-- Mi-e dor de tine.
-- Abia acum ? Dar cand esti langa mine si clipesti ?...
Si totusi…
...nebunie, sau doar placerea de a scrie ?...
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)
Cand a incetat El - Marin Sorescu - sa mai fie, eu abia descopeream placerea ‘cetitului’...
De fiecare data cand il citesc ma intreb cum ar fi fost sa ma fi nascut eu mai devreme...sau el mai tarziu, dar sa ramana el.
Mi s-au impus desigur, vederii imagini cu el ; dar eu stiu ca ma fascineaza iubirile stupide, anti-asteptari, anti-estimari, irationale, fara explicatie, sau electrizate de vreo cauza, din infinitele cauze posibile...
Ar fi fost poate, singurul scriitor caruia chiar i-as fi scris ; probabil, paralizata de aceasi teama a insuficientei semanticii in fata sentimentelor ar fi rezultat o extrema : ceva fie extrem de inexpresiv, fie extrem de intens-desuet...
si poate mi-ar fi raspuns ; atunci i-as fi venerat scrisul, cu dezamagirea de a-i fi descoperit omenescul. Sau nu mi-ar fi raspuns, si as fi regretat slabiciunea in fata cuvintelor mele si a scrierilor lui...
Si cum sa nu te fascineze joaca lui de-a cuvintele...cand aseaza un sens propriu langa altul figurat si invers, si le schimba, le transforma, pentru a le reda apoi sensul...nu ludic, care aparent domina scrierea, ci unul profund tragic, trist, si in aceasi masura Uman.
Si pe tine te iubesc pentru o cauza – de cand te-am intalnit – pierduta...
*************
Şi cu toate că-mi suport
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit,
Câteodată mă pomenesc urlând:
Circulaţi numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!
(Muntele)
*****
Că, uite, bărbile lor
Mă zgârie
Când mi-alint de ele sufletul.
(Barbatii)
*****
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi.
Câteva momente când era să fim frumoşi.
Câteva momente când era să fim geniali. [...]
Toate acestea fac un viitor luminos
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero. [...]
(Contabilitate)
*****
Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul şi, simţindu-şi sfârşitul,
Poate că s-a gândit şi el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
După inima lui Dumnezeu
Şi deşteptătoarele sună şi ziua şi noaptea
Învierea stelelor.
(Cu spatele)
*****
Dumnezeu a observat
Această creaţie deşănţată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeieşte,
Şi l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
(Adam)
*****
Când am insomnie,
Seara, înainte de culcare,
Iau un atlas istoric
Cu puţină apă.
(Istorioterapie)
*****
A mai trecut o oră,
Au mai rămas încă patru,
Apa clocoteşte în baie,
Casc şi mă uit pe fereastră,
Privesc după soare care nu mai apune
Şi mă plictisesc îngrozitor.
(Seneca)
*****
Când se dă de leacul unei boli
Toţi cei care au pierit de acea boală
Ar trebui să învie
Şi să-şi trăiască în continuare
Restul de zile
Până la îmbolnăvirea de o altă boală
Al cărei leac n-a fost încă descoperit.
(Leac)
*****
De câte ori închid citatul,
Simt în mine
Nu ştiu ce secretă jubilaţie
De poliţist:
L-am închis şi pe-ăsta,
Mama lui de porc!
(Am inchis citatul)
*****
O carte, odată scrisă,
Nu produce imunitate la scris.
Te vei îmbolnăvi de microbul
Cărţii următoare.
Şi tot asa...
Ca o veşnică stare de gripă,
Cu un milion de rădăcini
De microbi.
(Bolnav de carte)
*****
Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra
Dar, uite, jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.
Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.
(Sah)
*****
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Am zarit lumina)
Desigur distributia, ca personaje secundare, este exceptionala si poate reprezenta cel putin un motiv de vizionare: michael cane (alfred) -- morgan freeman (lucius fox) – gary oldman (gordon) – interpretarea este grozava, dar personajele lor sunt astfel construite cat sa-si indeplineasca rolul in desfasurarea actiunii, fara ca totusi sa se evidentieze.
