Albastrul acestei luni este chiar imaginea pe care am ales-o ca fundal al blogului, in incercarea de reinventare... vizuala. Am lucrat la el aproape trei zile, si aproape fara somn, in cautarea formei sau a formelor care sa completeze fondul si cuvintele. Pentru ca ramane blogul gandurilor mele, am considerat ca reprezentarea de jurnal scris de mana i se potriveste perfect, mai ales ca regret vremurile epistolelor, cand numai aspectul scrisului in sine crea legaturi.
Singura mea neliniste ar fi ca acest font sa nu fie cumva ilizibil, iar ceea ce ma macina este ca semnele de punctuatie abia se mai disting, in conditiile in care imi citesc postarile de cateva ori inainte de a le publica, adaugand semnele de punctatie potrivite regulilor, si mai ales cadentei. Pentru mine, fiecare virgula este esentiala in curgerea vie a cuvintelor. In plus, punctele mele de suspensie sunt de nerecunoscut - ceea ce e similar unei lovituri de moarte, pentru ca in lumea semnelor de punctuatie, punctele de suspensie sunt echivalentul inefabilului, sunt... Eu.
Structurii blogului am mai aduagat o pagina, cu
Albstrul lunii de la inceputuri pana-n prezent; doar imagini, fara vorbe. Povestea fiecarui Albstru se regaseste in sub forma de link, in mentiunea lunii si a anului in care a fost postat.
Evident, astept impresii!
Albastreste vorbind, imaginea este din Rovinj, Croatia - loc deja trecut pe lista locurilor de vizitat si zabovit saptamani; bancuta de pierdut in ganduri si in carti, felinar, albastru, cer, sunet si adieri de valuri si armonie - cu siguranta mai mult decat doar cromatica.