Pentru ca au trecut deja trei etape de Premier League, pentru ca emotiile penalty-urilor din finala CL au fost unice, pentru ca doua zi am zambit tamp de fericire….pentru un intreg sezon de trairi intense si victorii, pentru acel meci impotriva lui Portsmouth cu vreo 15 minute de Rio in poarta… pentru ca nu voi spune niciodata van der Sar, Ferdinand, Vidic, Ferguson, Ronaldo sau Evra cand pentru mine au devenit Edvin, Rio, Nemanja, Sir, Cris si Patrice...pentru lacrimile de dupa Supercupa Europei... pentru ca ei sunt atat de aproape de a fi perfecti...pentru Ruud si Eric...pentru felul lui Sir de a se bucura si saltul lui Nani de dupa fiecare gol personal... pentru modestia lui Giggs, pentru privirea putin melancolica a lui Gary Neville, pentru zambetul lui Edvin si buzele lui Rio...pentru jocul pana la sacrifiu a lui Carlitos si Nemanja... pentru 6 februarie 1958...
No comments:
Post a Comment