Noesis

Ea devenise incetul cu incetul cuvant,
fuioare de suflet de vant,
delfin in ghearele sprancenelor mele,
piatra starnind in apa inele,
stea inlauntrul genunchiului meu,
cer inlauntrul umarului meu,
eu inlauntrul eului meu.
(nichita - semne 12)

Citesc si recitesc Nichita, si de fiecare data am impresia de intelegere tot mai aproape de Sens. 

In urma cu cativa ani era analiza de text, presupuneri si convingerea semnificatiei - insa versurile ramaneau mereu 'opera aperta' - in timp, isi asterneau cate un nou strat de interpretare la fiecare recitire. 

Acum insa, experimentez un fel de certitudine interioara, un soi de moment noetic, cu imagini mentale si un glas simultan parcurgerii vizuale a textului, care imi citeste sensurile ascunse in cuvinte. Ca si cum, dincolo de text, Eul meu poetic il aude pe al lui recitandu-i intelesuri...