he can do magic

Ma simt desavarsit vrajita; simt vraja in ganduri si privire, si nu m-as desprinde de ea nicicand; nu este plutire, sau indragostire, sau exultarea varatica a parfumului de tei, ci ceva necunoscut care s-a insinuat in sinea mea, si care incepe sa devina eu... ca si cum as trai o alta realitate; ca si cum nu m-as mai putea recupera.

Mi-am trait ultimele ore ale zilei de Craciun cu "Partea launtrica a vantului", apoi primele ore ale zilei urmatoare, si seara; am citit fiecare pagina de trei ori, pentru ca vorbele sa-mi ramana gravate in memorie, si cred ca am devenit cumva sensul cuvintelor insesi.

"[...] descoperi ca nici in vis nu exista timpul prezent pentru cel care visa, ci aparea ca adverb de timp din prezentul visatorului sub forma unei actiuni paralele cu timpul in care se doarme. Lingvistica visului arata clar ca exista un adverb de timp visat si ca drumul spre prezent trece prin viitor si chiar prin vis. Totul fiind aidoma unei stari netraite, ca o ciudata zi de maine care a inceput dinainte. Intr-un fel, ca un avans luat dintr-o viata viitoare, ca un viitor care se infaptuieste pt ca visatorul (inchis in timpul viitor) s-a ferit de implacabilul acum. "

"Partea launtrica a vantului" este un roman-clepsidra: roman despre Hero si Leandru - doua povesti pornind de la capete diferite ale cartii si ale timpului, si intalnindu-se la mijloc, imperceptibil, prin semne, simboluri si coincidente. Am inceput cu povestea lui Leandru, intrebandu-ma cum as fi inteles romanul daca porneam invers.

Acum citesc Peisaj pictat in ceai, si in existenta mea, anul 2011 va ramane primul an Milorad Pavić, urmand sa traiesc alti ani Milorad Pavić, insa, sarbesti...
xxx

Babelonia

butterfly, farfalla, papillon, mariposa, fluture... atat de diferite, dar cu acelasi sens; de unde diferenta, ma intreb; care este povestea, istoria, etimologia (primordiala a) fiecarui cuvant? sunt parte din vocabularul fundamental al limbii, o parte arhaica, pura, de demult, care nu a suferit sau care a refuzat imprumuturi?

breathtaking blue

De mai mult de cinci ore deja, caut o melodie Alphaville ascultata accidental mai devreme in drum catre casa, cand cufundata in reverie, cuvinte si muzica am preferat sa nu-mi notez nici macar un vers care sa ma ajute s-o regasesc; acum rasfoiesc furibund youtube-ul, aparent fara succes. Melodia nu cred s-o gasesc; am descoperit insa cateva melodii de repeat si un breathtaking blue... am ascultat melodiile haotic, dar imi place cum unele meodii sunt Alphaville dupa bucatile instrumentale (intro mai ales), altele dupa voce, majoritatea impresioneaza si prin versuri, iar unele nu par a fi Alphaville deloc - asa cum s-a intamplat cu melodia mea, insa odata aflat interpretul, parca pare prostesc sa nu fi recunoscut amprenta vocala sau inflexiunile vocii.

alphaville -- life is king

alphaville -- welcome to the sun

alphaville -- point of no return

***
Uh, am gasit-o in sfarsit, desi cautarea a fost mai mult placere si nerabdare; o ascult si reascult, si inteleg de ce si ce m-a captivat, capturat: alphaville -- the impossible dream

xxx

Srpski IV

Oh, ce minunatie!!! --> english-serbian language talking electronic dictionary

Gaudeamus 2011 -- achizitii

* borges -- cartea de nisip (polirom)

* donna tartt -- istoria secreta (polirom)

* amelie nothomb -- in necunostinta de cauza (polirom)

* amelie nothomb -- combustibilii (polirom)

* matei visniec -- orasul cu un singur locuitor (paralela 45)

* matei visniec -- omul cu o singura aripa (paralela 45)

* alfred jarry -- superbarbatul (art)

* alfred jarry -- superfemeia (art)

Gaudeamus-ul acestui an a inceput promitator, pana mi-am dat seama ca nu am gasit tocmai cartile pe care mi le doream mai mult (Murakami - La capatul lumii... si Ondaatje -- Masa pisicii), moment in care am lasat naibii listutzul si mi-am permis sa-mi pierd mintile printre carti.
Pe langa cele deja cumparate, am gasit si ultimele doua carti care-mi lipsesc pt a avea colectia completa Amelie Nothomb -- mi-am spus insa, ca targurile urmatoare vor avea un strop de minus farmec fara Amelie pe lista.
Am cumparat insa Matei Visniec, si as fi cumparat si mai mult daca mi-ar fi permis finantele, pt ca abia acum cateva luni am citit 'Ultimul Godot' si 'Caii la fereastra' si de multa vreme nu am mai citisem - nu numai teatru, dar o piesa care sa-mi placa atat de mult, incat sa o fi recitit de trei ori la nici o saptamana dupa ce am terminat-o.
Am depasit planurile si cu doua carti de Alfred Jarry ale caror titluri nu m-au prea incantat, dar pt ca este el, creatorul si intemeietorul Patafizicii, simt ca vor fi o surpriza.
Mi-ar fi placut sa gasesc la targ si standul editurii Muzeului Literaturii - pt a-mi mai completa seria Manuscris, o colectie sub forma de facsimil, cu fragmente de proza, jurnal sau poezii ale catorva dintre scriitorii cu manuscrise expuse la MLR; un mic muzeu al literarurii in propria-ti casa; sa fie - cred - vreo doi-trei ani de cand nu mai participa la targ.
Am gasit si Faust, insa eu imi amintesc (poate eronat) ca l-am citit in traducerea lui Lucian Blaga; caut, deci, acea traducere.
In rest, niciun Dictionar sarb-roman si invers, desi am zarit unul roman-thai (wtf!!!). In si mai rest, simt ca m-am abtinut destul de bine. Uf!

Gaudeamus 2011

23 - 27 noiembrie 2011

Pt ca un listutz intr-un loc cu multe carti reprezinta un fel de fir al Ariadnei, ma gandeam la:

Donna Tartt -- Istoria secreta/ Micul prieten <-- in urma acestui articol
un Murakami (Haruki)
o Amelie (Nothomb)
poate Borges -- Cartea de nisip
ca intotdeauna, cartea de negasit a lui Paul Ricoeur -- Despre traducere
si Milorad Pavic -- Dictionarul khazar
si as vrea sa recitesc Faust si Evgheni Oneghin; pe prima pt ca tot rasfoiesc caietul cu citate, si mi s-a facut dor, iar pe Puskin, pt ca mi amintesc vag cartea ca pe o lectura dulce; doua carti pe care nu ar fi trebuit sa le citesc atat de demult.
xxx

Quantum

Fizica cuantica, chimie cuantica... literatura cuantica?!

