Acesta este momentul cand, fara sa-ti dai seama, sufletul se poate dezintegra, in particule si cuante si pulbere, pana la inexistent(a). De aceea, cand pasesc, ramane in urma-mi doar praf de stele...
Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:
Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!
No comments:
Post a Comment