare a primit pielea mea atingerea racoroasa a ploii, cu cata aviditate trebuie sa o primeasca Pamantul! O ascult batandu-mi in pervaz si lovind asfaltul, parand a nu fi ploaie, ci doar fosnetul copacilor in vant sau furtuna. Incepe sa se astearna pe mine, desi doar o privesc indeaproape, adapostita inca intre ziduri. Din cand in cand, isi confirma viziual prezenta, si lumina ei imi zaboveste, secunde, in privire. Devin toata numai simturi... 

Cata sete mi-a fost de fapt de ploaie, si dor... ploaia caniculei, sau ploaia altor meleaguri, ploaia care incetoseaza orizontul, poarta adieri si amintiri, si-mi face trupul sa arda...

A*Man

Dupa momentul Muhammad Ali de la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, am crezut ca nimic nu ma mai poate impresiona intr-atat, in acel alt fel de lacrimi -- asteptam recorduri, imnul national, intamplari de viata, dar nimic care sa ma tulbure mai mult decat povestile lacrimogene gen "Dansez pentru tine". 

 A urmat insa, drumul "in orb" al lui Florin Georgescu, pe bicicleta, pana la Londra, si am privit apoi, primul schimb de "tricouri" pe care l-am vazut vreodata, in atletism - semi-finala la 400m masculin, intre Kirani James si Oscar Pistorius; Kirani James - cel care castigase semi-finala respectiva (si ulterior finala), si Oscar Pistorius (primul atlet cu picioarele amputate care s-a calificat si, deci, a participat la Olimpiada). Abia atunci l-am vazut, de fapt, pe Oscar Pistorius -- obisnuinta cu o asa-zisa normailitate, care pierde din vedere - la propriu, iata - detaliile definitorii in si pentru viata celor carora le lipsesc. Un exercitiu de umilinta.

 "You're not disabled by the disabilities you have, you are able by the abilities you have." (Oscar Pistorius) 

 

(guardian.co.uk)

(zimbio.com)

(exclusivnews.ro)

Retorice XIX

Uof, fluturi! Fluturi peste tot!!!

aMAZEme

Din seria evenimentelor culturale care se desfasoara in Londra paralel cu Olimpiada, pentru a marca existenta-i si a o sarbatori, ceea ce ma incanta, farmeca si fascineaza este ideea aMAZEme - un labirint din carti, in forma amprentelor lui Jorge Luis Borges. 

Sunt cucerita si ametita de aceasta idee - pe langa felul armonios in care se intersecteaza cu titurile operelor si a temelor predilecte lui, ''Labyrinths'' - numele sub care o bogata antologie-traducere de proza scurta a fost publicata in limba engleza, cititorul de Borges in engleza identificandu-l practic cu ideea de labirint, ceea ce aproape (ca) ma lesina de emotie este faptul ca, lasand la o parte felul meu de a mangaia paginile sau cuvintele pe care le citesc, Borges, devine cumva si mai personal, aproape de intim, palpabil; ce poate fi mai incantator decat posibilitatea de a te plimba fizic printre liniile amprentelor lui, asa cum iti plimbi imaginatia in Uqbar ori printre randurile scrierilor sale - ambele unice, apartindu-i lui si numai lui, si tot restul de simbolistica si analogii care se subinteleg?!

Urmele atingerii lui Borges sub forma de carti si randuri. De carti...

Mi-a făcut semn să mă apropii de el. Mîna lui s-a întins ca să-mi strîngă mîna. M-am ferit; îmi era frică să nu ne confundăm definitiv.

aMAZEme -- London 2012
Labyrinths -- J.L. Borges

1 albastru/ luna

Albastrul lunii este olimpic. Poate pentru ca ma entuziasmeaza din nou victoriile noastre, poate pentru ca am timp sa urmaresc competitiile, din nou, poate este Orasul, sau poate trecerea timpului care ma reapropie de copilarie; pe masura ce imi reamintesc detalii - pierdute voit sau nu - de demult, descopar ca pasiunile si visurile copilariei inca ma mai definesc si, ceea ce stiam deja si este evident, sunt ceea ce m-a creat.
Nu stiu daca "poate" separat sau impreuna, sau ce determina ce, sau daca.

sursa foto: http://blog.virtuemarttemplates.org

Mini-madeleine

Printre atatea sporturi si transmisiuni in direct, am reusit sa urmaresc ieri integral aproape, evolutiile la gimnastica feminina: toate cele nush cate echipe, sub-grupe, rotatii samd. Nu stiu de ce am hotarat sa nu pierd nimic - poate nostalgia orasului, regrete, poate melancolia emotiilor copilariei cand spatarul de la canapea devenea un fel de barna, iar patul rampa de sarituri, si deveneam, pe rand, Lavinia Milosovici, Gina Gogean et comp. In fine.

La un moment dat, in timpul exercitiului la sol al uneia dintre concurente, chinezoaica cred, si fara legatura cu programul interpretat de ea, mi s-a parut ca acorduri din melodie ar aduce cu sunetele spadelor in duel. Brusc, pentru cateva momente, privirea mea a retrait intens imaginile legendare ale duelului pe gheata interpretat de Philippe Candeloro, la Nagano in 1998. Apoi totul s-a reintors la normal.

Ciudat cum gimastica si patinaj, o olimpiada de vara si una de iarna, orase si ani s-au intrepatruns in mintea mea, de la o micro-bucata de melodie.

Frematari

Idei si idei si idei care imi freamata in minte, ca niste fulgi de zapada care plutesc continuu, in directii haotice, fara sa se depuna... zac intr-un fel de no man's land, intre reverie si somnolenta, si parca as face un om de zapada, daca nu mi s-ar topi inca din ganduri...

1 albastru/ luna

sursa foto: pinterest

Un univers in nuante de albstru/ bleu/ turquoise cu alb, locul de plutire intre cer si mare, de zambit lumii intregi sau de regasire la sfarsitul unei zile cu ploaie, de (dez-)intristare, si (re-)fericire.
Camera mea ideala ar trebui sa vietuiasca la mansarda, mai degraba ascunsa de intuneric decat expusa luminii, este cocheta si poarta numai stralucirea propriilor felinare si Miracle; vara emana parfum de tei; viseaza in albastru, isi transforma biblioteca si masa de scris in portaluri catre alte lumi, si se rasfata intr-un pat in care se cufunda contempland stelele si luna, si ninsoarea, si primavara copacilor - in vis sau in trezie...
Imi doresc sa-mi gasesc, candva, camera ideala. Uneori insa, cea mai buna camera pentru mine, sunt eu...

Caro

Cateva ore ramase pana cand ceea ce traiam virtual mi se intampla in realitate: Caro Emerald in concert. Atatea seri in care mi-am organizat propriul concert Caro pe youtube, ascultand melodii interpretate live in studio, minunandu-ma de fiecare data de vocea ei zambitoare si tandra, careia i se potrivesc perfect ritmurile de jazz, atmosfera de inceput de secol XX, versurile, sentimentul de vacanta, de armonie, de "totul este posibil" si mutat muntii din loc. Totul la ea i se potriveste si mi se potriveste deopotriva, si cu cat ascult Caro mai des, cu atat ma cucereste mai mult. 

Ah, ce sentiment de entuziasm nebun ma cuprinde! Fericire sau ceva gen... mai sa-mi pierd controlul cuvintelor...

"And every thought i have turns the language blue..."

just one dance

stuck

that man
the other woman
a night like this