P.D.Ouspensky

O postare pentru a marca un citat cu aer de Pavic descoperit acum putin timp pe Facebook, si un scriitor care-mi este necunoscut inca, si pe care (pre)simt ca il voi ''intalni'' in curand, si, cel mai probabil, ne vom intelege de minune.

Sau poate pur si simplu mi-e dor de Milorad...

"Dintr-o dată am văzut că omul care venea spre mine dormea... Deşi avea ochii deschişi, mergea adâncit în vise, care treceau pe faţa lui aşa cum trec norii pe cer. Mi-a trecut prin minte că, dacă aş putea să mă uit mai mult timp la el, aş putea să-i văd visele... După el a venit alt om, care dormea şi el. Pe drum a trecut un izvosik (şofer de taxi) adormit şi el, la fel ca şi pasagerii pe care îi transporta. Dintr-o dată m-am văzut în postura prinţului din Frumoasa adormită. Toţi cei din jurul meu dormeau."

Gaudeamus 2013 - pseudolistutz

Gaudeamus
20-24 Noiembrie 2013

La o ne-gandire, si impulsiv, mi-as cumpara cam asa: Despre eroi si morminte, un Borges, niste Amelie, Anestezie locala - Gunter Grass, Apararea Lujin - Nabokov, un Murakami. Si am impresia ca am uitat muuulte, dar si cand voi intocmi listutzul! daca! sau mai bine nu...

Mood ingrozitor de negru-inchis

Doua filme am asteptat cu nerabdare anul acesta: the Great Gatsby si Mood Indigo - sau invers, mai degraba. Pe primul l-am vazut prin iunie, si m-a dezamagit - poate pentru ca nu m-am putut detasa de etaloane - carte si clasicul cu Robert Redford si Mia Farrow. Dupa cum scriam pe Facebook intr-o pauza sa vizionare (pt ca mi-e lene sa refrazez si sa adaptez): "ma asteptam sa se vrea (si eventual reuseasca) daca nu ceva mai bun, macar ceva la acelasi nivel; da, se foloseste de un tertip inedit pt a declansa povestirea, pastreaza putin din imaginile si constructile poetice ale lui Fitzgerald, dar parca ii lipseste diafanul. Mai am o ora si ceva, poate se mai schimba pe parcurs." Nu s-a prea schimbat nimic - este un film de atmosfera, o adaptare reusita, intre modern si de epoca, un film de vazut, insa nu si de revazut.

Dupa aceste consideratii, mi-a ramas doar Mood Indigo - pentru care intentionam sa-mi organizez o zi-eveniment, pentru ceea ce pentru mine este un film-eveniment: adaptarea 'Spumei zilelor' a lui Boris. M-am temut si poate inca ma mai tem putin, sa nu fie inca o dezamagire; insa dezamagirile exista ca urmare a unor asteptari, or eu nu am nicio idee, si nici nu-mi pot inchipui cum va arata vizual cartea lui Boris, altfel decat cum o privesc si traiesc sufletul si imaginatia mea. Simt doar emotii si o furtuna de fluturasi in stomac. Ieri, insa, am decis sa mai caut o data cand si unde, sa-mi notez si sa ma pregatesc. Asa am aflat ca filmul, lansat deja in cinematografele din mai toata Europa inca din primavara (24 aprilie, mai exact *wink-wink*), nu va fi difuzat si la noi. Tocmai filmul caruia i se potriveste un ecran imens, si intuneric, si sunete care sa-ti imbratiseze auzul, pentru ca se priveste cu toate simturile... 

P.S. 

Iar postarea va ramane cu un aer de neterminat, pentru ca eu ma simt umpic terminata, trista si aproape plangacioasa...

Noduri dezlegandu-se

Ma intrebam acum cativa ani, cum se face de vocea lui Nichita se intalneste pe atatea inregistrari, insa cea a lui Marin Sorescu este de negasit; mi-ar fi placut sa-l ascult si pe Sorescu vorbind - pentru a-mi transforma imaginile, in Om.

Astazi, Radio Romania Cultural si-a deschis fonoteca eliberand cuvintele, gandurile si vocea lui - Asculta Vocea lui Marin Sorescu la RRC - aici. Mai vreau...