Nici chiar Christian Bale, chiar daca cel mai reusit Batman de pana acum nu izbuteste sa faca din personajul sau un erou care sa copleseasca ; si asta deoarece, in acest film al seriei, inca de la inceput, Batman nu a fost construit ca sa impresioneze...este un personaj fermecator, dar liniar ; iar ca evolutie, poate fi raportat antagonic doar la Harvey Dent – ambii indragostiti de Rachel, unul cavalerul misterios al orasului, celalalt cel care nu se teme sa-si dezvaluie identitatea, unul incalcand legea, celalalt respectand-o, si amandoi luptand pt Dreptate. Insa, in timp ce Batman va combate ideea de Rau pentru a razbuna moartea lui Rachel, Dent va deveni el insusi o concretizare a Raului.
Povestea este simpla, construita pe aceeasi dichotomie de dintotdeauna : Bine/ Rau ; deznodamantul nu se vrea imprevizibil, desfasurarea actiunii, insa, da. Si este, prin evolutia personajului negativ. Cum efectele speciale nu au abundat, povestea nu s-a centrat pe actiune – care dealtfel a fost atat de intensa, incat am impresia ca filmul nici nu a avut coloana sonora - tind sa cred ca aproape intregul film a fost axat in jurul lui Joker – personajul cel mai bine construit al peliculei.
Daca Batman a fost... Batman – un segment drept, fara variatii, cu comportament previzibil, intotdeauna fidel principiilor sale, Joker a fost fascinant – imprevizibil si sclipitor, inselator si derutant pana la ultima scena a filmului ; unul cu reguli si convingeri, celalalt cu o teorie : folosind impulsul potrivit, oricine poate deveni din justitiar, un proscris, din ocrototit, atacator.
Si, desi actiunea deruteaza, intreaga desfasurare a filmului se concentreaza in jurul demonstrarii acestei teorii ; cand sa crezi ca planul lui Joker viza recuperarea banilor mafiei, ca Rachel a murit ca razbunare, se dovedeste ca uciderea ei reprezenta in fapt declansatorul transformarii lui Dent - in primul rand pentru a-si exemplifica practic ideea, si abia mai apoi pt a distruge credibilitatea procurorului, facilitand astfel eliberarea baietilor rai ; brusc scenele de inceput capata o alta semnificatie. Din acesta perspectiva, si chiar daca in scena oamenilor de pe cele doua vapoare primeaza umanitatea*, Joker si-a concretizat planul perfect, lui Batman revenindu-i rolul de a interveni propriu-zis si simbolic doar in scena de final.
Ar fi nedrept in ceea ce ma priveste sa nu dezvolt putin impresia scenei mentionate mai sus - scena care mi-a placut in aceasi masura in care m-a dezamagit ; m-a dezamagit pentru ca nu cred in oameni, si am convingerea ca intr-o situatie reala deznodamandul ar fi fost altul, si in acelasi timp mi-a placut, pentru ca intr-un fel sau altul, cu totii avem nevoie sa credem in oamneni si in umanitate – motivul pentru care, probabil, majoritatea filmelor, mai ales cele in genul acestuia Trebuie sa aiba un astfel final fericit si optimist.
Un personaj dostoievskian spunea : « daca ar fi nevoie sa aleg intre Hristos si Adevar, as ramane cu Hristos impotriva Adevarului » ...sau cu Joker.
Poate ca atunci cand toate povestile au fost deja spuse, si toti eroii inventati, este nevoie de Personaje precum Joker – prin care care intriga sa se construiasca la nivelul imprevizibilului si al ideilor.

***********
The Joker: You just couldn't let me go could you? This is what happens when an unstoppable force meets an immovable object. You truly are incorruptible aren't you? You won't kill me out of some misplaced sense of self-righteousness, and I won't kill you, because you're just too much fun. I think you and I are destined to do this forever.