Boala

Cred ca am racit sau ceva. Indescriptibil. De marti, dupa Meci, parca a intrat boala in mine - nu stiu daca e ceva psihosomatic sau o boala in sine, dar e ingrozitor. Traiesc cand cu iarna, cand cu soare arzator in plamani si in carne; o parte din zi tremur continuu, si oricat si orice as imbraca, hainele raman reci pe mine, iar inspre seara simt o asemenea temperatura, incat ma tem de combustie spontana. Ma doare epiderma, ma doare orice atingere, am dureri care palpita in mine, iar din cand in cand simt in minte si in privire un decalaj, care ar putea anunta inconstienta. Incerc sa gandesc neincetat... conjug verbe in sarba, recit tabla inmultirii, si incerc sa scriu niste ganduri care nu sunt eu. Parca imi sangereaza auzul, ascult melodii in sub-surdina si ma ustura privirea. Mi-e somn...

Nu ma tem de boala, cand stiu cu ce ma lupt; nu cred in medicamente, ci mai degraba in efectul Placebo. Am incredere in mine si in corpul meu, si, cumva, simt cand nu poate lupta singur; atunci il ajut. Acum insa, habar n-am ce am, pt ca nu mai trece -- ceea ce ma cam prostdispune, si ma sperie...

fara petale

Astazi m-am trezit cu pofta de poezie, si daca tot sunt prizoniera melodiei si a versurilor ei de atata vreme...

Nisipul fin a oftat
Zambeste-n el o urma de pacat
E semn c-aici in zadar
Isi cheama luna lupii la altar.

Cearcan, cearcan, piaptana
Ochii ei ma-ncearcana.

Stropi de vina ingropat
Ciorchini de sare fata i-au spalat
Cristale reci tes in fum
Coperti de aur pe-un sicriu de scrum.

doru stanculescu -- fara petale
xxx

Micro

Cateva imagini din microuniversurile caleidoscopului meu...

Srpski III

Ma intreb daca astenia de toamna se manifesta chiar daca se mentine inca vremea varateca; nu am chef de absolut nimic; vreau doar sa zac intr-o stare de nebuloasa mentala, fara ganduri, fara contradictii, fara intrebari; doar intuneric.

Pe de alta parte, am fost la facultate azi; orarul afiseaza cursurile de limba sarba doar pt anul II, ceea ce inseamna ca in maxim trei zile trebuie sa ajung la nivel de anul II, ca sa pot asista si participa cu demnitate si nu numai.
Trei zile... pot face asta! :)

L.E. clar, intre mine si limba sarba nu poate fi decat patima...

Si mai L.E. se pare ca nu se poate asista la cursuri doar de dragul de a cunoaste; unele realitati sunt diferite de realitatea din mintea mea; pentru cateva momente am simtit o descurajare sora cu moartea sufetului; apoi am hotarat sa nu renunt, si de atunci ma stapaneste un soi de incrancenare extrem de productiva...

xxx

Kafka pe malul marii -- H.M. -- II

Acum cateva ore aveam convingerea ca fluturele nu mi se va mai arata fizic, ci sub foma finalului de roman; nu stiam insa, ca peste putine pagini voi gasi aceste randuri:

Respiratia imi rasuna neobisnuit de tare in urechi, ca un curent de aer care suera intr-un colt de lume. Un fluture negru, mare cat palma, imi trece prin fata ochilor. Are forma petei de sange de pe tricoul meu alb.

Am zambit si mi-am oprit lectura, dupa cum promisesem; fluturele meu a luat o forma neasteptata... Semne...

Kafka pe malul marii -- H.M. -- I

Astazi ma astepta un fluture in scara; de-obicei nu il sperie miscarea – nu miscarea mea ; stau imobili, pe bucata de sptiu pe care si-o aleg – sau nu, si uneori doar lumina zilei ii mai alunga. Prezenta mea nu a produs umbre, nici lumina, si totusi s-a miscat, incepandu-si zborul haotic care ma sperie.
Am asteptat putin in afara scarii, privind cerul; mi-am facut curaj si am intrat. Mai hotaresc din cand in cand sa lupt cu teama;  atingerea fluturilor albi, de zi, este usoara si catifelata. Mi-au atins in zbor tandru piciorul, intr-o zi de vara, cand totul era prea frumos ca sa fug; acea atingere mi-a ramas in memorie.

Hotarasem sa dorm, dar cartea ma atrage. Citesc deci. Citesc, si nu mai stiu cine sunt : Kafka Tamura – tanarul de cincisprezece ani, fugit de acasa, blestemat oedipian de tatal sau, sau batranul Nakata – a carui abilitatea de a scrie si a citi a ramas blocata de mult intr-o alta lume, intr-un lesin de saptamani, si a carui menire pare a fi sa aranjeze Timpul, ori Hoshino – un fel de ucenic intamplator al batranului, care pare sa-si gasesca sensul, sau Colonelul Sanders – “nici zeu, nici Budhha, nici om ; un concept“. Sunt capitolele impare, redate la pers I sg – povestea lui Kafka, sau cele pare, la pers III – povestea lui Nakata? Schimbul de la un personaj la altul, de la o forma de metafora la alta, ameteste – identitatea, dar nu si atentia. Un artificiu vechi, dar persistent.

Citesc, si vreau sa inteleg. Vreau sa stiu cum pers I va intalni pers III, cum blestemul se indeplineste prin mintea si trupul altcuiva, sau poate prin acelasi personaj peste spatiu si timp, cum unele lucruri sunt menite sa fie, sub forma intamplarii. Imi notez “Kafka pe malul marii“ si analizez cuvinte, sintagme si simboluri.

Ascult Arhiducele. Ma amuz. Uneori batranul Nakura, care vorbeste despre sine la pers III, si care “nu este prea destept“, imi aminteste de Winnie the Pooh. Urmeaza apoi capitolul impar si simt ca privirea mi se schimba si zambetul dispare. Gasesc conexiuni, detalii, referinte. Eruditia trimiterilor imi apare atat de subtil si de natural inserata in curgerea povestirii, incat aplaud si admir stilul.

Mi-am propus sa citesc pana cand un fluture va intra in camera, indepartandu-ma. Mi-au mai ramas 137 de pagini, stau incomod, si simt ca se apropie sfarsitul. Citesc, citesc, citesc si ma simt ca intr-un carusel. Realitatea se estompeaza, si, desi vreau sa ma pierd, ma tin tot mai stras de singurul lucru pe care il stiu real. Cartea. Privesc ceasul si mi se pare ca Timpul s-a oprit de ceva vreme (???) pentru mine. Am trait atatea pagini, incat este imposibil sa fi trecut atat de putin. Un gand nebunesc ma indeamna sa verific ziua. Cate zile au trecut de fapt, de cand sunt aici, in noapte, asteptand un fluture sau sfarsitul cartii?

"Totul pe lume e metafora." Uneori sfarsitul unei carti lasa haos precum un fluture de noapte, sau tandrete ca atingerea unui fluture de zi. Inteleg ca fluturele pe care il asteptam eu nu va veni niciodata...

