Srpski II

Cateva situatii interesante in ceea ce priveste declinarea substantivelor in limba sarba:

*** cazul Vocativ
* subst masc sg adauga "-e" formei de nominativ
- subst masc care se termina intr-o consoana moale, adauga "-u"
(cons moi: c/ ć/ č/ dž/ đ/ j/ lj/ nj/ š/ ž )
DAR
- la cazul vocativ, "R" este considerat consoana moale
ex. konobaru!
* subst neutre pastreaza forma de nominativ
* vocativul plural coincide cu forma de nominativ plural, pt toate genurile

*** cazul Acuzativ
* forma de masc sg coincide cu forma de nominativ sg
INSA
- cand un subst masc desemneaza o fiinta umana sau un animal (subst animate deci), forma de acuzativ preia desinentele cazului genitiv
- la acuzativ plural, regula nu se aplica

*** cazul Genitiv
- pt cazurile de genitiv plural, daca tema cuvantului se termina in doua consoane, atunci se adauga vocala "-a" intre aceste consoane, la toate genurile
ex. banka - banke - banaka (N sg - N pl - G pl)

De fiecare data cand citesc si recitesc si rerecitesc cele de mai sus, mai ca incep sa plang nervos. Adica, WTF? De unde si pana unde? De ce?

In astfel de situatii parca as vrea sa ard foile dupa care invat, sa le prefac in scrum si praf, sa le amestec cu sange sau alcool si sa mi le injectez in vene. La naiba, ca o iubesc si o urasc aprig!
xxx