Am deci vocea lui Nichita (cu textul meu preferat dintre cele ascultate - aici), si vocea lui Boris (- aici), si acum si pe cea a lui Sorescu...

"Du-ma fericire-n sus, si izbeste-mi tampla de stele"...

haiku tomnatic

Toamna.
O frunza plutind spre pamant -
singuratatea Vietii.

***
Toamna
O frunza plutind spre pamant -
singuratatea mortii.

Un haiku in doua variante, inspirat de exact imaginea descrisa; poate pentru ca era seara, si lumina de felinar, si toamna, am simtit singuratate - posibil singuratatea absoluta - a existentei in sine, si a frunzei pierite...

La o reconsiderare, pe cel de-al doilea haiku l-as scrie asa:

Toamna

O frunza plutind spre mormant -
singuratatea mortii.

"a moon full of rainbows"

Am intrat de curand pe un forum pe care scriam candva, si unde aveam trecuta ca 'locatie' una dintre cele mai poetice imagini din versurile unei melodii; ma pierd in reverie, imi creez un univers in culori si nuante, si castele, si povesti, picurat cu sclipiri argintat-selenare, si, timp de o melodie - sau mai mult, acasa nu mai e acasa, iar eu calatoresc 'interplanetar'; cand, la intoarcere, nestiind sa-mi controlez aterizarea, ma izbesc dureros de cotidian...

When it's summer in siam
And the moon is full of rainbows

  (the pogues -- summer in siam) 

The worst enemy to creativity is self-doubt...

Ar fi implinit 81 de ani, daca nu ar fi ales, la 31, tacerea...

 

"I want to write because I have the urge to excel in one medium of translation and expression of life. I can't be satisfied with the colossal job of merely living. Oh, no, I must order life in sonnets and sestinas and provide a verbal reflector for my 60-watt lighted head."

Din nou, Sorescu

-- Pai Sorescu? Iar? Ce, e blogul lui?

-- Chiar, oare cum ar fi aratat blogul lui Marin Sorescu?...

-- El a avut volume.

-- Si totusi... Si, da, Sorescu, din nou. Pentru ca aceste randuri ma farmeca, pentru ca as vrea sa mi le intiparesc in creier si nu pot, sa stau cu capul in maini in mijlocul lor, si sa ma pierd si minunez printre sensuri, pentru ca nu am renuntat la ideea mea de biblioteca portabila, pentru ca sunt cuvinte de solitudine si lacrimi, si nebunie, si mare, pentru ca pur si simplu este Sorescu, si nu-i pot rezista...

Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea". M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului... (Marin Sorescu)

Smoke on the Water

De fiecare data cand fumez, imi amuz privirea si gandurile imaginandu-mi varful aprins al tigarii ca pe un vulcan abia trezit din eternitate, sufland fumingine si cenusa in scrumiera; iar cand pe terminate, si isi lasa ghemotocul de tutun lucind, inca aprins, parca as avea propria mea picatura solida de lava - o forma de lava care nu topeste materia care o sustine, insa distruge epiderma, si, ascuns, rasuflarea, ca si fumul anti-parfum, care ma ineaca uneori, insa de care nu ma mai pot lipsi. Iar cand sa o sting, ma joc cu scrumiera, rotind-o in vant, in zeci de directii, ca si cum as ghici in scrum. O delectare distructiva. Might Kryptonite...

Atmosfera

O poezie pe care nu o stiam, insa a carei atmosfera de Sorescu se simte inca de la primele versuri:

*****

Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub uşă.

Mi-am aşezat pe nas ochelarii
Şi-am început
S-o citesc.
Nimic deosebit,
După câte văd.
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Şi-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.

Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munţii, cu aerul,
În legătură cu pretenţia lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, şi-n creier.
Apoi, obişnuitele ştiri
Despre puterea mea de muncă,
Despre drumul la pâine,
Despre buna dispoziţie
(Dar nu se suflă un cuvânt
În legătură cu situaţia
Din ficat).