“…lucrurile nu se intampla pana nu s-au intamplat deja; iar uneori nu sunt ce par a fi.“

Nescrise

In ultima vreme orice asteapta sa fie scris - foaie, fila, pagina, hartie, alba, albastra, colorata, imi paralizeaza mintea, lasand in mine doar umbra unei idei, ceva ce parca as fi gandit candva, departe, in vis.
Cand raman iar cu mine, gandurile isi reiau asaltul, mai puternice, mai frumos slefuite, mai armonioase -- un fond fara forma.

Chiar si aceste randuri exista pt ca mi le-am repetat continuu, continuu, continuu pana cand nu le-am mai putut uita, si privirea hartiei nu m-a mai speriat; traiesc un fel de teama in fata nescrisului, o paralizie care intensifica apasarea tacerilor mele, tinand demonii tot inauntru.
xxx

Caleidoscop

De cateva zile imi doresc un Caleidoscop - un fel de realitate colorata oricand la indemana, cand cealalta realitate devine alb-negru. Imagini mereu altfel, simetrice, perfecte; evadare vizuala, portabila, oricand, oriunde...

Dincolo de muzica sau de cuvinte, imaginatia construieste lumi si (i)realitati pornind chiar si de la un tablou reprezentand doar albul; caleidoscopul meu este o succesiunie de lumi; cate imagini, atatea posibile 'realitati' -- o perceptie altfel decat in copilarie, cand jocul culorilor si al formei era mai mult delectare decat refugiu.

De astazi am si eu caleidoscop; imi simt deja privirea optimista...

Fantezie si sinestezii

* Claude Leon auzi la babord sunetul trompetei-desteptator si se trezi s-o caute mai atent. Dupa care adormi la loc automat si cinci minute mai tarziu, absolut neintentionat, deschise iarasi ochii. Privi cadranul fosforescent al desteptatorului, constata ca e ora si zvarli cuvertura; imediat ea ii inveli cu afectiune picioarele si i se rasuci la loc in jurul trunchiului. Era intuneric, nu distingea inca triunghiul luminos al ferestrei. Claude mangaie cuvertura care inceta sa se mai agite si consimti sa-l lase sa se scoale. Se aseza pe marginea patului, intinse bratul stang ca sa aprinda veioza, constata o data in plus ca acesta se gasea in dreapta lui, intinse bratul drept si se izbi, ca in fiecare dimineata, de tablia patului.
-- Pana la urma am s-o tai, murmura el printre dinti. Acestia din urma se desfacura pe neasteptate si voce ii rasuna brusc in incapere.
-- Stt! isi spuse in gand. O sa scol toata casa. Dar, ciulind urechile, percepu ritmul regulat, respiratia supla si asezata a podelei si peretilor si se linisti. In jurul perdelelor incepeau sa se intrevada dungile cenusii ale zilei... Afara era lumina pala a diminetilor de iarna. Pe marginea patului, Claude Leon suspina si bajbai cu picioarele dupa papuci. Se ridica in picioare cu efort. Prin porii dilatati, regretand, somnul se strecura cu zgomot discret de soarece visator. Ajunsese la usa, si, inainte sa rasuceasca intrerupatorul, se-ntoarse spre sifonier. Aseara stinsese brusc lumina, tocmai cand facea o strambatura in oglinda si voia s-o revada inainte de-a pleca la serviciu. Aprinse dintr-o data. Chipul lui de ieri era inca acolo. Rase din toata inima vazandu-l, apoi i se dizolva in lumina, si oglinda il reflecta pe Leon al acestei noi dimineti, care ii intoarse spatele si se duse sa se rada. Era grabit sa ajunga inaintea sefului.

*****

* Toate cate le spunea Angel starneau lucruri tare vechi in strafundul lui Athanagore, idei lungi si plapande, complet aplatizate sub un strat de evenimente mai recente, atat de aplatizate, incat, privite din profil ca-n clipa aceasta, nu se putea nici diferentia, nici distinge forma si culoarea: le simti doar misunand pe dedesupt, sinuoase, ca niste reptile. Dadu din cap si miscarea inceta; infricosate, ele s-au oprit si s-au retras.
Vroia sa-i spuna ceva lui Angel si nu stia ce. Incerca disperat. Mergeau unul langa celalalt, ierburile verzi gadilau picioarele lui Athanagore si se frecau bland de pantalonii de panza ai lui Angel, iar sub talpile lor, cochiliile goale de melcisori galbeni izbucneau in jeturi de praf si-un sunet limpede si pur se auzea ca o picatura de apa ce cade pe o lama de cristal in forma de inima, ceea ce-i o nebunie.

(Toamna la Pekin -- Boris Vian)

Carti in asteptare

Acest articol despre ultima carte a lui H. Murakami aparuta la Polirom, si Toamna la Pekin de Boris Vian pe care am terminat-o de curand, mi-au amintit ca am cateva carti care asteapta a fi citite de oarecum multa vreme; poate o lista(re) a lor va opri orbirea de care sufar de cand m-am apucat de studiat limba sarba:

* Muntele vrajit -- Thomas Mann -->
pt recitirea 'Muntelui vrajit' imi doresc ceva deosebit: zile libere si nesomn cu siguranta; nu stiu insa daca sa-mi cumpar 'bunataturi' de savurat si sa ma baricadez in casa cu cartea, sau sa ma dedic ei retragandu-ma undeva la munte, si sa ma ratacesc in poveste si in peisaj.

* Cronici romantate -- Boris Vian -->
dupa 'Spuma zilelor', nicio alta carte de Boris nu a fost la fel (cu fluturasi in stomac, adica) - proza (Smulgatorul de inimi, Moarte pocitaniilor, Amintirea, Blues pt o pisica neagra) sau poezie (Nu as cam vrea ca s-o mierlesc); am citit insa Toamna la Pekin - atat de 'Borish'- ca sa spun asa, incat parca as incerca si Cronicile romantate.

* Wittgenstein - the Story of a genius -- Ray Monk -->
inca o carte careia i-as dedica niste zile libere; fiind si biografie, ar fi primul meu mini-concediu petrecut cu Wittgenstein; mi-am mai petrecut sarbatorile de iarna cu scrierile lui, dar cu el - pt ca probabil va fi un fel de vizualizare foarte intensa, inca nu.

* Peisaj pictat in ceai -- Milorad Pavic &
* Partea launtrica a vantului -- Milorad Pavic
mi-am promis sa nu mai citesc nimic de Milorad pana nu termin de transcris citatele preferate din tot ceea ce am citit pana acum -- ca un fel de memento al farmecului trait; deocamdata am intrerupt activitatea, dar presimt ca nu voi rezista prea mult magiei lui si voi citit totusi macar una dintre cele doua carti in asteptare.

* Kafka pe tarmul marii -- Haruki Murakami -->
am ascultat audiobook-ul mai demult; insa cuvintele vorbite permit gandurilor sa se piarda mult mai usor decat cele scrise.

