Reminder - IV

pinterest.com

"A poet never rests; he's always working, even when he dreams"

 De ziua Cartilor si a lui Shakespeare, un interviu cu Borges, si fascinatia mea fara sfarsit pentru imaginile vii ale celor care au fost. Un interviu ca o formula magica - despre scris si scriitura, poet si poezie, si cuvinte si destin, in care fiecare sens este atat de atent asezat in fraza, incat privesc repetat 1:39 minute de perfectiune semantico-lingvistica.

Interviul - aici.

In addition to the beauty of his books, he left me this advice.
The task of art is to continuously transform what is happening to us, to transform all these things into symbols, into music, into something which can last in man's memory. That is our duty. If we don't fulfill it, we feel unhappy.
A writer or any artist has the sometimes joyful duty to transform all that into symbols. These symbols could be colors, forms or sounds. For a poet, the symbols are sounds and also words, fables, stories, poetry.
The work of a poet never ends. It has nothing to do with working hours. You are continuously receiving things from the external world. These must be transformed, and eventually will be transformed. This revelation can appear anytime.
A poet never rests. He's always working, even when he dreams. Besides, the life of a poet is a lonely one. You think you are alone, and as the years go by, if the stars are by your side, you may discover that you are at the center of a vast circle of invisible friends whom you will never get to know but who love you. And that is an immense award.

still got the blues

(S)He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song,
I thought that love would last forever: I was wrong.

In context, sunt versuri de jale si dor. Insa eu le-am cunoscut, separat, ca un singur catren. Pana acum ceva vreme, erau versuri de dragoste sfarsita, iubire neimplinita, pierduta, parasita, nefericita etc. De curand, le citesc altfel - cu acea persoana in gand, care imi este reper si etalon, si punctele cardinale care definesc universul uman si profesional si ideea de echipa, care poarta intelepciune si raspusuri la orice intrebare - oricand, care ma entuziasmeaza si tempereaza cand am nevoie, care este sunetul ratiunii si melodia sufletului atunci cand sunt surda la vibratiile lor, al carei zambet aduce zambet, care m-a mai apropiat umpic de perfectiune, cu perfectiunea sa, pe care, desi deja pasim amandoua pe cai diferite, nu am de gand sa o pierd.

*****

Intreaga poezie - mai jos, pentru ca are cateva imagini si constructii de citit - de majoritatea ignorate in favoarea versurilor anterior-mentionate.

Stop all the clocks, cut off the telephone,
Prevent the dog from barking with a juicy bone.
Silence the pianos and with muffled drum
Bring out the coffin, let the mourners come.

Let aeroplanes circle moaning overhead
Scribbling on the sky the message He is Dead,
Put crépe bows round the white necks of the public doves,
Let the traffic policemen wear black cotton gloves.

He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song,
I thought that love would last forever: I was wrong

The stars are not wanted now, put out every one;
Pack up the moon and dismantle the sun;
Pour away the ocean and sweep up the wood.
For nothing now can ever come to any good.

(Funeral Blues - W. H. Auden)

Her Words

Versuri simplute, precum o comedie romantica pe care o privesti pentru ca amuza, relaxeaza si mai smulge o lacrima de idealism.

pinterest.com

Ora de vara

O postare ramasa in draft-uri inca de duminica dimineatza, cand ziua de muncutz a acutizat umpic acea ora de somn disparuta in negura timpului...

*****

Acesta pendulare in timp si existenta unei ore netraite, imi pare evenimentul cel mai asemanator conditiei umane  - Timpul anulat intr-o semi-miscare a pleoapei, Viata trecuta parca prin ne-vietuire,  viitorul deja sters din amintire inca inainte de a exista...

Reminder - III

pinterest.com

J'accuse!