Batman: You'll be in a padded cell forever.
The Joker: Maybe we can share one. Then we'll be doubling up the rate this city's inhabitants are losing their minds.
***********
The Joker: You see, nobody panics when things go according to plan. Even if the plan is horrifying. If I told people that a gangbanger was going to get shot, or a busload of soldiers was going to get blown up, nobody would panic. Because it's all part of the plan. But tell people that one tiny little mayor is going to die and everyone loses their minds!
The Joker: Introduce a little anarchy. Upset the established order and everything becomes chaos.
[with the gun in Two-Face's hand, he places the gun to his forehead]
The Joker: I'm an agent of chaos. Oh, and you know the thing about chaos? It's fair.
[Two-Face pauses and takes out his coin]
Two-Face: [showing the unscarred side] You live.
The Joker: Mm-hm.
Two-Face: [showing the scarred side] You die.
The Joker: Now we're talking!
***********
Batman: Why do you want to kill me?
The Joker: Kill you? I don't want to kill you! What would I do without you? Go back to ripping off mob dealers? No, no, you... you complete me.
***********
The Joker: I had a vision, of a world without Batman. The mob ground out a little profit and the police tried to shut them down, one block at a time. And it was so... boring. I've had a change of heart. I don't want Mr.Reese spoiling everything, but why should I have all the fun? Let's give someone else a chance. If Coleman Reese isn't dead in sixty minutes then I blow up a hospital.
***********
Batman: What did you do?
The Joker: I took
***********
The Joker: You'll see, I'll show you, that when the chips are down, these uh... civilized people, they'll eat each other.
***********
The Joker: Tonight you are all going to be part of a *social experiment*.
***********
The Joker: Do you wanna know why I use a knife? Guns are too quick. You can't savor all the... little... emotions. In... you see, in their last moments, people show you who they really are. So in a way, I know your friends better than you ever did. Would you like to know which of them were cowards?
"Let’s put a smile on that face!" And....Why so serious?"
deci da, leonard cohen va concerta la bucuresti. 21 septembrie 2008 va fi o data de insemnat in calendar. in analele concertelor-spectacol memorabile. in amintire, in memorie, in auz, vaz si fiecare simt posibil existent.
When you've fallen on the highway
and you're lying in the rain,
and they ask you how you're doing
of course you'll say you can't complain --
If you're squeezed for information,
that's when you've got to play it dumb:
You just say you're out there waiting
for the miracle, for the miracle to come...
Din colectia "Cotidianul"
Truman Capote - Mic dejun la Tiffany --> desi m-am obisnuit ca ecranizarea majoritatii scrierilor sa iasa mai slaba decat "originalul", si desi am vazut filmul acum ceva timp, pt mine cel putzin, nuvela a fost sub asteptari... desi personajul Holly Golightly pare destul de bine conturat, nu reuseste sa captiveze... m-as fi dorit subjugata de ea... n-am fost... ca stil pe ici pe colo cam aduce cu Salinger.
M-a emotionat in schimb ultima povestioara din volum "O amintire de Craciun" - despre care n-o sa scriu nimic pt ca mi-e lene, s-apoi, oricum fiecare percepe diferit si confera propriul sens cuvintelor...
Junichiro Tanizaki - Jurnalul unui batran nebun --> un batran obsedat de nora sa, banuindu-se a fi indragostit de ea, cumparandu-i bijuterii si indeplinindu-i dorintele pt a fi lasat s-o atinga... pe langa asta insa este si o descriere aproape continua a imbatranirii fizice in cel mai pur stil naturalist... multi termeni din cultura si civilizatia japoneza excelent explicati in notele de subsol... m-as fi asteptat la ceva mai multa poezie dat fiind faptul ca venea din partea unui scriitor japonez, dar chiar nu si-ar fi gasit locul aici - adica romanul este foarte bine scris si documentat, iar cu o sensibiltate exacerbata cititorul s-ar putea chiar imbolnavi de batranete (auto)indusa
(27 ian 2007)
Acum regret ca n-am scris nimic macar despre:
Pacientul englez -- Michael Ondaatje
Ochi albastri parul negru -- Marguerite Duras
Dormi! -- Annelies Verbeke
Insecta -- Claire Castillon
Femei in tara barbatilor
le preconizez insa, o recitire...
