Din nou, Sorescu

-- Pai Sorescu? Iar? Ce, e blogul lui?

-- Chiar, oare cum ar fi aratat blogul lui Marin Sorescu?...

-- El a avut volume.

-- Si totusi... Si, da, Sorescu, din nou. Pentru ca aceste randuri ma farmeca, pentru ca as vrea sa mi le intiparesc in creier si nu pot, sa stau cu capul in maini in mijlocul lor, si sa ma pierd si minunez printre sensuri, pentru ca nu am renuntat la ideea mea de biblioteca portabila, pentru ca sunt cuvinte de solitudine si lacrimi, si nebunie, si mare, pentru ca pur si simplu este Sorescu, si nu-i pot rezista...

Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea". M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului... (Marin Sorescu)