24 mai 1966

* "I didn't study; I live. You can't study these things - life teaches them to you. You don't find them in a book... I've read a lot of Socrates on Page 3 of the Sun."

* "Sometimes in life one experiences an emotion which is so strong that it is difficult to think, or to reason. Sometimes you get submerged by emotion. I think it's very important to express it - which doesn't necessarily mean hitting someone. I am very mistrustful of people who are constantly over-intellectualising things. It kills passion. You have to allow yourself to lose control from time to time."

* "I feel close to the rebelliousness and vigor of the youth here. Perhaps time will separate us, but nobody can deny that here, behind the windows of Manchester, there is an insane love of football, of celebration and of music."

* "I am God."

* "Football is like making love, if you can't last 90 minutes like me, you wont win"

* "I had heart, and I know without heart you cannot play."

* "No, it is me." (After being asked whether Zinédine Zidane or Michel Platini was the greatest-ever French footballer)

* "Goals are like babies... They are all beautiful."

Lecturi cu jazz

16 mai 2012 - Cafe at Foyle's/ Ray's Jazz Stage

Zhenya Strigalev/Liam Noble Duo

Am fost zilele trecute la Cafe at Foyle's pentru o serata de jazz cu Zhenya Strigalev/Liam Noble Duo. Nu stiam ce si cum, dar am fost, sunt incantata si de muzica si de atmosfera: un soi de jazz avangardist, un neo-jazz, unde saxofonul este in disonanta cu pianul, antrenand urechea in a percepe doua feluri de linii melodice concomitent, iar creierul in alegerea uneia pe care sa o urmeze constient. Pentru ca pianul era in surdina, am ales saxofonul - un fel de anti-muzica, dintr-un instrument pe care in mod obisnuit il percep ca romantic. Duo-urile au alternat cu solo-urile ilustrand maiestria fiecarui muzician, si mi-au incantat in sfarsit simturile (- pana atunci putin inhibate de ceea ce percepeam a fi dezacord), alaturi de aroma de cafea, vanilie sau ceai de lamaie care m-a inconjurat de la vecinii de muzica si lectura. Mai mult nu ma pricep sa spun, decat ca Foyle's Cafe este un fel de amestec intre cafenea si sala de lectura, un loc de stat, savurat o carte asortata cu ciocolata calda, inghetata si jazz, intr-o atmosfera unde sunetele muzicii si cuvintele cartii se percep deosebit - o sinestezie aproape totala.

(sursa foto: laptopfriendlycafes.com)

Despre faptul ca dupa concert am vizitat libariile Foyles - care se intind si se inalta pe vreo 4 niveluri, ca m-am simtit saraca si nefericita, ca mi-as fi dorit nshpe mii de carti, ca desi aproape toata viata mea inseamna carti, inca mai am atatea de stiut, nu mai "zic" nimic...

how to write good -- frank l. visco

Imi place prea mult ca sa se piarda.

1 albastru/ luna

Se pare ca albastrul meu se arata mai rar decat speram; am gasit insa unul colosal, surprins de Mazi in bazarul din Istambul. Imi doresc asa ceva, suprem! Unul, trei, cinci... sa-mi schimbe culoare privirii si a sentimentelor.
Te poti pierde intr-o culoare, in lumina, asa cum calatoresti intr-o carte, melodie sau privire; iar uneori, cele mai frumoase calatorii sunt in culorile propriilor ganduri...

Reminder

 

 (sursa foto: lavieboston.com)

* De printat zeci si zeci de pagini si de lipit pe retina, in ganduri si de suflet.;

* De cautat curcubeie si lumina chiar si prin ploaie.

* De detoxificat de cei/ ceea ce intuneca orice forma de zambet, sentimente, speranta sau idee de creatie.

* De redevenit si regasit Eu.

* De reintors la viata.

Everyman's Poetry

Tocmai ce am rasfoit o mini-antologie de poezie de Yeats - Selected poems; pe langa ca editura are un motto reprezentativ: Everyman's Poetry: "Everyman, I will go with thee,/ and be thy guide", dar este prima carte - exceptand manualele si alte carti de specialitate, care ilustreaza pe o pagina biografia poetului pe ani, iar pe pagina opusa contextul cultural si evenimente istorice aferente anului respectiv. Ma bucura mult acesta structurare si sper sa se raspandeasca - pentru ca mereu incerc sa privesc si sa analizez lucrurile dintr-o dubla perspectiva: sincronica si diacronica, si multa lume nu ma intelege.

