Doua verbe/ substantive mi-au atras atentia azi-noapte, prin curiozitatea de a descoperi motivele aparentei radacini comune:
a distr-uge/ distrugere; a distr-a/distractie
lat. destruere / distrahere
fr. détruire/ distraire
it. distuggere/ divertire (din lat.divertere)
sp. destruir/ divertir (din lat.divertere)
( fabulous lettering-caro wallis - flickr.com)
Se pare ca romana si franceza, probabil printr-un calc lexical, au atribuit lui ‘a distra’ si sensul de ‘distractie’, si cel de ‘distragere’, romana pastrand sau incluzand, si forma corect-etimologica ‘a distrage’.
Se mai pare ca in limba romana, ‘a distruge’ a venit pe filiera italiana (distruggere), in timp ce ‘a distra’, a fost preluat din franceza (distraire) ; de aici aparenta etimologie/ radacina comuna a celor doi tremeni (distruggere/ distraire).
Mi s-ar fi parut fascinat cum, prin evolutie fonetica sau imprumut, unele limbi sa fi pastrat paronimia (e/i), in timp ce altele sa fi transformat-o intr-o aparenta radacina comuna... intamplare, sau ‘un mod de a se crampona de fericire’ ?
Nici una, nici alta, pare-se.
No comments:
Post a Comment