aurelia c. marin -- cutia de scrisori

Aurelia C. Marin -- Cutia de scrisori

editura Universal Dalsi, 2004

Un amestec – as zice eu – cam lipsit de originalitate de tipologii poetice – avangardism (dada), parnasianism si postmodernism, reflectat la nivel grafic in lipsa punctuatiei si a majusculelor, cu particularitatea (nu stiu cat de proprie, dat fiind faptul ca o intalnim si la Teodor Duna) incadrarii fiecari poezii intre ghilimele ; la nivel conceptual – lipsa unor teme recurente, care sa creeze un imaginar poetic propriu scriiturii si scriitoarei, aparenta ideilor/imaginilor poetice redate sub hipnoza, irational si subconstient ; totusi constructii si sintagme originale privind alaturarea termenilor (fie antitetici, fie incompatibili semnatic). Spre deosebire de dada, unde este evidenta lipsa mesajului la nivel frastic (referire la les cadavres exquis intr-una dintre poezii), aici exista si tema si subiect la ambele nivele - frastic si conceptual.

Exista unele imagini deosebite, dar in acelasi timp banale, scriiturii lipsindu-i acea sclipire care ar fi putut-o extrage din anonimat.

*******

EXISTA

“exista cineva care umbla

si cauta si tremura plange

cu toate ca e orb mut cu functiile vitale

in colaps tremura cauta se grabeste fatal

poate e un om mancat de multa despartire“

POATE ASA

“in rugul zilei cu o piatra alba tatuata pe frunte

blestemam culorile subtiate, aerul chinuit refuzand sa respire

val dupa val cu inegale puteri apa ineca ce mai puteam avea

fluturi esmeralde fanati in sicriul obitelor

pe fiecare os bratari si inele de nisip care uita –

violentat

drumul inainte inapoi cu poze si flashuri

agrava mesajul

era o lumina cu prea multa patima

susurand verde inchis pe dinafara chiparosii garantau

profunzimile

frumoasa nostalgie a lor la sfatul ce avea sa devina

amintire ma identifica

intru ce asteptam alaturi strigatul sa-ti trimit inapoi

cu forul noptii

pielea incinsa cu sfoara pe maini

doua fasii sangerand

poate asa ma vei gasi“

CATIFELAREA IMPURA

“ in ciuda rozelor albe zatandu-si dulceata in noi

ramanem o veghe adanc schimbatoare

geometric randuit aerul sapa aceeasi magie extatica

aceleasi obsesii multpatimite

privindu-ma

privind cum scanteiez in tine bobul de argint otravit

reflexele semnalizeaza pericol

sarpele isi intinde trupul genuin echilibrand watii

amperii si ohmii

tineri fiind practicam imolati catifelarea impura

in ritualul erotic iti vorbesc despre moarte si intunecare

mariile fluvii

sentimentele se contracta si tresari peste orbitele mele

ingreunate cu opiu

niste salcii tacute mai jos cresc si continua

vuietul linistii lumii

nici-o cainta nu acopera groapa in care zac

si pun seminte in mana de pamant

care ne-a facut si ne tine “

GOTIC

“mana-n mana intr-o clopotnita

as putea sfasaia norii pana la maduvas

ma aplec peste margine si privesc linistita in jos

accesibile doar ochiului meu inegalabile comori

sub lacatul cap de boa constrictor

intr-un calice decorato con fiori bianchi

imi sangera inima

“curata desfatare“ spuneai mai degraba

sedus de noaptea ademenitoare si atat de senina

ne indreptam spre poarta nehotarata candva

las privirea in urma

o flacara de lumanare“

CERTIFICATUL

“evenimentele zilnice bat la usa acolo unde nimeresc

obosite de alergatura si panda asteapta sa fie luate in seama

uneori cineva le deschide preferand orice risc indoielii,

poate vrea sa auda o amintire draga si mult

prea indepartata,

eu zac in pat bolnava de varsat de vant

cu manusi catifelate pana la umar –

amestecand intr-un pahar gladiole crini si violete

infirmiera imi explicase ce se cuvine,

citea Freud

un fel de subconstent atemporal lupta din greu

sa razbata cu minima claritate

prevestitor indelung zambetul tau imi saruta genunchii

raspundeam chemarii prin gropi cu pasul descult in aburul

pamantului mult prea indifferent

desi m-am ferit incepusem lese sa uit si continuam

desacralizarea legamantului

odata ajunsa cu trup si suflet statuie romana fara cap

imi creasem legenda

drapata in pliuri de marmura ruginita

pe timpul noptii mi-a curs din nari grindina rosie

prevestitor indelung zambetul tau venea de foarte departe

la sfarsitul toamnei Infirmiera mi-a eliberat certificatul

cu acel mod de a trai prin ceea ce am ramas pentru altii ”