Una dintre poeziile care mi-au placut; sper sa revin si cu alte versuri.

The brawling of a sparrow in the eaves,
The brilliant moon and all the milky sky,
And all that famous harmony of leaves,
Had blotted out man's image and his cry.

A girl arose that had red mournful lips
And seemed the greatness of the world in tears,
Doomed like Odysseus and the labouring ships
And proud as Priam murdered with his peers;

Arose, and on the instant clamorous eaves,
A climbing moon upon an empty sky,
And all that lamentation of the leaves,
Could but compose man's image and his cry.
(The Sorrow of Love)

Am revazut the Artist pentru a cincea oara - de acesta data la cinematograf; as fi vrut sa fi fost in Paris, insa nu am reusit; a fost Londra in schimb, si cred ca e mai bine. Dupa cativa ani de pauza, mi-am propus sa vad toate filmele nominalizate la Oscar, inainte de decernarea premiilor; am reusit partial, cu Midnight in Paris, the Help, War Horse, the Artist, Hugo si Moneyball -- cred ca am reusit oarecum sa identific motivul nominalizarilor: intoarcerea intr-un trecut care s-ar banaliza daca ar fi trait, curajul de a te exprima si a lupta cumva impotriva conventiilor, scena extraordinara din war horse (o bucatica cu si fara legatura aici ), omagiul adus cinematografiei -- fiecare film a avut ceva subtil sau nu, care ar fi putut explica Oscarul.

Pentru mine, the Artist a avut Totul. Poate pentru ca nu staim nimic despre cand l-am vazut - ca este un film mut si alb-negru, a fost o surpriza. 27 ianuarie... nu am nevoie sa-mi amintesc ce am simtit atunci, pentru ca re-simt acea zi la fiecare revedere: un sentiment de primavara, fluturasi in stomac, tandrete si induiosare, zambete si lacrimi totodata -- un deja-vu al sentimentelor din timpul Spumei zilelor de Boris Vian. De aceea cred ca daca Spuma zilelor este cartea de care sunt indragostita, the Artist este filmul.

Ma copleseste - tema in sine, frumusetea ametitoare a lui Berenice Bejo si Jean Dujardin, melodiile de inceput de secol trecut, detaliile simbolice armonizate perfect cu desfasurarea naratiunii, momentul comic care urmeaza celui dramatic, sau invers- si care diminueaza efectul, pentru ca, retrospectiv, sa il faca mai apasator, metaforele, jocurile de cuvinte din acele cateva replici si... subterfugiul: - fara cuvinte si fara culoare, esti partial autorul propriului film - resimti si interpretezi gesturi si expresii conform imaginior, dar si structurii interioare - mai mult ca niciodata, iar filmul devine intr-un fel, poate, un dialog cu tine insuti, un dialog intre ratiune si sentimente, sau poate cea mai buna colaborare...
Inca un exemplu de "what do you say when words are not enough"... si totusi, in timpul vizionarii nu mai tac, de vorba cu mine insami...

Sous le ciel de Paris

Cateva zile de Paris, cu Montmartre, Sacré-Coeur, si Père Lachaise, macarons si omelette du fromage. "Au soleil, sur la pluie, a midi ou à minuit", putin conteaza; hotelul va fi cat de aproape posibil si financiar acceptabil de Bazilica, poate si cu putina vedere inspre, desi imi doresc ca macar pentru o zi sa locuiesc intr-o camera cu ferestre imense, chiar vis-à-vis, sa stau in pat sau intr-un balasoar, citind, scriind ori mazgalind, sau pur si simplu lancezind boem, si sa o privesc printre pletele a ceva ce seamana cu niste salcii, cazuta in blegomanie.

(brassai.com)

Stiu ca si acum voi rata multe dintre obiectivele obisnuite - nu-mi pasa. Pentru cinci zile voi fi de-a orasului; doar ca admirativa, in loc de indiferenta.