De fiecare data cand intentionez sa folosesc expresia "j'accuse réception de" imi amintesc de articolul(-scrisoare) lui Zola privind ''afacerea Dreyfus"- istoricul situatiei si al nedreptatii, si numele si argumentele care ii invinovatesc pe toti cei implicati in ancheta. Un articol cat multe carti privind subiectul, scris cu ratiune si suflet deopotriva.

Articolul de citit aici, si incheierea, pe care la un moment dat o stiam pe de rost.

Je n'ai qu'une passion, celle de la lumière, au nom de l'humanité qui a tant souffert et qui a droit au bonheur. Ma protestation enflammée n'est que le cri de mon âme. Qu'on ose donc me traduire en cour d'assises et que l'enquête ait lieu au grand jour !

Cu sapte ani mai tanar

Ați pune în fața cititorilor posibili câteva rânduri scrise acum șapte ani? Da, e un fel de ”leapșă”; deocamdată mă adresez celor doi cititori știuți, bleu_ineffable și Gabriel. Și altora, dacă vor.

Acum sapte ani ma zbateam intr-o stare de furtuna si deriva. Cred ca am ceva schite de proza scurta, niste poezii si inceputuri de povestiri prin cateva caiete ratacite prin casa. De-obicei nu pot scrie direct pe pagina electronica - trebuie sa fie pe hartie, ca o amprenta fizica a caligrafiei mele. Ce am gasit este un fel de gazel pe care l-am mai postat cu ocazia versurilor mele preferate din Rilke - versuri de acum vreo sapte ani, plus-minus unul sau doi, din perioada adolescentin-romantica a scriiturii mele. 

Cu ocazia acestei provocari, am descoperit ca am trecut cumva, cultural-cronologic (- raportat la dimeniunea temporara a existentei mele, desigur), prin toate etapele curentelor literar-artistice: antichitatea - cu descoperiri, intrebari filosofice deitati si deus ex machina, perioada de uomo universale - aviditatea faustica pe care inca o mai traiesc, un fel de baroc - cu exagerari poetice si pompoase, etapa romantica - cu nuvele, reverii si imaginea lui Byron, Eminescu si Chopin pe usa; am sarit peste realism - cu care prea m-am intalnit zilnic in real, si am ajuns la supra-realism si modernism -- perioada unei noi exprimari, necautate, cel mai probabil rezultatul, chintesenta sau amalgamul lecturilor si scrierilor anterioare - sau Eu, de acum.

Am mai descoperit in mine si un soi de pseudo-amnezie Korsakoff - prin faptul ca nu-mi amintesc - sau imi amintesc vag - ani din ceea ce am trait; am constiinta existentei lor, a trecerii lor, insa, pentru a-mi aminti de ceea ce eram acum sapte ani, a trebuit sa ma raportez la datele din C.V.  Poate o fi felul meu de a nega Timpul... 

Poezia:

impotriva a tot ce`a scris fortuna,
destinele ni s`au indragostit
iar tu, carmaci care iubesti furtuna
de portul existentei noastre te`ai lovit

si coborat in marea buzei mele
cuvinte`ai ancorat nepasator
si`a lor cadere, lanturile grele
au strivit in mine`al visurilor zbor

si sensul meu inca`i legat de tine
si vorba mea prin gura ta ascult

si viata ta curge inca prin mine
si cand saruti prin gura mea saruti

la Solitude, din nou

Mai trist si apasator decat un tramvai gol, este imaginea unui batran - singur pe o banca de cartier, inconjurat de zgomotul orasului si linistea gradinii de bloc, intr-o zi cu soare de primavara...

*****

Un tramvai gol este mult mai trist decat un metrou gol; poate pt ca in metrou, din lipsa de vizual, privesti asupra propriului sine, in timp ce in tramvai, prezenta oricarei imagini din afara, a exteriorului viu, animat, face, prin comparatie cu golul din jur, (ca) singuratea sa urle infiorator...