* ... cele cîteva pagini demonstrative de mai jos îsi trag toata forta din faptul ca povestea e în întregime adevarata, de vreme ce am nascocit-o de la un cap la celalalt. Realizarea ei materiala propriu-zisa consta în esenta dintr-o proiectare a realitatii, prin atmosfera
* Goli baia dînd o gaura în fundul cazii. Pardoseala baii, cu dale de gresie ceramica de un galben deschis, era în panta si îndrepta apa spre un orificiu sub care se afla chiar biroul locatarului de la etajul de jos. Nu de mult, acesta, fara a-l înstiinta pe Colin, îsi mutase biroul în alt loc. Acum, apa curgea pe dulapul de provizii.
* Atîrna prosopul de rastel, puse presul de baie pe marginea cazii si presara peste el un strat bun de sare pentru a-l sili sa dea afara toata apa. Presul începu sa lase bale si sa faca ciorchini din basicute de sapun.
* — As vrea sa ma-ndragostesc, spuse Colin. Ai vrea sa te-ndragostesti. Ar vrea idem (sa se-ndragosteasca). Am vrea, ati vrea sa va-ndragostiti. Si ei ar vrea sa fie îndragostiti...îsi înnoda cravata în fata oglinzii din baie.
* Usa de la intrare se închise în urma lui cu zgomotul unui sarut pe-un umar gol.
* Mergeau, apucînd-o pe primul trotuar iesit în cale. Un nouras trandafiriu cobora din vazduh si se apropia de ei.
— Vin! propuse el.
— Vino, spuse Colin.
Si norul îi învalui. înauntru era cald si mirosea a zahar cu scortisoara.
— Nu ne mai vede nimeni! spuse Colin... Dar noi îi vedem!...
— E cam transparent, spuse Chloe. Fii cu bagare de seama.
— Nu-i nimic. E mai placut totusi, spuse Colin. Ce vrei sa facem?
— Sa ne plimbam, atît... Te plictiseste?
* Colin se simtea cuprins de rusine la gîndul ca e asa de bogat
— Asculta, Chick, spuse el, vrei o parte din banii mei? Alise îl privi pe Colin cu duiosie. Era atît de bun, încît în vinele de la mîini i se zarea palpitul gîndurilor albastre si mov.
* Era ceva eterat în cîntecul lui Johnny Hodges, ceva inexplicabil si desavîrsit de senzual. Senzualitatea în stare pura, desprinsa de trup.
Colturile camerei se modificau si se rotunjeau sub înrîurirea muzicii. Colin si Chloe se odihneau acum în centrul unei sfere.
— Ce-a fost? întreba Chloe.
— The Mood to be Wooed, raspunse Colin.
* Pişca zdravan de vîrf o raza de soare care se pregatea sa atinga un ochi al Chloei. Raza se contracta domol si porni sa se plimbe pe mobilele din camera.
* Iesira. Cerul albastru-verzui atîrna pîna aproape de caldarîm si pe jos pete mari albe însemnau locurile unde se zdrobisera nori.
— A fost furtuna, spuse antichitarul.
*******

* Quand on ne sait rien, on peut tout de même trouver des choses, avec de l'imagination.
* Une sortie, c'est une entrée que l'on prend dans l'autre sens.
* On ne comprend pas une oeuvre, on comprend l'homme qui l'a faite.
* L'histoire est entièrement vraie puisque je l'ai imaginée d'un bout à l'autre.
* Je me demande si je ne suis pas en train de jouer avec les mots. Et si les mots étaient faits pour ça ?
