a.c grayling – wittgenstein (I)

a.c grayling – wittgenstein
(ed humanitas, bucuresti, 2006)

Numai citate, inca nu stiu sa vorbesc despre Wittgenstein fara sa ma tem ca nu l-am exprimat ca pe sine...

I. Viata si personalitatea

* [...] manuscrisul cartii sale, Logische-Philosophische Abhandlung, cunoscuta cititorilor de limba engleza ca Tractatus Logico-Philosophicus (nume sugerat de Moore, ca imitatie dupa Tractatus Teologico-Politicus al lui Spinoza).
* Tractatus a fost singura lucrare filosofica pe care Wittgenstein a publicat-o in timpul vietii. Cand a incheiat-o, el a considerat ca a rezolvat toate problemele filosofiei si, in acord cu acesta convingere, a renuntat la activitatea filosofica si si-a indreptat atentia in alta parte.
* era stilul de predare a lui Wittgenstei sa se lupte cu problemele sale in fata lor, strigand uneori: „Astazi sunt tampit!” iar alteori stand intr-o tacere intensa, prelungita.


II. Filosofia timpurie

1.Cadru si teluri
* [...] o intelegere adecvata a modului de functionare a limbajului. El stabileste acesta spunand ca vom rezolva problemele filosofiei atunci cand vom intelege „logica limbajului nostru.”
* Obiectivul sau este de a rezolva problemele filosofiei, si el intentioneaza sa faca asta aratand cum functioneaza limbajul.
* [...] limbajul are o structura de baza logica, a carei intelegere arata limitele a ceea ce poate fi spus clar si cu sens. [...] ceea ce poate fi spus este acelasi lucru cu ceea ce poate fi gandit. Aparitia problemelor filosofice traditionale este tocmai rezultatul incercarii noastre de a spune ceea ce nu se poate spune – echivalent, dupa el, cu incercarea de a gandi ceea ce este de negandit.
* „ceea ce se poate spune in genere se poate spune clar, iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie sa se taca.” [...] „Exista, intr-adevar, lucruri care nu pot fi spuse in cuvinte. Ele se arata. Ele sunt ceea ce este mistic.”
* [...] sarcina sa este sa dezvalui natura limajului si a replatiilor sale cu lumea, ceea ce in fapt revine la a explica felul cum intelesul se ataseaza propozitiilor pe care le asertam. [...] a descrie ce sunt propozitiile si in ce consta intelesul lor. Pentru W. acesta este acelasi lucru cu a identifica limitele gandirii; de vreme ce limitele limbajului si ale gandirii sunt aceleasi, o investigatie a celor dintai constituie o investigatie a celor din urma.
* O judecata este ceva asertat, sau propus pt a fi acceptat ca adevarat, de exemplu: „masa este maro”, „aceasta carte este despre W”. [...] O propozitiune nu trebuie decat sa se supuna regulilor gramaticale ale limbajului caruia ii apartine, pt a fi o propozitiune; nu trebuie, in plus, sa fie ‚cu sens’.
* in teoria lui W. o propozitie este expresia pronuntata sau scrisa a unui gand.
* o problema tratata de Russell intr-un celebru articol de analiza logica. Problema respectiva priveste faptul ca limbajul comun este adesea inselator din punct de vedere filosofic – ceea ce inseamna ca ne induce adesea in eroare cu privire la ce putem gandi in mod legitim despre lume. [...] Ideea este deci ca forma de suprafata a propozitiuniilor din limabjul comun poate ascunde imporante diferente intre ceea ce se spune cu adevarat – si deci se gandeste – in diferite cazuri; iar aceasta poate conduce la probleme filosofice si neintelegeri.
* ideea entitatilor subzistente (Meinong)
* teoria descriptiilor lui Russell  ceea ce se intelege cand se discuta despre structura logica sau forma logica aflata la baza limbajului comun
* Abordarile moderne ale logicii incep cu Gottlob Frege. Pana la el, logica pastrase in esenta caracterul pe care i-l daduse Aristotel [...] Descoperirile si inovatiile lui Frege au fost revolutionare, facand imediat logica mai simpla, mai puternica, mai extensiva decat logica traditionala. In mare parte, aceasta se datoreste faptului ca el a inventat un limbaj simbolic, bazat pe aritmetica, si care i-a permis sa exploreze domeniul cu o mai mare ususrinta si mai profund decat fusese pana atunci posibil. El a numit limbajul sau simbolic o „scriere conceptuala” si l-a folosit pt a construi un set de noi notiuni logice fundamentale, ce sunt acum centrale in acest domeniu.
* Interesul principal in logica este de a identifica su clasifica formele valide de inferenta. [...] A trage o concluzie din premise inseamna a infera din ele. Daca o concluzie poate fi inferata in mod valid din premisele ei, atunci spunem ca premisele implica concluzia sau ca aceasta urmeaza din premise. [...] singurul interesel al logicianului priveste o forma a rationamentului, nu adevarul si falsitatea premiselor si concluziilor sale. [...] Distinctia intre validitate si adecvare este una semnificativa, caci multe rationamente pot fi valide in ceea ce priveste forma lor („formal valide”) fara a fi adecvate, adica fara a garanta adevarul concluziilor lor. [...] validitatea este proprietatea pe care o are un rationament atunci cand forma sa este astfel incat DACA premisele sunt adevarate, adevarul concluziei este garantat. [...] adevarul sau falsitatea, valorile de adevar al unei propozitii compuse depind in intregime de valorile de adevar ale propozitiilor sale constituente atomare.