* lista deschisa *

Intamplare

Sunt anumite carti, melodii sau persoane pe care nu le poti intalni altcumva decat intamplator; pt ca altfel, nestiindu-le, pare imposibil. Asa s-a intamplat cu un album semnat Archie Shepp -- Blue Ballads -- aparut parca de nicaieri, cat timp cautam in librarie la Carturesti o banala sacosa de in, personalizata ("I love tea" -- ca o aducere-aminte a momentului "Peisaj pictat in ceai") in care sa-mi port cartile pe timp de vara.
Mi-a parut o intamplare frumoasa, cu ceai si albastru si jazz...

Archie Shepp -- Blue in Green

xxx

Semne sau magia Milorad Pavic

De patru zile deja, caut cuvintele care sa exprime magia unei zile conduse de semne si alegeri; astazi insa, s-a dovedit ca insasi tacerea zilelor trecute a fost un semn, sau un nod in tesatura predestinarii.

 Fiecare alegere de-a lungul zilei de sambata mi-a purtat pasii si privirea catre un singur si neasteptat stand de carti din Herastrau; lumina soarelui care se reflecta in carti, ezitarea, si imediat decizia de nu renunta la a privi toate cartile, si apoi momentul in care am zarit-o: Peisaj pictat in ceai -- Milorad Pavic, pt doar 5 ron.
Am trait o emotie atat de puternica, incat am tremurat mult timp dupa. Ma asteptam sa gasesc in parc biciclete, inghetata, baloane colorate, zambete, dar nu si una dintre cartile mele de negasit. Acasa, am citit si semnul de carte pe care vanzatorul il inserase in roman: semneartemis.ro

Acum insa, cautand (tot in van) cartea prin librariile online, am gasit inca o carte (pe care o consideram) fantoma: Partea launtrica a vantului sau roman despre Hero si Leandru -- Milorad Pavic. Am mai comandat si Raul - Paul Ricoeur si Livada de visini - Cehov. Imi simt iar inima batand puternic. Se pare ca, cumva, lucrurile se inlantuie si se aranjeaza la timpul potrivit - atunci, cand probabil voi intalni si Despre traducere...

Imi place cum de fiecare carte a lui Pavic ma leaga cate o poveste: Mantia de stele pe care am citit-o in Londra, Dictionarul khazar pt a carui citire m-am luptat cu tendinta mea de a mangaia randurile si cuvintele, si Celalalt trup, citita in parcurile din Paris...

xxx

Retorice XVII

Da... inca o explicatie pentru vanataile si zgarieturile mele...

xxx

1 albastru/ luna

Omului cu plasa colorata

Pentru fiecare rand, vers sau idee cu care creezi lumi si universuri in lumea si universul meu; pentru cum cuvintele capata noi intelesuri cand le citesc de la tine, pentru cum zambesc uneori, si ma exasperezi alteori, pentru cum stii sa aduci liniste si intrebari, pentru Omul care devin si datorita tie, pentru ca nu stiu cum altfel sa imi scriu urarea, pentru ziua deosebita care a devenit azi, 24...

Srpski II

Cateva situatii interesante in ceea ce priveste declinarea substantivelor in limba sarba:

*** cazul Vocativ
* subst masc sg adauga "-e" formei de nominativ
- subst masc care se termina intr-o consoana moale, adauga "-u"
(cons moi: c/ ć/ č/ dž/ đ/ j/ lj/ nj/ š/ ž )
DAR
- la cazul vocativ, "R" este considerat consoana moale
ex. konobaru!
* subst neutre pastreaza forma de nominativ
* vocativul plural coincide cu forma de nominativ plural, pt toate genurile

*** cazul Acuzativ
* forma de masc sg coincide cu forma de nominativ sg
INSA
- cand un subst masc desemneaza o fiinta umana sau un animal (subst animate deci), forma de acuzativ preia desinentele cazului genitiv
- la acuzativ plural, regula nu se aplica

*** cazul Genitiv
- pt cazurile de genitiv plural, daca tema cuvantului se termina in doua consoane, atunci se adauga vocala "-a" intre aceste consoane, la toate genurile
ex. banka - banke - banaka (N sg - N pl - G pl)

De fiecare data cand citesc si recitesc si rerecitesc cele de mai sus, mai ca incep sa plang nervos. Adica, WTF? De unde si pana unde? De ce?

In astfel de situatii parca as vrea sa ard foile dupa care invat, sa le prefac in scrum si praf, sa le amestec cu sange sau alcool si sa mi le injectez in vene. La naiba, ca o iubesc si o urasc aprig!
xxx

If you are blue and you don't know...

De cateva zile locuiesc intr-un ceainic.

Parca in niciun an teii nu au avut un parfum atat de puternic; ori sunt eu, ori sunt ei. Cred ca sunt ei; si din cauza lor, si eu: o stare incontrolabila de beatitudine, fluturasi in stomac, si inima batandu-mi mai puternic, ori de cate ori le simt mireasma. Un fel de indragostire continua, ca si cum ai iubi fara sa stii ce, sau de ce. Un cantec neincetat.

Adorm cu greu, iar daca prin somn ii simt, ma trezesc aceleasi emotii care mi-au intarziat visarea, si lupta cu ei si cu nesomnul, se repeta. Ma trezesc inchizandu-le fereastra, asa cum fac mereu cand ma tem de vreun sentiment, insa ei isi insinueaza parfumul prin pereti, prin sticla, prin piele, prin orice. Ma surprind asteptand ploaia, pentru ca atunci ii simt mai puternic. Ma resemnez, si ii inspir cu atat nesat, incat am impresia ca respiratia mea se transforma in flori de tei. Atat de intens, incat devine insuportabil de placut...

Cartea care nu exista

Am petrecut doua ore si mai mult, cautand prin librariile si anticariatele online Paul Ricoeur -- Despre traducere; fara succes, desigur. La Polirom stocul era/este mereu epuizat, dinainte de a fi cautat eu cartea -- moment care pt mine se situeaza deja in "negura timpului".

Mi-am amintit ca am cautat cartea si in Paris, la buchinistii de pe malul Senei: unii indiferenti la numele lui Paul Ricoeur, altii - putini - indrumandu-ma spre alte carti de "philo" ( - asa i-am si reperat pe cei pt care cartile erau 'munca', si pe cei pt care erau pasiune si interes).

Acum insa, incep sa ma intreb daca aceasta carte exista cu adevarat; poate a existat candva, si acum s-a pierdut. Poate nu se va mai retipari niciodata, si va ramane ratacita pe vecie. Poate nu a Existat niciodata, si este doar o plasmuire a unor fiinte alese, care au parcurs randurile unei carti existente doar in vis...

Muzica, nu zgomot...

Am deschis radioul gandindu-ma ca mi-as dori sa urmeze Michelle Torr ; a treia melodie a fost Michele Torr - Lui...