Imi place cuvantul - ‘la solitude’... singuratate, loneliness, soledad, solitudine - toate par putin neslefuite, dar ”la solitude!” – parca ar fi exact tiparul unui personaj dintr-o scriere romantica : ravasitor, fragil, visator, trist... un singur cuvant, si parca simt cat toate minutele de Sonata Lunii...

(la Solitude - 2011)

Oda Soarelui

 mike oldfield - song of the sun

Poate, daca ascultata repetitiv, freamatul sunetelor il va ajunge, si va razbi astfel definitiv in lupta cu norii si ploaia, care dureaza de zile nesfarsite - cand noaptea nu se mai deosebeste de zi, decat prin responsabilitatile cotidiene. As crea un Univers rasturnat in care i-as trimite Soarelui raze de armonie si chemare, luminandu-i sensurile de care, pare-se, s-a cam ratacit. O melodie-invocatie, care sa alunge ceata din cer - unde, cel mai probabil, norii citesc Nichita, si asculta Alifantis...

Reminder - II

Noesis

Ea devenise incetul cu incetul cuvant,
fuioare de suflet de vant,
delfin in ghearele sprancenelor mele,
piatra starnind in apa inele,
stea inlauntrul genunchiului meu,
cer inlauntrul umarului meu,
eu inlauntrul eului meu.
(nichita - semne 12)

Citesc si recitesc Nichita, si de fiecare data am impresia de intelegere tot mai aproape de Sens. 

In urma cu cativa ani era analiza de text, presupuneri si convingerea semnificatiei - insa versurile ramaneau mereu 'opera aperta' - in timp, isi asterneau cate un nou strat de interpretare la fiecare recitire. 

Acum insa, experimentez un fel de certitudine interioara, un soi de moment noetic, cu imagini mentale si un glas simultan parcurgerii vizuale a textului, care imi citeste sensurile ascunse in cuvinte. Ca si cum, dincolo de text, Eul meu poetic il aude pe al lui recitandu-i intelesuri...

Liebeslied - Rilke

Motivul pentru care am incercat doua cursuri de limba germana - drept optional - in Facultate; mai departe n-am ajuns. Poate, daca as fi stiut de dragostea si razboiul de acum, cu limba sarba, m-as fi incrancenat si pentru versurile lui Rilke.
Au ramas insa cuvinte pe care doar le privesc, nici macar indraznindu-le rostirea.

Am incercat sa ma apropii de sens, prin diverse motoare de traducere. Simt insa cum - necunoscand subtilitatile, semnificatiile sau vorbirea - incercarea de a patrunde versurile indirect, ma indeparteaza tot mai mult de Inteles. 

Imi recit, re-recit si ras-recit, asadar, versurile care mi-au declansat interesul, si pe care le-am intalnit demult, ca motto al unui capitol din Torente - Anne-Marie Desmarest, si continui sa-mi doresc sa aflu daca nu cumva traducerea este mai poezie decat poezia insesi:

"Cum pot sa-mi impiedic sufletul

Sa se uneasca cu al tau?"

Nenascutii oameni de zapada

Nenascutii oameni de zapada ningand din albastru.

Nenascutii oameni de zapada striviti de pasul celor intru fiintare.

Nenascutii oameni de zapada amestecati in imensitati amorfe.

Nenascutii oameni de zapada deportati in taramuri de nicaieri.

Nenascutii oameni de zapada pierzandu-se intr-un altfel de albastru.

Random Acts of Kindness

Cand ziua incepe prea trist si prea tarziu, si privesti din departare autobuzul lasand in urma statia in care inca nu ai ajuns, iar asteptarea devine inghetata si nelinistita, un necunoscut iti ofera o cafea "fara misto", pentru ca a gresit suma introdusa in masinarie si a primit prea multe; si o cafea si un gest minunat erau ceea ce trebuia ca sa insenineze privirea si gandurile, sa privesti oamenii si orasul si viata, sa-ti re-simti sufletul clocotind. Sa zambesti, si ziua sa se transforme in Bine.  (11 Ianuarie 2014)