un google de poveste

Astazi google este de poveste ; o poveste fermecata, cu un print micutz si intrebarile lui curioase, cu multe sentimente, tandrete, zambet, naivitate, intelepciune si tristete ; si povestea vietii unui autor.

« Moartea scriitorului nu a fost niciodată pusă la îndoială, în schimb, circumstanţele accidentului nu au fost desluşite, până pe 7 septembrie 1998, când este recuperată o brăţară care i-a aparţinut lui Exupéry, chiar în zona Mediteranei, unde se presupune că avionul, pilotat chiar de scriitor, s-ar fi prăbuşit. De-abia în 2003, epava avionului a fost localizată şi identificată, un an mai târziu. În martie 2008, Horst Rippert, pilot la Luftwaffe, şi-a amintit, că, pe 31 iulie 1944, a doborât un avion Lightning P-38, chiar în zona pe care o survola Exupéry. "Dacă aş fi ştiut că e el, nu aş fi deschis focul", mărturiseşte Rippert, citat de "Nouvel Observateur". » (realitatea.net)

Ma intreb daca in familia Rippert se citeste povestea micului print ; daca si cum.... o fi devenit vreun blestem sau a fost o intamplare de demult pierduta in indiferenta ? Si ce anume in acesta ultima poza ar fi putut anunta Sfarsitul?...

http://www.antoinedesaintexupery.com/

Retorice IX

Cine as fi fara demonii mei? sau macar fara unii dintre ei?...

1 albastru/ luna

‘Eu am iubit albastrul si atat.
Si n-am cerut albastrului mai mult,
Decat sa-si duca rece si sihastru
Destinul lui albastru de albastru.’

(m. sorescu)

************

(a feel of blue - juntos - flickr.com)

Atatia ani deja

Din 1959 ar trebui ca in fiecare zi de 23 iunie lumea sa fie in doliu ; poate de asta a si plouat atat azi... mi-ar fi placut sa mai traiasca Boris... sa fi fost nemuritor ; l-as fi urmat peste tot, as fi trait in umbra lui, adorandu-l, poate, in secret...

Retorice VIII

"Maslow a introdus categoria de metamotivatie, pt a desemna acea forma de motivatie intrinseca ce se situeaza deasupra starilor proprii de necesitate si propulseaza actiuni si comportamente centrate pe cauze cu semnificatie generala. In virtutea unei asemenea metamotivatii, se savarsesc marile fapte de caritate,in interesul comunitatii, fara a se astepta vreo recompensa."

(M. Golu - Fundamentele psihologiei)

... sa fie Maslow un psiho-Kant?

xxx

bookfest 2010

9-13 iunie 2010, romexpo
mi-sb --> 10.00-20.00/ d --> 10.00-18.00

Deci mini-wish-list ca sa zic asa :

* dupa banchet – yukio mishima (ed. humanitas)
* scrisori pt o necunoascuta – saint-exupery (ed. rao)
* jurnalul randunicii – amelie (ed. polirom)
* despre traducere – paul ricoeur (ed. polirom)
* ceva pasionant de la ed Trei.

Lista este intocmita, acum sa vedem si cu resursele cum procedam....

A Monologue for Three Voices

Ma pasioneaza Sylvia Plath de cativa ani, de cand am vazut filmul cu gwyneth paltrow si daniel craig in rolurile principale; de atunci tot incerc sa aflu mai mult, sa descoper mai mult despre ea si scrierile ei... am gasit o selectie de citate, la care ma mai intorc din cand in cand :

* And by the way, everything in life is writable about if you have the outgoing guts to do it, and the imagination to improvise. The worst enemy to creativity is self-doubt.

* But life is long. And it is the long run that balances the short flare of interest and passion.

* Dying is an art, like everything else. I do it exceptionally well. I do it so it feels like hell. I do it so it feels real. I guess you could say I've a call.

* I am too pure for you or anyone.

* I shut my eyes and all the world drops dead; I lift my eyes and all is born again.

* I talk to God but the sky is empty.

* I took a deep breath and listened to the old bray of my heart. I am. I am. I am.

* If neurotic is wanting two mutually exclusive things at one and the same time, then I'm neurotic as hell. I'll be flying back and forth between one mutually exclusive thing and another for the rest of my days.

* Is there no way out of the mind?

* Kiss me and you will see how important I am.

* Nothing stinks like a pile of unpublished writing.

* Perhaps when we find ourselves wanting everything, it is because we are dangerously close to wanting nothing.

* There must be quite a few things that a hot bath won't cure, but I don't know many of them.