Traiesc cu multe nelamuriri, intrebari si contradictii, dar am certitudinea ca mi-a fost scris sa ascult RomanticFM, si il ascult parca dintotdeauna; atat de dintotdeauna incat parca ne-am contopit cumva; si atunci cand dupa ce ma atrage vreo melodie pe care o tin, tradator, pe repeat si ma intorc la el, simt ca a fost si va fi mereu acolo, asteptandu-ma, cu acea armonie care uneori imi linisteste sufletul, alteori mi-l tulbura....

xxx

it was fascination VI

There's another world inside of me
That you may never see
There're secrets in this life
That I can't hide
Somewhere in this darkness
There's a light that I can't find
Maybe it's too far away...
Or maybe I'm just blind...

So...

xxx

Srpski I

Daubmannus povesteşte altă legendă privitoare la formarea alfabetului slav. Se zicea că limba barbarilor nu putea fi stăpâ­nită; într-o toamnă scurtă de trei săptămâni, cei doi fraţi erau retraşi în chilie şi trudeau la desenarea literelor care mai târziu vor fi numite chirilice. Nu le ieşea defel. Din chilie se vedea minunata doime de octombrie, cu tihna ei prelungă cât o oră de mers pe jos şi lată cât două.

Atunci Metodiu îi atrase atenţia fratelui său la patru ulcioare din fereastra chiliei lor, aflate de partea cealaltă a gratiilor.
- Când ai uşa ferecată, cum ajungi la unul din ulcioare? -întrebă el.
Constantin sparse un ulcior, adună cioburile printre zăbrele, după care le replămădi cu salivă mestecată cu lut de sub tălpile lor.

Aşa au făcut şi cu limba slavă, au sfărâmat-o în bucăţele, au luat-o de după zăbrelele slovelor chirilice şi-au pus-o în gurile lor lipindu-i crăpăturile cu salivă amestecată cu lutul grec de sub tălpi..
(milorad pavic -- dictionarul khazar)

Ma extenueaza si ma dispera, ma atrage, ma pasioneaza si ma incranceneaza tot mai mult acesta limba sarba, cu deznadejea pe care o simt cand nu gasesc logica, algoritm, sau ceva care sa imi ajute memorarea, si apoi cu zambetul descoperirii de sens si copilaria propriilor intrebari...
I-am declarat razboi, si am s-o inving; o voi imblanzi, si va fi a mea, chiar daca apoi va trebui s-o descoper si s-o redescoper o viata; dupa asa o lupta, nu cred ca ne vom mai putea abandona...

my dream is to fly

yves larock -- rise up

Am impresia ca de cand ascult repetat melodia, ploua mult mai des; poate este modul Universului de a imi indeplini versurile; insa eu nu stiu sa zbor... nu in trezie...
Exista insa si alt fel de zboruri si de curcubeie: in cuvinte, in zambete, in sine, in forta de neinteles pe care o simt ascultand melodia...

I try to fly away so high
direction- sky
My dream is to fly
Over the rainbow so high

Bookfest 2011

25 -- 29 mai

Carti de negasit, carti pe care le doresc si carti la care mi-a ramas gandul:

* peisaj pictat in ceai -- milorad pavic
* despre eroi si morminte – ernesto sabato
* anestezie locala -- gunter grass
* despre traducere -- paul ricoeur

Fara indoiala, este placut sa te plimbi printre carti, fara scop (material), dar cand se iveste un titlu ori vreun scriitor placut, sau de descoperit, parca totul acolo devine scop in sine - cartile prind glas asurzitor si cer sa-ti apartina. Uneori, lupta este inutila... parca le-ar indarji si mai mult, si sfarsesti inrobit...

iRealitati

Dormeam amandoua, eu izolata in intunericul meu, ea in lumina inchisa a parului ei. Am simtit cum podul palmei ei clipeste in palma mea, precum un zbor de fluture. Impresia atingerii mi-a ramas gravata in piele pentru o vreme, pana cand mana ei tresarind mi-a strans mana, ca o muscatura; asteptam sange, a fost tandrete...

Abuz de idee IV

In urma cu ceva vreme, timpul imi trecea ca o clipire; acum trece precum gandul - gandurile care invadeaza mintea in stare de panica. Nu de trecerea timpului ma tem, ci de viteza sa, mai ametitoare cu fiecare zi...

xxx

Rostire

Emily Dickinson -- Part One: Life/ LXXXIX

A WORD is dead
When it is said,
Some say.
I say it just
Begins to live
That day.

Puterea cuvantului rostit, care ma preocupa de ceva vreme; nu numai sensul rostit, imbogatit de sensurile percepute, dar si ideea ca momentul eliberarii de cuvant - prin verbal sau scris, constientizarea lui, declanseaza mecanisme necunoascute in Univers, care intorc cuvintele/intelesul, impotriva sau le implinesc...

xxx

it was fascination V

.............

Dictionarul khazar -- Milorad Pavic (I)

Mai am cateva pagini de format electronic din Dictionarul khazar si m-am blocat... cumva mintea mea refuza sa mai reactioneze; citesc si recitesc acelasi fragment, si sensurile nu se mai confunda cu mine asa cum obisnuiau. S-ar putea sa nu fie nesomnul, ci teama - m-am obisnuit atat de mult sa traiesc in acesta carte, incat nu stiu cum voi revedea lumea/lumina sau alte scrieri de-ale lui (milorad pavic) in afara ei.

Imi doresc sa pot citi cartile cu sangele rece al unui chirurg sau al unui asasin, sau cu indiferenta unui barbat in fata sufletului unei femei pe care nu o iubeste.

*******

Clepsidra crestată de el pe coperta cărţii nu se vedea cu ochiul liber, dar în liniştea deplină a cititului se putea auzi scurgerea nisipului. Când nisipul se prefira de tot, cartea se cerea întoarsă, se voia citită invers, de la sfârşit la început, şi astfel se dezghioca miezul tainic al cărţii.

Retorice XVI

Iar trece timpul paralizant de repede... sau poate nu e timpul, ci viata, sau tocmai desfasurarea banala si din ce in ce mai rapida a lucrurilor, care ajunge sa nu mai plictiseasca, ci sa atraga existenta intr-un fel de vartej neconstientizat de zile pe care odata pierdute, nu le mai poti recupera. De aici si uitarea, poate...



"Ô temps ! suspends ton vol, et vous, heures propices !
Suspendez votre cours :
Laissez-nous savourer les rapides délices
Des plus beaux de nos jours !"
(le lac -- lamartine)

wonderful life

Tocmai ce am ascultat zucchero -- wonderful life... imi pare atat de diferita fata de versiunea originala - black!

La Zucchero este o adiere de timbru descendent, un optimism rezervat, care asteapta si soare si noapte, in timp ce varianta Black este mai luminoasa, senina, si fara nori. Una este puncte de suspensie, cealalta numai semne de exclamare...
xxx

Reflex 110 -- George Tarnea

E prea putin ce pot marturisi,
Daca-ai fugi si nu te-as mai gasi,
Dar, ca sa afli totul, nu e greu;
Asculta-ma cu sufletul, mereu,
Lasandu-ma sa cred ca nu mai vrei
Sa te desprinzi cumva din ochii mei
Si-ai sa-ntelegi cat frig s-ar intampla
Dac-ai fugi si nu te-as mai afla.

