”Omul, dupa Schopenhauer, spunea Bogdan Petriceicu Hasdeu in Etymologicum Magnum Romaniae, are doua organisme deosebite, prin care traieste in doua lumi, in doua realitati: realitatea veghierii si realitatea somnului. Negresit, prin stransa intrunire a ambelor organisme in acelasi individ, elemente din starea de veghe se rasfrang in somn si, viceversa, elemente din somn se pot rasfrange in starea de veghere. Elementul cel mai important din aceasta natura: rasfrangerea somnului in veghere, este basmul, care constituie pentru om literatura visului…”
formula introductiva a basmului popular romanesc – lucian trasca
Atat de mult imi place acest fragment, ideile din el si acele cateva sintagme care rezoneaza cu mine insami, incat il citesc si recitesc de cateva zile… ‘realitatea somnului’, ‘basmul - literatura a visului’... existenta celor doua realitati, si intrepatrunderea lor, scriitura/scrisul... imi aminteste de Tudor Vianu si ale lui 'a exprima/ a se exprima' in si prin scris (si nu numai).
No comments:
Post a Comment