Toamna.
O frunza plutind spre pamant -
singuratatea Vietii.
***
Toamna
O frunza plutind spre pamant -
singuratatea mortii.
Un haiku in doua variante, inspirat de exact imaginea descrisa; poate pentru ca era seara, si lumina de felinar, si toamna, am simtit singuratate - posibil singuratatea absoluta - a existentei in sine, si a frunzei pierite...
La o reconsiderare, pe cel de-al doilea haiku l-as scrie asa:
Toamna
O frunza plutind spre mormant -singuratatea mortii.
No comments:
Post a Comment