I find it hard to...

kelly clarkson -- because of you

Because of you
I never stray too far from the sidewalk
Because of you
I learned to play on the safe side
So I don't get hurt
Because of you
I find it hard to trust
Not only me, but everyone around me
Because of you
I am afraid

(The song) It's about the cycle of families, like you act how your parents acted towards you and then your kids act how you acted towards them, and it's all about breaking that cycle if it was a bad one [...] It's one of those songs that everybody's kind of gonna relate to, but you're not happy about that. It's very close to home [for me]. I OK'd it with my family and everything because they think it's important, because we're obviously very different now than we were when we were younger. And it's important for people to see that raw kind of emotion that happens in life. It sucks sometimes, so it's important to see that I think.

Poate o melodie sau povestea ei ajuta sa accepti amintiri si gandurile din copilarie - care revin si revin, si par irationale si absurde, dar totusi neconvingatoare si de necombatut? oare cat poate 'inaltarea impresonala' sau 'catharsis'-ul sa vindece? De fapt poate?
Cred ca pentru prima oara in viata mea chiar imi doresc sa ma vindec, desi mi-e o frica paralizanta... primul pas!

*****
Later edit - 27 februarie:
Numai ideea ca am hotarat sa incerc sa am incredere in ceilalti mi se pare inspaimantatoare... incepe tentatia renuntarii.
Momentul in care ideea este gandita reprezinta inceputul existentei sale, de nesters...

*****
28 februarie:
Totusi... cum sa ceri incredere fara sa acorzi incredere? macar putina?! inca un cerc vicios fara o aparenta rezolvare...
xxx

Sentimentale...

— AS VREA sa ma-ndragostesc, spuse Colin. Ai vrea sa te-ndragostesti. Ar vrea idem (sa se-ndragosteasca). Am vrea, ati vrea sa va-ndragostiti. Si ei ar vrea sa fie îndragostiti...

(boris vian -- spuma zilelor)

Ricchi E Poveri - M`innamoro di te

M'innamoro di te so che non dovrei
m'innamoro di te di come sei.
M'innamoro di te di ogni tuo momento
m'innamoro di te perche lo sento
.......
M'innamoro di te in tutti i sensi
m'innamoro aIlche se tu non mi pensi.
M'innamoro di te che non ne sai niente
m'innamoro di te completamente.

Milorad Pavic

"Kir Avram citea îndeosebi pe vreme rece, doar în cămaşă, lăsându-şi trupul pradă tremurului, iar dacă din cele citite cu înfrigurare dădea de un lucru care-l pătrundea până la oase, abia atunci găsea de cuviinţă să şi-l însemneze."
(Milorad Pavic -- Dictionarul khazar)

Exact asa sunt si eu de cand citesc Milorad Pavic, si am aflat de el -- un vis si un tremur continuu...
xxx

Retorice XV

Nu imi vine a crede ca m-am trezit la ora sase dimineata pentru, si cu chef de a-mi cufunda privirea in nuvelele lui Eminescu! - cu aceasi emotie pe care o traiam candva, demult, in anii in care imi cautam sau desavarsam forma...
O noua viziune a sentimentelor?

***

Imi place parfumul cartilor -- cele noi, cu mirosul lor de proaspat tiparit, asteptand sa-si insuseasca parfumul prin atingerea si impletirea cu sufletul cititorului, si cele vechi -- unele mirosind a de demult si a povesti, altele a biblioteca sau uitare; totusi, dintre toate cartile mele, acest volum al lui Eminescu este singurul in care vechiul are parfum de ciocolata...
xxx

it was fascination IV

As putea inconjura lumea intreaga alaturi de acesta melodie! fascinatie la prima ascultare, si dupa primele ore de 'repeat', inca o inspir avid.

Este genul de melodie care imi place nu prin versuri, ci pentru energia pe care o simt in sange, tendinta de a cauta cerul cu privirea atunci cand o ascult, si sentimentul ca in ciuda oboselii sau a nesomnului ea poate purta corpul oriunde si oricat... un cantec cat doze intregi de energizant...

the Decemberists -- Down by the Water

legaturi primejdioase

Trebuie ca exista o legatura nestiuta intre genunchi si suflet, altfel nu-mi pot explica de ce cand pasesc, durerea din genunchi se regaseste si in stomac - acolo unde sunt fluturasii indragostirii - si in acea zona de pe langa inima unde traiesc emotii si sentimente...

Pt ca a inceput odata cu plimbarile prin Londra, am considerat-o un eveniment trecator - o reactie organica a trupului meu de respingere a fericirii; acum se transforma in permanent si ma tem sa nu fie manifestarea nostalgiei si a dorului... se poate mai rau?

cirque du soleil -- totem

"Cirque describes Totem's theme as the evolution of mankind from its primordial, amphibian state toward the aspiration of flight, taking inspiration from many of mankind's founding myths." (wikipedia)

Cautarea unui timp de demult, primordial si modernitate, devenire, instinctualitate, originar si plutire... simt ca fiecare scena se va regasi cumva in structura mea - in adn, iar muzica, poate, imi va parea cunoscuta din vremurile unor vieti trecute pe care as vrea sa mi le amintesc... 27 ianuarie - royal albert hall.

cirque du soleil -- totem -- trailer I

cirque du soleil -- totem -- trailer II

xxx

Retorice XIV

Nu stiu de unde atata repulsie si plictis fata de yahoo messenger, in timp ce cu skype sau orice alta forma de comunicare rapida nu am nicio problema...
xxx

Lecturi / 2011

* Clopotul de sticla -- Sylvia Plath
* Tipuri mentale -- Daniel C. Dennett
* Mantia de stele -- Milorad Pavic
* Insula iubirilor nesfarsite -- Daina Chaviano
* Jurnale 1914-1916/ Cateva remarci asupra formei logice -- Ludwig Wittgenstein
* Dictionarul khazar -- Milorad Pavic
* Marguerite Duras -- Maladia mortii
* Marguerite Duras -- La maladie de la mort
* Milorad Pavic -- Celalalt trup
* Marguerite Duras -- La mer écrite
* Iris Murdoch -- Prins in mreje
* éloge du scribe -- textes de l'égypte ancienne
* Milorad Pavic -- Ultima iubire la Tarigrad
* Borges -- Cartile si noaptea
* Boris Vian -- Nu as vrea ca s-o mierlesc
* Boris Vian -- Toamna la Pekin
* Cehov -- Livada de visini
* Brecht -- Opera de trei parale
* Matei Visniec -- Ultimul Godot & Caii la fereastra
* Boris Vian -- Cronici romantate
* Puskin -- Dama de pica
* Goethe -- Suferintele tanarului Werther
* Haruki Murakami -- Kafka pe malul marii
* Max Blecher -- Vizuina luminata
* Anthony Berkeley -- Cutia cu bomoane otravite
* François Mauriac -- Thérèse Desqueyroux
* Jeff Kinney -- Jurnalul unui pusti I
* Matei Visniec -- Orasul cu un singur locuitor
* Amelie Nothomb -- Combustibilii
* Amelie Nothomb -- In necunostinta de cauza
* Milorad Pavic -- Partea launtrica a vantului

***

Raceala

Oare sunt singura persoana care nu reuseste sa-si adapteze tinuta vestimentara la vremea de afara? Dupa un drum de doua melodii pana la metrou, apoi inca doua si jumatate pana acasa, si un vant hotarat sa smulga hainele de pe mine, parca simt apropierea unei raceli, desi starea de boala fizica nu ma caracterizeaza.

