Mi-e dor de Magia Pavic, de cum frazele se desfasoara precum sentinte, axiome, legi universal-valabile, dincolo de explicatii sau demonstratii...
Mi-e dor de o lume in care sa ma traiesc, in care sa imi simt sufletul ca si cum s-ar cufunda confortabil intr-un balansoar, in fata semineului...
Mi-e dor de o scriere cu care sa imi petrec Timpul, iar Timpul sa ma petreaca pe mine, uitandu-ma de sfarsit...
No comments:
Post a Comment