Retorice XI

Tocmai am avut brusca revelatie cum ca expresia 'soare cu dinti' nu se refera la un zambet rece, ci la faptul ca Soarele isi arata dintii/ coltii - surasu-i si razele fiind mai degraba muscatoare, decat sclipitoare...

Reminder - VI

What Career Are You Meant For?

You have a skill for language, your imagination is vast and you are artistic and creative. Your brain is just overflowing with ideas, and all you have to do is get a piece of paper and share it with the world. You were born to turn words into magical stories.

Retorice X

O postare mai veche mi-a inspirat cateva consideratiuni asupra expresiei 'pe de rost' - un text izvorat din rostire, din zicere si memorie, spre deosebire de cel scris, recitit de privire; una dintre putinele expresii riguroase ale limbii romane, care in privinta acestei locutiuni se deosebeste de poeticul 'by heart'/ 'par coeur' - caz in care textul se idenfica cu inima, astfel incat rostirea sa este dictata de suflet mai degraba, decat de memorie. 

Gandindu-ma la semnificatia lui 'rost' din 'a avea un rost' insa, atunci pare ca textul salasluieste in propriul sens si structura logica, facilitand procesul memorarii - ceea ce ar transforma expresia si intr-o apreciere a stilului scriitoricesc al autorului, sau constructia per se a cuvantului, pe langa indicarea practica a manierei de recitare; rostirea devine astfel generata de sens - elemente dealtfel mnemotehnice.

Italo Calvino si sevrajul bibliofil

“In the shop window you have promptly identified the cover with the title you were looking for. Following this visual trail, you have forced your way through the shop past the thick barricade of Books You Haven't Read, which were frowning at you from the tables and shelves, trying to cow you. But you know you must never allow yourself to be awed, that among them there extend for acres and acres the Books You Needn't Read, the Books Made For Purposes Other Than Reading, Books Read Even Before You Open Them Since They Belong To The Category Of Books Read Before Being Written. And thus you pass the outer girdle of ramparts, but then you are attacked by the infantry of the Books That If You Had More Than One Life You Would Certainly Also Read But Unfortunately Your Days Are Numbered. With a rapid maneuver you bypass them and move into the phalanxes of the Books You Mean To Read But There Are Others You Must Read First, the Books Too Expensive Now And You'll Wait Till They're Remaindered, the Books ditto When They Come Out In Paperback, Books You Can Borrow From Somebody, Books That Everybody's Read So It's As If You Had Read Them, Too. Eluding these assaults, you come up beneath the towers of the fortress, where other troops are holding out:

the Books You've Been Planning To Read For Ages,
the Books You've Been Hunting For Years Without Success,
the Books Dealing With Something You're Working On At The Moment,
the Books You Want To Own So They'll Be Handy Just In Case,
the Books You Could Put Aside Maybe To Read This Summer,
the Books You Need To Go With Other Books On Your Shelves,
the Books That Fill You With Sudden, Inexplicable Curiosity, Not Easily Justified,
Now you have been able to reduce the countless embattled troops to an array that is, to be sure, very large but still calculable in a finite number; but this relative relief is then undermined by the ambush of the Books Read Long Ago Which It's Now Time To Reread and the Books You've Always Pretended To Have Read And Now It's Time To Sit Down And Really Read Them.” 

(Italo Calvino - If on a Winter's Night a Traveler)

*****

Aniversare Italo Calvino - omul care s-a insinuiat in sfantul pentagon (Boris - Milorad Pavic - Thomas Mann - Wittgenstein/ Borges - Marguerite Duras) si l-a transformat in hexa-.

 Si nici macar nu i-am aprofundat scriitura; stiu doar bucati de scrieri, citate, idei, structuri de roman. Insa de fiecare data cand ne intalnim, ii zambesc ca unei bucati din sufletul meu, iar el imi zambeste ca si cand ar fi ar fi traversat timpul ca sa il cunoasca.

Exact ca acum, cand imi citesc nebunia cartilor in cuvintele lui. De cate ori m-ai observat la targuri de carte, in biblioteci si librarii, Italo Calvino? Si de cate ori nu te-am vazut? De cate ori ti-am zambit? De cate ori mi-ai soptit in suflet sensuri neauzite? De cate ori mi-ai mangaiat gandurile? Si de cate ori ai fost Tu, cand credeam ca sunt Eu?