(Boris Vian) - 24. 06.2008
Au trecut deja doua saptamani de la ultima zi de bookfest... achizitiile acestei editii, pe zile:boris vian – cronici romantate (univers)
paulo coelho – enigma/agenda (humanitas)
"Creierul meu excitat e o cursa de soareci." Cum poate o poetesa sa umble asa usor prin literatura universala?
In loc sa-ti tin o polologhie despre lectura ca modus vivendi, ti-l citez pe Borges: "Sa se laude altii cu paginile pe care le-au scris; / eu ma mindresc cu cele pe care le-am citit" (volumul "Poezii - Un cititor").
Fa-ti biografia din titluri de carti editate la Polirom.
Iata din citeva titluri, dintre cele peste 350 publicate in colectia "Biblioteca Polirom" si in seriile de autori straini pe care le coordonez din 2001: "De veghe in lanul de secara", "Ramasitele zilei", "O dragoste", "Sub vulcan", "Se face tot mai tirziu", "Frumosii invinsi", "Evadari din iubire", "Pe drum", "Fara speranta", "Pamintul de sub talpile ei", "Sfirsitul unei iubiri", "Pata umana", "Ispasire", "Factotum", "Ada sau ardoarea", "Sufocare", "Corectii", "Mingiieri straine", "Eseu despre orbire", "Femeia care astepta", "Pianista", "Fructele pasiunii", "Taci, te rog!", "Marea aspiratie", "Lumina de august", "Cartea iluziilor", "Orbirea", "Middlesex".
Citesc monstruos si browsez enorm. Multe carti straine imi sint trimise de agenti literari sub forma de manuscris electronic, necorectate, chiar cu un an inainte de aparitie. Uneori se intimpla sa vina si cite cinci-sase pe zi. Deja am un soi de fler, simt ce e de aruncat dupa 20-30 de pagini citite pe ecran. Un singur click si-au disparut in cosul de gunoi al computerului. Din multe nu ai ce alege. Si ma trezesc la sfirsitul zilei vlaguita si cu sentimentul ca nu am facut mai nimic. Acum e moda imitatorilor "Codului lui Da Vinci". Zeci de bestseller-uri se confectioneaza dupa reteta stiuta si intoxica cititorii neavizati. Mai bine iti spun cum imi place sa citesc. Noaptea, in liniste. Si rugindu-ma sa se amine dimineata. Mi-a ramas infipta in minte o comparatie a lui William Burroughs din romanul "Pederast". Acolo, un tinar, Lee, se uita prin ferestrele hotelurilor dubioase, flamind, "ca un peste pradator despartit de prada sa printr-un perete de sticla". Dorintele lui erau de alta natura decit ale mele, desigur. Dar comparatia mi se potriveste: cite carti as tot vrea sa citesc, dar ma izbesc de "peretele de sticla".
(Cotidianul, 22 iulie 2005)
Denisa Comanescu, esti unul dintre cei mai buni si mai activi editori de carte straina ai momentului. Cum reusesti sa fii mereu in vartejul evenimentelor literare?
Cred ca fictiunea straina (fiindca ma ocup cu ea) de multi ani a devenit o parte din viata mea concreta. As putea spune ca de multe ori imi inlocuieste trairea. Citesc mai multe carti pe saptamana, uneori cate un roman pe noapte, si ajung sa fiu bantuita de ceea ce se intampla in cartile altora. E un fel de relatie erotica cu fictiunea, ea actioneaza asupra mea cu un soi de vampirism. Sunt carti atat de puternice care ma storc pentru zile intregi. N-as putea alege spre publicare carti care m-au lasat indiferenta. Pierderea pe care mi-o produc in plan existential e recompensata in momentul in care le vad publicate. Daca vrei, e ca un fel de lupta a lui Iacob cu ingerul. Nu pot sa le las sa "plece" decat pe acele carti in care ajung sa cred.