Totusi... cum sa racesti in 4 melodii si jumatate? - dintre care doua erau Caro Emerald...

Armonii

eva cassidy -- what a wonderful world la romantic jazz, chiar cand revedeam imagini din Venetia, si apoi Londra -- intamplare sau nu... asa trebuie ca e simtita armonia universala... si un zambet.

* prima poza din Londra I


* prima poza din Londra II



* prima poza din Venetia


"În unduirea corzilor este geometrie. În spaţiul sferelor există muzică"...
(Pitagora)
xxx

Retorice XIII

Daca reusesc sa termin Clopotul de sticla si sa-mi pastrez mintile si gandurile intacte, sunt prea tare!
Treizeci de pagini ramase...

xxx

Ludwig Wittgenstein & David Pinsent

Ludwig Wittgenstein & David Pinsent – Justus Noll
( ed Paralela 45, 2004)

Albul este si el un fel de negru.
(L.W. - 01.12.1937)

O carte - parte de nivelul click sau cancan, parte cu valoare documentara; un sfert din carte ne descrie cum s-au cunoscut Russell si Ottline Morrell, cum s-au combinat, descendenta firecaruia, intalniri extraconjugale si asa; urmeaza apoi o introducere in viata culturala londoneza - Bloomsbury si Society din Cambridge - menite sa ne convinga ca misoginia si relatiile homosexuale erau o practica obisnuita la inceputul secolului.

* Societatea secreta „Cambridge Conversation Society”, prescurtata „Apostolii”, sau pus si simplu „Society”, a fost fondata in jurul anului 1820 la St John’s College ca un club de dezbateri si a fost mutata in anii urmatori la Trinity College, care era mai in voga. Membrii – initial erau intr-adevar doisprezece la numar – se intalneau sambata cu usile inchise. La o ceasca de ceai, la care se adaugau si felii de paine prajita cu ansoa. [...] George Edward Moore, student in primul semestru, isi face debutul cu o prelegere care incepe cu fraza: „La inceput a fost materia, iar materia l-a facut pe diavol, iar diavolul l-a facut pe Dumnezeu”, si sfarseste cu moartea lui Dumnezeu si a diavolului. Edward Morgan Forster debuteaza in 1901 cu intrebarea: „ Crocodilii sunt cele mai bune animale?”

In sfarsit aflam si cum a ajuns Wittgenstein la Russell, prima lor intalnire, impresii, discutii, detalii despre calatoriile in Islanda si Norvegia cu David, personalitatea lui W., perfectionismul, depresiile, cautarile si teoriile lui, apoi cum s-a reflectat primul razboi mondial in realtiile dintre Wittgenstein, Russell si David, si in viata culturala europeana; moartea lui David si experienta razboiului :

* „Se trage asupra noastra. Si la fiecare pocnet de arma sufletul meu tresare. As vrea atat de mult sa traiesc mai departe!”

Desi cartea a aparut in colectia „Perechi celebre”, nu exista nicio marturie directa cum ca cei doi ar fi fost mai mult decat prieteni; carte-tabloid. Ce o salveaza este abundenta in bucati documentare: scrisori dintre Russell si Ottoline, sau R-W, David-W si invers, marturii ale surorii lui W., fragmente din jurnalul lui David, sau din scrierile lui W. Multe informatii despre Wittgenstein-omul, care pe mine ma pasioneaza.

*****
Daca ma gandesc mai bine, profesorul de literatura din liceu ma sfatuia mereu sa devin istoric literar; ma intreb de ce nu i-am urmat indemnul...