Reminder - V

pinterest.com

Adiere de haiku

cer aramiu in noapte
de toamna. oare si sufletul
lunii sangereaza?

Reminder - IV

pinterest.com

"A poet never rests; he's always working, even when he dreams"

 De ziua Cartilor si a lui Shakespeare, un interviu cu Borges, si fascinatia mea fara sfarsit pentru imaginile vii ale celor care au fost. Un interviu ca o formula magica - despre scris si scriitura, poet si poezie, si cuvinte si destin, in care fiecare sens este atat de atent asezat in fraza, incat privesc repetat 1:39 minute de perfectiune semantico-lingvistica.

Interviul - aici.

In addition to the beauty of his books, he left me this advice.
The task of art is to continuously transform what is happening to us, to transform all these things into symbols, into music, into something which can last in man's memory. That is our duty. If we don't fulfill it, we feel unhappy.
A writer or any artist has the sometimes joyful duty to transform all that into symbols. These symbols could be colors, forms or sounds. For a poet, the symbols are sounds and also words, fables, stories, poetry.
The work of a poet never ends. It has nothing to do with working hours. You are continuously receiving things from the external world. These must be transformed, and eventually will be transformed. This revelation can appear anytime.
A poet never rests. He's always working, even when he dreams. Besides, the life of a poet is a lonely one. You think you are alone, and as the years go by, if the stars are by your side, you may discover that you are at the center of a vast circle of invisible friends whom you will never get to know but who love you. And that is an immense award.

still got the blues

(S)He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song,
I thought that love would last forever: I was wrong.

In context, sunt versuri de jale si dor. Insa eu le-am cunoscut, separat, ca un singur catren. Pana acum ceva vreme, erau versuri de dragoste sfarsita, iubire neimplinita, pierduta, parasita, nefericita etc. De curand, le citesc altfel - cu acea persoana in gand, care imi este reper si etalon, si punctele cardinale care definesc universul uman si profesional si ideea de echipa, care poarta intelepciune si raspusuri la orice intrebare - oricand, care ma entuziasmeaza si tempereaza cand am nevoie, care este sunetul ratiunii si melodia sufletului atunci cand sunt surda la vibratiile lor, al carei zambet aduce zambet, care m-a mai apropiat umpic de perfectiune, cu perfectiunea sa, pe care, desi deja pasim amandoua pe cai diferite, nu am de gand sa o pierd.

*****

Intreaga poezie - mai jos, pentru ca are cateva imagini si constructii de citit - de majoritatea ignorate in favoarea versurilor anterior-mentionate.

Stop all the clocks, cut off the telephone,
Prevent the dog from barking with a juicy bone.
Silence the pianos and with muffled drum
Bring out the coffin, let the mourners come.

Let aeroplanes circle moaning overhead
Scribbling on the sky the message He is Dead,
Put crépe bows round the white necks of the public doves,
Let the traffic policemen wear black cotton gloves.

He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song,
I thought that love would last forever: I was wrong

The stars are not wanted now, put out every one;
Pack up the moon and dismantle the sun;
Pour away the ocean and sweep up the wood.
For nothing now can ever come to any good.

(Funeral Blues - W. H. Auden)

Her Words

Versuri simplute, precum o comedie romantica pe care o privesti pentru ca amuza, relaxeaza si mai smulge o lacrima de idealism.

pinterest.com

Ora de vara

O postare ramasa in draft-uri inca de duminica dimineatza, cand ziua de muncutz a acutizat umpic acea ora de somn disparuta in negura timpului...

*****

Acesta pendulare in timp si existenta unei ore netraite, imi pare evenimentul cel mai asemanator conditiei umane  - Timpul anulat intr-o semi-miscare a pleoapei, Viata trecuta parca prin ne-vietuire,  viitorul deja sters din amintire inca inainte de a exista...

Reminder - III

pinterest.com

J'accuse!