Poeta, traducatoare, antologatoare de poezie, fost redactor-sef la Editura Univers, director editorial la Editura Polirom, coordonatorul colectiei "Bibliotecii Polirom", bursiera de cateva ori in culturi de prestigiu. Si totusi poezia nu te-a parasit nici o clipa.
Pentru mine, poezia e un fel de lupta impotriva uitarii, o incercare de a descifra puzzle-ul existentei, cand existenta mea e invadata mai tot timpul de fictiunea altora. Este foarte greu sa ajung la calmul prin care sa ma interoghez pe mine insami, sa lucrez in adanc asupra pierderii. Ai nevoie de un timp al tau in care sa poti taia conexiunile cu ceea ce inseamna cotidianul. Mi se intampla rar sa acced la acest timp al meu.
(Ziua, 8 ianuarie 2005)
64 de playeri, 270 de minute de aceeasi melodie, neintrerupt, continuu si neincetat intr-o noapte de nesomn...si nici macar nu stiu de ce... poate insomnia, poate sentimentul de melodie ce intruchipeaza Sunetul in tacere, poate pentru cum suna “lovers“ sau pianul, sau ”when I know that you're hurt inside”, ”when you wanna die, when you're hurt inside” sau doar “hurt inside”…si ciudat, nu simteam niciun fel de nefericire pana sa ascult melodia…
And why'd you say
It's just another day, nothing in my way
I don't wanna go, I don't wanna stay
So there's nothing left to say
(melodia de ascultat pe youtube, in titlu)
despre farmecul lucrurilor plictisitoare (alain de botton) - asteptam mai mult de la aceasta carte. Asteptam o alta perspectiva asupra cotidianului si asteptam o alta abordare in ceea ce priveste stilul. Volumul se remarca doar prin o analiza personala asupra operelor lui Edward Hopper raportate la gesturile banale ale fiecarei zi, cateva pasaje aforisitice reusite si, fapt care nu apartine autorului, o foarte reusita adaptare a titlului (in original - On seeing and noticing).
parfumul (patrick suskind) - este singura carte care m-a facut sa-mi doresc disperat sa pot amusina cuvintele si imaginile, sau descrisul. Imi pare imposibil sa nu iesi schimbat dupa trecerea prin acesta carte. Are elemente comune cu Hotii de frumusete a lui Bruckner - ambele tratand acelasi subiect (eternizarea frumusetii prin posedarea esentei sale - parfumul trupului intr-un caz, respiratia in celalat) si ambele cu un final-soc -- mult, mult mai dramatic in romanul lui Suskind.
Dat fiind faptul ca am citit acest volum in paralel cu varianta frantuzeasca, ar fi nedrept sa nu remarc traducerea exceptionala din germana realizata de Grete Tartler - absolut deosebita, comparativ.
catafazii (ion duna) - sau variatiuni pe o tema data as spune; insa nu variatiuni repetitive; fiecare reluare de imagine, tema sau constructie semantica aduce un sens nou si o alta profunzime poeziei respective. Prefer totusi primul volum al poetului, Trenul de treiesiunu februarie
(3 iulie 2007)
Va recomand Flori pentru Algernon - Daniel Keyes -- este o carte care consuma psihic, nu prin greutate (cum este de exemplu Crima si pedeapsa), ci prin faptul ca solicita maximul de empatie si sensibiliate de care cred ca este capabil un om; sfarsitul este trist intr-un mod previzibil (ma asteptam sa se incheie naspa, dar nici chiar asa) si poate tocmai de-asta foarte reusit.
Povestea pe scurt: Charlie Gordon este un tanar intarziat, caruia i se ofera sansa de "a deveni destept" printr`o operatie pe creier, experimentata inainte doar pe un soricel - el este Algernon. Charlie accepta, si in scurt timp devine superlativul lui genial sau (altfel spus si la fel de fortat) peste masura de genial. Observa insa ca starea sa intelectuala este similara cu evolutia lui Algernon. Cand descopera ca acesta incepe sa dea semne de regresie intelectuala accentuata, intelege ca nu mai are mult...
(25 iulie 2007)