2.Argumentul Tractatus-ului
* felul in care este structurat Tractatus-ul --> sapte teze, iar corpul cartii consta in comentarii si dezvoltari ale fiecarei dintre primele sase, impreuna cu comenatariile si dezvoltarile care deriva din aceste remarci de prim ordin.
* Atat limbajul, cat si lumea, spune W., au o structura. Limbajul este constituit din propozitii, iar acestea sunt compusi formati din ceea ce el numeste propozitii „elementare”, care la randul lor sunt combinatii de nume. Numele sunt constituentii ultimi ai limbajului. In mod corespunazator, lumea consta din totalitatea faptelor, iar faptele sunt compuse din „strai de lucruri”, care la randul lor sunt compuse din obiecte. Fiecarui nivel din structura limbajului i se potriveste un nivel in structura lumii. -->„teoria reprezentationala a sensului”
* Cand un semn sau un sir de semne nu reuseste sa exprime o propozitie, este vorba de un nonsens. [...] W. include „cele mai multe dintre propozitiile filosofiei” in acesta clasa. [...] Limitele a ceea ce poate fi spus – si deci gandit – cu sens se dovedesc astfel a fi impuse de structura limbajului si a lumii deoptriva, si de felul in carte ele sunt conectate reciproc prin relatia de „reprezentare”.
* In conceptia lui W., subiectele cu semnificatie etica si religioasa se arata; ele nu pot fi exprimate.
* Faptul ca sunt „simple” inseamna ca obiectele nu se schimba. Doar combinatiile si aranjarile lor o fac. [...] fiecare asemenea combinatie are un caracter definit. Aceasta determinabilitate a aranjarii constituie structura starii de lucruri. Strictura faptelor este determinata, de asemenea, de structura starilor de lucruri ce le constituie. [...] fiecare fapt are o singura analiza corecta.
* [...] starile de lucruri care exista stabilesc care stari de lucruri nu exista. De vreme ce, in acest mod, felul in care sunt lucrurile determina felul in care ele nu sunt, realitatea ca intreg este totalitatea starilor de lucruri existente, impreuna cu tot ceea ce existenta lor exclude ca nonexistent.
* teoria „reprezentarii” si limbaj  pt W., cand cineva gandeste ceva despre lume – un fapt – gandurile sale sunt ca o imagine logica a acelui fapt, si de vreme ce propozitiile sunt expresii ale gandurilor, propozitiile sunt prin urmare ele insele imagini ale faptelor.
* 4.001 Totalitatea propozitiilor constituie limbajul.
4.11 Totalitatea propozitiilor adevarat constituie intreaga stiinta a naturii.
* 4.01 Propozitia este o imagine a realitatii.
4.022 Propozitia isi arata sensul.
Daca este adevarat, propozitia arata cum stau lucrurile. Si spune ca lucrurile stau astfel.
4.023 Propozitia trebuie sa restranga realitatea la doua alternative: da sau nu. Pentru a face aceasta ea trebuie sa descrie complet realitatea.
* 5. Propozitia este o functie de adevar a propozitiilor elementare.
4.21 Cel mai simplu gen de prop, prop elementara, aserteaza existenta unei stari de lucruri.
4.25 Daca prop elementara este A, atunci starea de lucruri exista; daca prop elemantara este F, atunci starea de lucruri nu exista.
4.44 Prop elemantara consta din nume. Ea este o inlantuire, concatenare de nume.
4.24 Numele sunt simboluri simple.
* Interesul lui W consta numai in caracterul logic pe care lumea si limbajul trebuie sa-l posede, pt a face posibila conexiunea dintre ele.
* Teoria reprezentarii i-a fost sugerata lui W, dupa cum povesteste in Caietele sale, citind o descriere in ziar despre cum erau folosite intr-un tribunal din Paris masinutele de jucarie si papusile pt a reprezenta intamplarile unui fapt relativ nou atunci in lume, un accident de masina. Modelele reprezentau realitatea fiind aranjate intr-un fel care corespundea exact dispunerii oamenilor reali si vehiculelor la momentul accidentului. Aceasta ridica o intrebare: ce anume face ca ceva sa fie o reprezentare pt altceva?
* posibilitatea ca lucrurile din realitate sa fie reprezentate de imagini – adica aranjarea lor sa poata fi expusa prin aranjarea elementelor imaginii – se bazeaza pe faptul ca imaginile au ceva in comun cu realitatea pe care o infatiseaza, iar ceea ce au in comun este desigur structura lor.
* structura impartasita de imagine si realitate este o structura de elemente – elementele imaginii si elementele realitatii infatisate. Legatura intre o anumita imagine si realitate este o legatura intre elementle lor respective.