De fiecare data cand intentionez sa folosesc expresia "j'accuse réception de" imi amintesc de articolul(-scrisoare) lui Zola privind ''afacerea Dreyfus"- istoricul situatiei si al nedreptatii, si numele si argumentele care ii invinovatesc pe toti cei implicati in ancheta. Un articol cat multe carti privind subiectul, scris cu ratiune si suflet deopotriva.

Articolul de citit aici, si incheierea, pe care la un moment dat o stiam pe de rost.

Je n'ai qu'une passion, celle de la lumière, au nom de l'humanité qui a tant souffert et qui a droit au bonheur. Ma protestation enflammée n'est que le cri de mon âme. Qu'on ose donc me traduire en cour d'assises et que l'enquête ait lieu au grand jour !

Cu sapte ani mai tanar

Ați pune în fața cititorilor posibili câteva rânduri scrise acum șapte ani? Da, e un fel de ”leapșă”; deocamdată mă adresez celor doi cititori știuți, bleu_ineffable și Gabriel. Și altora, dacă vor.

Acum sapte ani ma zbateam intr-o stare de furtuna si deriva. Cred ca am ceva schite de proza scurta, niste poezii si inceputuri de povestiri prin cateva caiete ratacite prin casa. De-obicei nu pot scrie direct pe pagina electronica - trebuie sa fie pe hartie, ca o amprenta fizica a caligrafiei mele. Ce am gasit este un fel de gazel pe care l-am mai postat cu ocazia versurilor mele preferate din Rilke - versuri de acum vreo sapte ani, plus-minus unul sau doi, din perioada adolescentin-romantica a scriiturii mele. 

Cu ocazia acestei provocari, am descoperit ca am trecut cumva, cultural-cronologic (- raportat la dimeniunea temporara a existentei mele, desigur), prin toate etapele curentelor literar-artistice: antichitatea - cu descoperiri, intrebari filosofice deitati si deus ex machina, perioada de uomo universale - aviditatea faustica pe care inca o mai traiesc, un fel de baroc - cu exagerari poetice si pompoase, etapa romantica - cu nuvele, reverii si imaginea lui Byron, Eminescu si Chopin pe usa; am sarit peste realism - cu care prea m-am intalnit zilnic in real, si am ajuns la supra-realism si modernism -- perioada unei noi exprimari, necautate, cel mai probabil rezultatul, chintesenta sau amalgamul lecturilor si scrierilor anterioare - sau Eu, de acum.

Am mai descoperit in mine si un soi de pseudo-amnezie Korsakoff - prin faptul ca nu-mi amintesc - sau imi amintesc vag - ani din ceea ce am trait; am constiinta existentei lor, a trecerii lor, insa, pentru a-mi aminti de ceea ce eram acum sapte ani, a trebuit sa ma raportez la datele din C.V.  Poate o fi felul meu de a nega Timpul... 

Poezia:

impotriva a tot ce`a scris fortuna,
destinele ni s`au indragostit
iar tu, carmaci care iubesti furtuna
de portul existentei noastre te`ai lovit

si coborat in marea buzei mele
cuvinte`ai ancorat nepasator
si`a lor cadere, lanturile grele
au strivit in mine`al visurilor zbor

si sensul meu inca`i legat de tine
si vorba mea prin gura ta ascult

si viata ta curge inca prin mine
si cand saruti prin gura mea saruti

la Solitude, din nou

Mai trist si apasator decat un tramvai gol, este imaginea unui batran - singur pe o banca de cartier, inconjurat de zgomotul orasului si linistea gradinii de bloc, intr-o zi cu soare de primavara...

*****

Un tramvai gol este mult mai trist decat un metrou gol; poate pt ca in metrou, din lipsa de vizual, privesti asupra propriului sine, in timp ce in tramvai, prezenta oricarei imagini din afara, a exteriorului viu, animat, face, prin comparatie cu golul din jur, (ca) singuratea sa urle infiorator...

Imi place cuvantul - ‘la solitude’... singuratate, loneliness, soledad, solitudine - toate par putin neslefuite, dar ”la solitude!” – parca ar fi exact tiparul unui personaj dintr-o scriere romantica : ravasitor, fragil, visator, trist... un singur cuvant, si parca simt cat toate minutele de Sonata Lunii...

(la Solitude - 2011)