*****
Tocmai am descoperit ca Ville-d'Arvay, locul unde este Mormantul lui Boris, se afla oarecum aproape de oras; daca reusesc sa dau de cap unui traseu comprehensibil, dupa mine, potopul!!! De fapt... cred ca mai degraba m-as face scut, sa-L apar de potop.

Dvorak -- Humoresque

Ad Libitum -- Un nou inceput, Sala Radio, 17 februarie 2012  
Program: J. Haydn -- Cvartetul în sol major, op. 74 nr. 3, Călăreţul
L. van Beethoven -- Cvartetul în do minor, op. 18 nr. 4
J. Sibelius -- Cvartetul în re minor, op. 56 - Voces Intimae

A fost minunat; am fost si nu am fost in sala: am calatorit in locuri dragi, am privit dansuri, si fluturi, si campii pictate, am alergat prin iarba si am creat povesti; cu privirea catre cei patru - pe arcusurile carora mi-am lasat sufletul pentru doua ore, sunetele s-au transformat in imagini si suras. Si magie, inexplicabil, inexprimabil: in copilarie, printre castele audio ale parintilor pe care le ascultam pe ascuns, exista una la care tineam in mod deosebit - era verde aprins (singura pata de culoare printre casetele negre sau gri), basf, si continea muzica clasica; iar printre bucatile de muzica clasica, era o secventa care ma cutremura, la fiecare ascultare -- simteam cum fiecare bucata din fiinta mea tremura de emotie; nu am stiut niciodata cine sau ce este.
Aseara, cumva, umbra unei intrebari mi-a trecut prin gand: "daca... totusi?". Am ignorat-o, si m-am cufundat din nou in muzica si in scaun. Si s-a intamplat; la bis. Dintre toate melodiile din lume, ei au ales-o pe EA; dintre toate compozitiile care exista, ei au interpretat-o in memoria lui Adrian Berescu, pe EA. M-am simtit prabusindu-ma, desi stateam deja pe scaun, si cred ca tremurul mainilor mi l-am ascuns, doar ochii s-au impotrivit discret. Nu stiu cum as putea reda nebunia si disperarea cautarii, sau daca o voi mai trai vreodata. Am regasit-O asadar acasa; ma astepta la mai putin de o ora de cautare. Am mai intalnit, desigur, melodii care m-au cucerit si obsedat, dar ACEASTA melodie face ce vrea din mine: sunt neputincioasa, nu ma pot impotrivi, ma distruge si ma repara; ma surprind zambind pe masurile seninatatii, ale albastrului pe care il emana acordurile de inceput, apoi urmeaza partea ACEEA: si ma prabusesc, si invariabil plang, si tristetea intregii lumi irumpe odata cu sunetele, coplesitoare, strivitoare, si-mi simt sufletul sfasaiat, si-mi pierd respiratia, dar raman fermecata, vrajita, indragostita, si o mai ascult o data; si iar, si iar, si o noapte intreaga, si mereu, pana...

Dvorak -- Humoresque - Symphony
Dvorak -- Humoresque/ Heifetz
Dvorak -- Humoresque/ Yo Yo Ma & Perlman
Dvorak -- Humoresque/ Kreisler
Dvorak -- Humoresque/ Ysaye

1 albastru/ luna

Mi-era dor de Albastrul lunii; nu este chiar 'albastru nemarginit, aproape transparent', ci declinari de albastru si alte culori; pentru ca imi plac vitraliile - este ca si cum ai privi reflectia unui curcubeu disparat, iar cand incerci sa opresti aranjarea imaginii pe perete sau pe podea, parca ai tine culorile in palma, ori ti s-ar tatua trecator pe piele.

Imi place imaginea, Total - mozaicul, coloanele, felul in care plutesc culorile pana sa se astearna pe jos, tacerea.

Achizitii - carti

La captul lumii in tara aspra a minunilor -- Haruki Murakami
Sabotaj din iubire -- Amelie Nothomb
Mercur -- Amelie Nothomb

Am primit ultimele carti comandate de la Polirom. In sfarsit, am colectia completa Amelie Nothomb, si pt ca nu ningea, - si mi-am dorit sa o citesc in pat, sub plapuma, cu ninsoare la geam, hotarasem sa pastrez cartea lui Murakami pentru Paris. Acum, intr-un fel sau altul, ninge si cred ca voi trai cateva zile grozave.