*****
In fine, citate reprezentative pt ceea ce ma intereseaza:

* George Edward Moore – Russell e cucerit. Moore este un barbat suplu, de o frumusete rara, cu „o privire ce aproape straluceste de entuziasm interior si cu o minte careia ii erau proprii profunzimea si pasiunea lui Spinoza.”
* Moore: „ Scepticismul nu poate distruge entuziasmul; ceva se pastreaza intotdeauna, si asta este entuziasmul pt scepticism.”  Russell: „ Daca esti inclinata spre entuziasm si nu crezi in nimic, trebuie sa fii entuziasmata de necredinta ta.”
* povestioara lui Schopenhauer – Parerga si Paralipomena - Povestea porcilor spinosi
* Un W. nu poate avea niciodata destul caracter si moralitate.
* „Din cate imi amintesc am fost un copil tandru, dar in acelasi timp cu un caracter slab. Mi-am dat seama foart devreme de taria de caracter mai mare a fratelui meu Paul. Daca era bolnav, de pilda, si mai era inca in convalescenta si era intrebat dac ar vrea deja sa se scoale sau sa ramana mai degraba in pat, el spunea linistit ca ar prefera sa ramana intins; in timp ce eu, intr-un caz similar, spuneam o minciuna (voiam sa ma ridic din pat) fiindca imi era teama de parerea proasta pe care as putea sa o produc celor din jur.”
* Totusi, pt Ludwig, care avea o inzestrare muzicala peste medie – se spune ca ar fi posedat auzul absolut --, muzica este mai curand cel mai frumos al doilea lucru din lume, chiar daca o vreme isi pune in gand sa devina dirijor.
* „ Cred ca pot sa-mi dau seama foarte limpede pana unde a ajuns Schopenhauer cu filosofia sa; totusi, cand citesc Schopenhauer mi se pare ca ajung foare repede sa-i deschifrez toate tainele. El nu este profund in sensul in care sunt Kant si Berkeley.”
* [...] s-ar simti in regula daca „propriul meu eu nu ar roade mereu din mine”, dupa cum ii scrie surorii sale Hermine. [...] Spiritele rele ma aduc in cele mai idioate stari pe care ti le poti inchipui.”
* [...] aforismele slefuite estetic ale lui W.
* antinomie – enunt logic care este in acelasi timp contradictoriu si demonstrabil. In antinomia descoperita de Russell, analizand opera lui Gottlob Frege, este vorba de multimea tuturor multimilor care nu se cuprind pe ele insele: astfel, acesta multime se cuprinde pe sie insesi doar atunci cand nu se cuprinde (si invers). Cu ajutorul asa numitei „teorii a tipurilor”, Russell si Whitehead incearca in Principia Mathematica sa impiedice aparitia antinomiilor. Paradoxul logic al lui Russell a influentat puternic teoria claslor si fundamentele matematicii.
* Cine nu vede in tusele fine ale logicii liniile nelinistite ale dorului, cine nu aude in acesta seismografie precisa pulsatia scoartei cerebrale, tensiunea celui care rataceste fara tinta, confunda logica cu o culegere de inflorituri de stil, sau doar, in mod pozitivist, de tautologii. – Ernst Bloch
* Este un om al extremelor, se irita usor si atunci uita adesea de manierele sale, de fapt excelente.
* „ Avalansele sale fac ca ale mele sa arate ca niste simpli bulgari de zapada. Poseda, in cel mai mare grad, pasiune intelectuala pura; de aceea il iubesc. Este tipul artistului, intuitiv si cu toane. In fiecare dimineata, incepe lucrul plin de speranta, sfarsind in fiecare seara in disperare.” (Russell)
* onestitate intelectuala
* experimente care testeaza perceptia muzicala subiectiva
* Pe hipnotizatorul sau, un anume dr Rogers, il insarcineaza ca, imediat ce se va fi instaurat starea de transa, sa-i puna intrebari in legatura cu probleme de logica nerezolvate.
* [...] frecventeaza incepand cu 1912 cursurile lui Moore de psihologie filosofica, iar profesorul remarca drept lucru pozitiv faptul ca Ludwig este singurul audient care lasa impresia intotdeauna ca „ceea ce spun i s-ar parea ingrozitor de misterios.”
* La sfarsitul primului semestru, Ludwig il intreaba pe Russell:
„Credeti ca sunt complet idiot?”
„De ce vreti sa stiti lucrul acesta?”
„ Pt ca, daca sunt, ma fac pilot, daca nu, filosof.”
* „Timp de noua ani, pana la Craciunul de anul trecut, am suferit de o insingurare interioara ingrozitoare si m-am gandit indelung la ideea sinuciderii.” (W. )
* „Pt el nu exista instinct mai puternic decat filosofia.” (Russell)
* „Verifica cineva daca acesta masa ramane aici daca nimeni nu-i da atentie?” (W – Berkley)
* „W. are parca o platosa de otel care il apara impotriva tuturor atacurilor gandirii rationale – este o adevarata pierdere de timp sa vorbesti cu el.” (Russell)
* „Argumentele nu fac decat sa strice frumusetea gandurilor; am senzatia intr-o astfel de situatie ca ating o floare cu mainile murdare. „ (W.)
* „Se vede ca nu poate sa se opuna acestor crize.[...] Era cu adevarat foarte vesel cand nu se nimerea sa aiba vreuna dintre depresiile sale.” (David)
* „Daca insa ce va scriu este ridicol, va rog sa incercati sa imi scuzati nebunia, pentru ca nu este una superficiala, ci e cea mai profunda nebunie de care sunt capabil.” (W catre Russell)
* Georg Henrik von Wright a fost desemnat, dupa moartea lui L.W. in 1951, impreuna cu alti doi britanici, Elisabeth Anscombe si Ruch Rhees, mostenitor executor al manuscriselor nepublicate ale lui W. El este cel care s-a ocupat de publicarea lor, operand o pertinenta selectie, in calitate de fin cunoascator al lucrarilor lui W. (nota red)
* bani pt scopuri caritabile – printre beneficiari, Rilke – prieten cu Lou Andreas-Salome
* „Sa nu depinzi de lumea exterioara – atunci nu va mai trebui sa te temi de ce se intampla in jur [...]. Este mai usor sa fii dependent de lucruri decat de oameni. Dar trebuie sa fii capabil s-o faci si p-asta!” (W.)

* „Adevarata mea sarcina consta in a explica esenta propozitiei.” , nota W. pe 22 ian 1915 la Cracovia. „In propozitie, noi alaturam lucrurile, ca sa zicem asa, de proba, insa intr-un mod in care ele nu se comporta in realitate; totusi noi nu putem compune ceva ilogic, caci pt asta ar trebui sa putem iesi prin limba din limitele logicii.” Cercetarea „propozitiei” il conduce la intrebarea cum isi poate construi omul cu ajutorul limbajului, prin „gandire”, o imagine despre lume. Totalitatea gandurilor adevarate descrie lumea si il implica in joc si pe Dumnezeu. Dupa W., libertatea lui Dumnezeu de a crea lumi posibile diferite este limitata de logica. Omului, ca si lui Dumnezeu, ii este imposibil sa creeze o lume „ilogica”, caci pt asta ar trebui sa fie posibil un gand imposibil, caruia i-ar corespunde o imagine imposibila – deci nicio imagine.
Unul dintre scopurile principale ale Tractatus-ului este acela de a dovedi cat de lipsit de importanta este ceea ce poate fi spus in acest mod – lucrul acesta este valabil si pt propozitiile din Tractatus. Ele ar fi doar „pseudo-propozitii”, care explica ceva care de fapt nu poate fi decat aratat. Cel care ajunge sa le priceapa trebuie sa recunoasca lipsa de sens. Astfel, W. arunca la paman scara pe care putea urca in lumea gandurilor sale. Acesta ‚aruncare a scarii’ nu este insa o activitate lipsita de valoare si de sens, ci una mai degraba datatoare de sens, care face sa iasa la lumina cu adevarat intrebarile intr-adevar importante.
xxx

La mult Extraordinar!

Am cautat in zadar cuvinte pentru a exprima tot binele pe care il doresc celor dragi, intr-un fel care sa fie Eu; m-am simtit ca o persoana impresurata de idei, dar care nu poate articula cuvintele care o sufoca.

Apoi mi-am amintit ca deseori dorim si daruim celor dragi ceea ce cautam (pentru) noi - poate ca un strigat de ajutor -- or eu nu stiam ce-mi doresc pt mine, pentru a putea dori celorlalti.



Fiecare zi de Intai este semnul unui alt inceput, iar un nou An imi aduce mereu promisiuni, vise, si bine. Si privirea nostalgica spre ceea ce a fost: Londra si Venetia, Caro Emerald si les Elephants bizarres, the Moood, si Wittgenstein mai intens ca niciodata, examene, studii, si scrieri deosebite, schimbari si sentimente nestiute, dar mai ales Oameni. Au fost oameni care au adus curcubeu, lumina si zambet, emotii, priviri noi si sensuri, si oameni care au adus ploaie si furtuna, care mi-au transformat sentimentele in disperare, nori si incruntare, si i-am acceptat, sperand mereu ca vor aduce soarele, stelele si luna, dar nu au facut-o.
M-am regasit si descoperit, dar m-am si pierdut de mine, pana cand nu m-am mai reunoscut.

Asadar, pentru zilele care vin, am decis sa ma inconjor numai de Zambet, de fiinte care lumineaza sufletul, care stiu sa alunge furtuni, de cei care daca sunt urmariti de nori, accepta lumina soarelui meu, protejandu-ne pe amandoi de ploaie si de vant.
Ma voi inconjura de Extraordinar si memorabil, dincolo de banalitatea fiecarui gest, sau a rutinei inevitabile. De muzica, poezie si fascinatie.

Si cuvintele au inceput sa curga: "La Multi Ani! sa va incepeti fiecare zi a noului an cu zambetul care anunta extraordinarul si sa o incheiati cu surasul implinitului si al implinirii..."