Am pierdut doua ore de ganduri despre puncte de suspensie si literatura japoneza, doar pentru ca blogspot.com s-a gandit sa se deconecteze, de mine si de postarea mea. Nu am mai simtit o asemenea descurajare de pe 27 mai...
Am hotarat insa, sa nu mai las si acest gand sa se piarda; ca urmare, imi doresc sa am o cutiuta in care sa imi pastrez gandurile; toate ideile, sintagmele, cuvintele mele, tinute intr-o cutie muzicala, care sa imprastie sunete, culori si cuvinte ori de cate ori o deschid; o cutiuta care sa nu uite niciodata, nimic din ceea ce pastreaza. Nicio silaba, nicio privire, niciun sentiment, nicio melodie.
Imi doresc un creion invizibil care sa scrie intr-un caiet nevazut tot ceea ce imi doresc sa ramana, pe masura ce gandesc ideea; sa taie, sa corecteze, sa stearga in acelasi timp in care gandul taie, corecteaza sau sterge ideea insasi.
Deci ce realizare colosala este cartea lui Jean-Dominique Bauby - Scafandrul si fluturele! Povestea scrierii romanului-nuvela, in care imaginatia si memoria lui au fost caietul invizibil, iar pleoapa sa stanga creionul...
xxx
No comments:
Post a Comment