Ermetism si borcane

Pana de curand, cand intalneam orice mi se parea ca avand vreun iz de ermetism - poezie, figura, exprimare, aveam in minte fix urmatoarea imagine ->

un borcan destul de estetic, inchis ermetic, cu o metoda facila si interesanta de deschidere.

Zilele trecute, insa, mi-am dat seama ca ceea ce ar trebui sa vad este asa ceva ->

un borcan pe care trebuie sa te chinui sa-l deschizi, sa-ti iasa sufletul, sa ti se inroseasca mainile, sa te apuce exasperarea, pentru ca in final sa-i fortezi desfacerea cu un cutit, lovituri, sau orice scoate aerul care nu permite sensurilor sa se releve...

he can do magic

Ma simt desavarsit vrajita; simt vraja in ganduri si privire, si nu m-as desprinde de ea nicicand; nu este plutire, sau indragostire, sau exultarea varatica a parfumului de tei, ci ceva necunoscut care s-a insinuat in sinea mea, si care incepe sa devina eu... ca si cum as trai o alta realitate; ca si cum nu m-as mai putea recupera.

Mi-am trait ultimele ore ale zilei de Craciun cu "Partea launtrica a vantului", apoi primele ore ale zilei urmatoare, si seara; am citit fiecare pagina de trei ori, pentru ca vorbele sa-mi ramana gravate in memorie, si cred ca am devenit cumva sensul cuvintelor insesi.

"[...] descoperi ca nici in vis nu exista timpul prezent pentru cel care visa, ci aparea ca adverb de timp din prezentul visatorului sub forma unei actiuni paralele cu timpul in care se doarme. Lingvistica visului arata clar ca exista un adverb de timp visat si ca drumul spre prezent trece prin viitor si chiar prin vis. Totul fiind aidoma unei stari netraite, ca o ciudata zi de maine care a inceput dinainte. Intr-un fel, ca un avans luat dintr-o viata viitoare, ca un viitor care se infaptuieste pt ca visatorul (inchis in timpul viitor) s-a ferit de implacabilul acum. "

"Partea launtrica a vantului" este un roman-clepsidra: roman despre Hero si Leandru - doua povesti pornind de la capete diferite ale cartii si ale timpului, si intalnindu-se la mijloc, imperceptibil, prin semne, simboluri si coincidente. Am inceput cu povestea lui Leandru, intrebandu-ma cum as fi inteles romanul daca porneam invers.

Acum citesc Peisaj pictat in ceai, si in existenta mea, anul 2011 va ramane primul an Milorad Pavić, urmand sa traiesc alti ani Milorad Pavić, insa, sarbesti...
xxx

Babelonia

butterfly, farfalla, papillon, mariposa, fluture... atat de diferite, dar cu acelasi sens; de unde diferenta, ma intreb; care este povestea, istoria, etimologia (primordiala a) fiecarui cuvant? sunt parte din vocabularul fundamental al limbii, o parte arhaica, pura, de demult, care nu a suferit sau care a refuzat imprumuturi?

breathtaking blue

De mai mult de cinci ore deja, caut o melodie Alphaville ascultata accidental mai devreme in drum catre casa, cand cufundata in reverie, cuvinte si muzica am preferat sa nu-mi notez nici macar un vers care sa ma ajute s-o regasesc; acum rasfoiesc furibund youtube-ul, aparent fara succes. Melodia nu cred s-o gasesc; am descoperit insa cateva melodii de repeat si un breathtaking blue... am ascultat melodiile haotic, dar imi place cum unele meodii sunt Alphaville dupa bucatile instrumentale (intro mai ales), altele dupa voce, majoritatea impresioneaza si prin versuri, iar unele nu par a fi Alphaville deloc - asa cum s-a intamplat cu melodia mea, insa odata aflat interpretul, parca pare prostesc sa nu fi recunoscut amprenta vocala sau inflexiunile vocii.

alphaville -- life is king

alphaville -- welcome to the sun

alphaville -- point of no return

***
Uh, am gasit-o in sfarsit, desi cautarea a fost mai mult placere si nerabdare; o ascult si reascult, si inteleg de ce si ce m-a captivat, capturat: alphaville -- the impossible dream

xxx