* Widow. The word consumes itself.

the sound of music

Pare a fi un an al concertelor la noi, si cu fiecare plimbare prin oras, mai adaug un nume pe lista concertelor de neratat; dupa organizari si reorganizari, si rationalizari indelungi, gandiri si razgandiri, am redus lista la:
* pink martini --> 17 iulie, ciuc summer fest, bucuresti --> pink martini goes without saying, ca sa zic asa, in maniera monty-pythonista
* gotan project --> 25 iunie, sala palatului --> cam asa suna pasiunea
* nouvelle vague --> 4 noiembrie, royal albert hall --> tare mult as vrea sa ascult cel putin 'in a manner of speaking' live; probabil n-o sa se-ntample.
* nigel kennedy --> 3 noiembrie, royal albert hall --> dupa jazz, vreau sa-l vad si pe nigel kennedy varianta vivaldi classic; probabil n-o sa se-ntample.
* vanessa mae --> 29 noiembrie, sala palatului --> pt sentimentele electrice pe care le simt cand o ascult
* quantum leaps --> as merge aproape oriunde s-ar tine, aproape oricat ar costa... sunt formatia romaneasca a momentului pt mine...

********

“If I were not a physicist, I would probably be a musician. I often think in music. I live my daydreams in music. I see my life in terms of music. ... I get most joy in life out of music.” (Albert Einstein)

(where does music touch you - just.K @ flickr.com)

gone with the sin

Tot gandindu-ma la povestea mea din ultima vreme, am ajus la concluzia ca-mi place Pe aripile vantului... am citit cartea, demult, din negura vremii, si cred ca e o carte de citit o data in viata... dar filmul l-as revedea mereu... nu atat pentru atmosfera, rochii, culoare si povestea lui Scarlett in care ma regasesc partial (- cine nu poarta cu el o privire, cel putin, care sa-i rascoleasca fiinta?!), ci pentru Rhett - in al carui personaj, incep sa cred ca ma regasesc complet: aceasi patima si disperare, indarjirea pana la sufocare intr-o iubire aparent absurda, redefiniri si resemantizari ale conceptului, concesii, schimbari, temeri si lupte cu tine insuti, furtuni, nesigurante confirmate si reconfirmate mereu, esecuri, si mereu speranta, si sentimentul pe care nu-l poti stapani, atitudinea de aparenta nepasare si gesturi care spun contrariul dar sunt mereu neintelese... si dupa toate incercarile, o imensa oboseala si deznadejde, aproape resemnare, si aproape liniste, si momentul in care-ti vine sa spui: "Frankly, my dear, I don`t give a damn!" si sa trantesti cu putere usa in urma-ti...

paris sera toujours paris

Ma tot gandesc la tablourile furate recent din muzeul de arta moderna din paris... nu stiu daca anumite atitudini sunt predeterminate cultural, sau multi percep o astfel de spargere ca pe un joc intelectual, sau e fascinatia neobisnuitului, dar cu toata criza, si era tehnologica, si tot modernismul din toate domeniile, traim totusi si vremuri romantice... pt ca, sa furi opere de arta dintr-un muzeu, este romantic, mai ales in Paris...

Picteaza-mi inima cu ceva....

De cateva zile, de cand temperaturile aduc cu sine aer de vara, aproape toate femeile, tinere sau in varsta, copile, studente, increzatoare sau nu, au inceput sa-si acopere trupul in culori. Sa fie frumoase, sa emane pe unde trec, flori, fluturasi, buline, nuante puternice sau pastelate. Sunt minunate... pana acum priveam pe geamul masinii contemplandu-mi gandurile mai degraba, decat sa privesc in afara... acum le privesc avid, ma imbat de culoare si zambesc... contemplu exteriorul cu o senzatie magnifica, de renastere, de cantec vesel... precum simfonia de culori de pe strazile si din gradinile londoneze...

(octavio ocampo - boca de flor)

*************

Si simfonia de culori de pe strazile si din gradinile londoneze...

1 albastru/ luna

Albastrul lunii este roz, si mi-as fi dorit sa fie sunete, mai degraba decat imagine...este albumul lui Pink Martini – Splendor in the Grass ; cred ca pink martini a devenit formatia momentului pt mine, pentru ca multe dintre melodiile de repeat din ultima vreme au fost ale lor, pentru ca fiecare melodie care-mi place este o experienta sentimentala, acustica si vizuala, pentru ca de fiecare data cand ascult la soledad ma indragostesc iar si iar de Chopin, pentru ca melodiile lor au si tristeti nedefinite, iar mie-mi place cam tot ceea ce nedefinit, nedefinibil sau... inefabil... ca si filmul, ca si Natalie Wood care, probabil de aceea s-a potrivit atat de bine filmului, ca si bucata din poemul lui Wordsworth...pentru ca le astept concertul din iulie, si pentru ca atunci cand astepti ceva, ai un Sens...

Retorice VII

Oare lumina din privirea celor sfinti sau puri devine mai albastra odata cu trecerea timpului?

Am zarit mai devreme, in treacat, un grup de maicute, si inca mai sufar de pe urma privirii lor. Daca sufletul mi-ar fi carne, acum as sangera...

Ma tem de privirea (foarte) copiilor, a (foarte) batranilor, si a unora dintre monahi.... ca si cum lumina lor ar putea patrunde intunericul din mine. Or mie imi place intunericul ; m`am obisnuit cu el si cu greutatea lui. Lumina ma zgarie...

(sursa foto: flickr.com)