DOI MESTECENI

” cata deznadeje aveam aseara pe fruntea albastra in sus

probabil umblam pe malul paraului Frate cautand salciile

disparute in voie fara de voie nu le mai gaseam

tanguinindu-si evanescent echilibrul

parca ar fi fost supte in hruba pamantului ca o indurare

poate aveau de mult contract sa fie lasate in pace

sa aiba cu adevarat linistea lor

impinsa in jos lipeam cu spinarea o poarta gata sa cada si ea

bolnava de gol doar cateva sipci cu icsul in cuie slabite

” ca desi voi umba sperietoare in mijlocul mortii n-am sa urlu”

juram abandonata acolo ca si cum cel care nu era de fata

asculta toate acestea dar nu as intelege ce avea sa raspunda

malul amputa pasii scufunda plansul

« orice poti rata in afara de viata » scria superstitios

ori in bataie de joc pe o foaie de agenda agatata in ciot

langa mine palid si incapatanat de a nu dispera Gabriel Angelo

isi ingropa bocancii de alpinist cu divinul sentiment

al luciditatii si al urcusului

la trei zile pe malul paraului Frate

s-au inaltat doi mesteceni

Unul se pregatea de nunta Celalalt tacea”

UN TRANDAFIR VIOLET DE MATASE

” pleca ingerul

galopa aievea tacut rotindu-si bratele strapunse

in forma de cruce

exista intre tine si el o placere amara, un secret

bine platit cu fiecare lacrima refuzata sa cada

pe dinauntru cearcanul perfect nituit

neasteptat cerul s-a rupt zguduit

de umbra pamantului care trecea pe acolo

cu un fosnet tandru ingerul a ridicat la el jertfele

aruncate in florile de ploaie

exista intre tine si el o placere amara, un secret

bine platit cu fiecare lacrima refuzata sa cada

culcusit in scorbura tapitata cu paie si lut din Egipt

priveai detasat Arborele neintrerupt cu chin si indarjire –

in ascensiunea lui pasarile-rodii giuvaere cat pumnul

galopa aievea tacuta rotindu-si bratele strapunse

cu tinte inflorite nu ma uita

in slujba intemeierii Stapana ingerilor pulveriza

ambra si verniuri sacrale

n-a schitat un semn, un gest marunt care sa deduca mantuire

palida si sacerdotala statea de paza intre doi ciprii

condamnata la tacere

m-a indoliat cu un trandafir violet de matase ”

BARIERELE VAZDUHULUI

” in tineretea mea din acesta lume dusa

printre galaxii cu puterea luminii

se arunca umbra in fata pasului urmator

ademenit intr-acolo

se facea intuneric, asteptam miezul noptii

inevitabil sa sune postasul

imi trimiteam scrisori de dragoste de cristal

si de ura

ideale, devastatoare

nauca

am calatorit apoi cu vaporul, croaziera pe Mediterana

o castigasem bifand correct grile consecrate

adancimii cu linistea

in creier sinapsele alienate violete de parma tardiv

probabil nevezatoare comandantul ma invita

sa ii acord intaiul vals

muselinele spulberate pe sub talpi de roua

cu strangere de inima

vertijul dulce-amarui

din ce in ce mai greu

din ce in ce ”

INTALNIRE DE GRADUL TREI

” tin minte ca si cum totul s-ar fi petrecut aievea

basm in nodul orbitelor mele ravasite prin perne

dinspre zid lumina scazu alternand asperitati moliciunii

ar fi trebuit sa stim dragul meu, ar fi trebuit sa stim

acel peisaj incremenit incoltit de incertitudini

gara menita dramatic un loc

semne fragile copaci fara frunze fara vecinatati fara umbra

« incotro descult cu sacosa de plastic in mana »

un sarpe mi se-ncolacea cu inghetatele-i spledori

pe dupa sani pe dupa umeri

in uriasa despartire ca de la sine vorbele

un hau profund

m-am vazut pe mine alaturi asa in capatul scarilor

treptele jos iedera vraiste lunecau nelimitat unduioase

masinaria caderii functiona difuz emanand semnale atomice

patratul unul intr-altul cu moarte garanta sau nu

desprinderea pasului

purtai o redingota neagra din pene

mi-ai intins mana”