Unde s-o fi tipărind
Viaţa asta a mea,
Că e plină de greşeli
Inadmisibile.
(marin sorescu -- pe sub usa)

"Fac umbra cerului"

kumm -- sa nu spui nimanui

O melodie pe care am descoperit-o astazi, si de care ma bucur copilareste. O ascult, in ritmu-i sugubat, cu versuri intre descantec si balada populara culta, imaginandu-mi universul rasturnat, cand ceea ce traiesti este frumos ca un vis, sau un vis, mergand in maini, cu cucuie care nu dor, ci sunt semne de indrazneala, cu zmeie, noi perspective, si zbor, si fascinatul vers "fac umbra cerului"- cerul devenit pamant.

Splendid, cate trairi!

Glory, Glory!

Pentru ca se apropie, si sufletul imi zvacneste nebuneste, un draft lasat neterminat de pe 31 iulie:

De vreo doua luni si ceva mi-a fost dificil sa dau zilelor nume si numar; timpul a trecut la fel de din clipire in semi-clipire, insa dezordonat; acum, cand maine e August, incep sa pricep de ce:

cred ca timpului meu ii lipseau reperele. Odata cu ultimul meci de Premier League, si cu finala Champions League nu am mai stiut ce sa numar si ce sa astept - cu exceptia lui 23 si 24 Iulie - pe care nu le-am uitat.

Acum stiu ca este 31 iulie, miercuri, pentru ca vineri va fi 2 august - o saptamana pana la meciul de retragere a lui Rio. Apoi, duminica, pe 11 - Community Shield, pe 26, luni - jucam cu Chelsea, iar duminica, 1 septembrie, meciul cu Liverpool. Deodata, zilele sunt aranjate, timpul capata o forma de sens, iar eu am un sentiment de ca si cum mi-as fi gasit locul in Timp si Realitate.

flickr.com

Primul meci cu David Moyes pe banca, deruta, disperarea si  reamintirea de univers prabusit cand ma voi astepta sa-l vad pe Sir, dar nu va fi, emotii, asteptari, sperante, Treble... zambesc cu nerabdare, si avant, si entuziasm, si dor de momentele in care voi resimti intensitatea cu care United imi va pulsa, din nou, violent, in vene!

(sub)constiente

Am inceput "the Perks of Being a Wallflower" - m-am uitat pana la secunda 57, mai exact. Nici macar nu am terminat genericul, si asta pentru ca literele pe care vedea privirea nu prea coincideau cu ceea ce imi rostea mintea/ vocea interioara/ gandul:

ezra miller -- ezra pound
mae whitman -- walt whitman
dylan mcdermott -- dylan thomas
nina dorbev -- nina berberova

 Nu am mai citit beletristica de vreo doua saptamani; poate asa isi manifesta creierul meu "tanjeala" dupa umpic de literatura....

listutz - a trebui - timp - borcane

Am atatea idei de elaborat si draf-uri neterminate, incat mi-am facut listutz; imi mai trebuie Timp; pentru ca daca incep, nu mai mai opresc, or stiu trebuie sa mai si dorm - iar un verb precum Trebuie nu are nevoie de justificare:
"De ce trebuie?"/ "Pentru ca trebuie."/ "Dar de ce?"/ "Asa!".
Un fel de "etc", "samd" sau ":)" din tagma verbelor. Mare smecherie "a trebui" asta!

Deocamdata ma amuz cu sectiunea de Statistici a blogului:

searck keywords

borcane -- 339 views

teodor duna poezii -- 104 views

spuma zilelor citate -- 73 views.

Imi si imaginez aproximativ 339 de gospodini si gospodine blestemandu-ma teribil  pentru postarea despre Ermetism si borcane.

( si tocmai ce am mai adaugat o postare cu "borcane" in titlu; Trebuie ca numarul ''blagostovenilor" va creste vertiginos, mai ales ca se apropie inca un anotimp de pregatit provizii pentru camara).

Masks - Shel Silverstein

Albastrul inefabil sunt Eu! - in armonie, in razboi - luptand cu mastile si cu Timpul, cu ideile de bine si gandurile de rau, uneori intru victorie, alteori dimpotriva, riscuri si temeri, zambete si disperari, recunostinte si blesteme - esenta contrariilor.