* 4.014 Discul, ideea muzicala, notele scrise si undele sonore, toate se gasesc, unele fata de celelalte, in aceeasi relatie interna de reprezentare care exista intre limbaj si lume. Ele sunt toate construite potrivit cu un plan logic comun.
Ca lucrurile stau astfel se poate vedea din faptul ca exista reguli care il fac pe muzician sa poata traduce notele muzicale intr-o miscare a degeteleor sale pe claviatura, si de aici, cu ajutorul mecanismului pianului, in sunete. In mod similar, structura santurilor de pe un disc muzical este in mod precis corelata cu sunetele care sunt produse cand este ascultat discul; iar cineva antrenat in mod potrivit ar putea asculta discul si transcrie muzica apoi in note. Santurile, sunetele, notatia muzicala au toate acesi forma logica. Exista o conexiune esentiala intre ele, si acesta conexiune este forma lor logica impartasita.W spune ca asa cum o partitura muzicala infatiseaza sunetele pe care le auzim cand e cantata, tot asa o prop este o imagine a realitatii in virtutea aceleasi relatii interne a formei logice imparatsite.
4.021 Propozitia este o imagine a realitatii, caci daca inteleg propozitia, cunosc situatia pe care o reprezinta.
4.03 Propozitia ne comunica o situatie, si astfel ea trebuie sa fie in mod esential in conexiune cu situatia.
Si conexiunea consta tocmai in faptul ca ea este imaginea logica a acesteia.
[...]
4.031 In loc de: „Aceasta prop are un anumit sens”, se poate spune mai bine: „acesta prop reprezinta o anumita situatie.”
* singurele prop semnificative (si deci ganduri) sunt cele care sunt imagini ale realitatii – adica cele care sunt imagini ale felului cum sunt lucrurile in lume. Si acest lucru inseamna a spune ca singurul discurs semnificant este discursul factual („propozitiile stiintei naturii”).
* „[Filosofia] trebuie sa stabileasca limite gandirii trecand in afara prin ceea poate fi gandit.”
* tauologii si contradictii
* rolul limabjului: „propozitiile logicii descriu schelaria lumii” si ele fac acesta aratand ce trebuie sa se petreaca pt ca limabjul sa aiba sens. Tot ceea ce presupune logica este ca numele denota obiecte si propozitiile au sens; altfel „logica nu are nimic de-a face cu intrebari despre cum este lumea noastra in realitate.”
* filosofia ca „elucidare”
* In mod strict, structurile logice ale limbajului, lumii si relatia lor se arata, sau devin manifeste, cand sunt vazute corect: „Propozitiile nu pot reprezenta forma logica: acesta este oglindita in ele. Limbajul nu poate sa reprezinte ceea ce se reflecta in limbaj.”
* Mai curand, eticul si religiosul se arata: „exista intr-adevar lucruri care nu pot fi puse in cuvinte. Ele se manifesta ele insele. Ele sunt elementul mistic.”
* [...] actele bune sau rele ale vointei nu aduc ceva diferit in lume, in sensul ca ele nu schimba nici unul dintre faptele privitoare la cum sunt lucrurile in lume, ci mai degraba modifica „limitele lumii”, adica afecteaza felul cum lumea ca intreg ii apare agentului moral.
* „Lumea omului fericit este diferita de lumea omului nefericit.”
* [...] prin urmare, propria mea moarte nu este un eveniment al vietii mele – „moartea nu se traieste” – si deci, intru catva, „lumea noastra nu are sfarsit, in acelasi fel in care campul nostru vizual nu are limite”.
* 6.44 Nu cum sunt lucrurile in lume reprezinta ceea ce este mistic, ci faptul ca ea exista.
6.45 A vedea lumea sub specie aeterni inseamna a o vedea ca un intreg – un intreg limitat.
Sentimentul lumii ca intreg limitat – acesta reprezinta ceea ce e mistic.
* „Despre ceea ce nu putem vorbi, trebuie sa pastram tacerea.”

3. Cateva comentarii si probleme
* Dar sa ne gandim ca limbajul este folosit exclusiv pt a face enunturi inseamna sa ignoram o multitudine de alte intrebuintari ale limbajului [...]
* Tractatus-ul neglijeaza pe deplin marea varietate a limbajului [...]
* modelul atomar – presupunerea ca limbajul si lumea sunt complexe si deci structurate, si ca prin urmare structurile lor pot fi analizate prin elementele lor cele mai simple si fundamentale.
* Dupa perspectiva din Tractatus, o propozitie este adevarata daca „reprezinta”, sau corespunde cu ceea ce se petrece.

4. Influenta filosofiei timpurii
* Din memoriile lui W reiese ca aceasta procedura de demolare a opiniilor – si increderii – cuiva, mai degraba prin maniera decat prin continutul opozitiei sale, i-a fost caracteriztica de-a lungul vietii.